Cel mai probabil, minunea cu „impozitul pe gospodărie” (de fapt o încercare prost-camuflată de a elimina cota unică și de a reintroduce impozitarea progresivă, a doua!) nu se va întâmpla. Iar dacă totuși se va întâmpla, va eșua rușinos. E de mirare cum de a ajuns în spațiul public în forma asta și e aproape îngrijorător cum de a rezistat aproape o lună.
Radu Soviani are o explicație, teribil de cinică dar care pare plauzibilă: ar fi doar o perdea de fum la adăpostul căreia să fie spălate marile averi obținute prin furt.
De ce ideea este creață?
1. Costurile de administrare. Când ai 35.000 de angajați noi pe care speri să-i plătești cu 10.000 de lei pe lună, costul la buget se apropie de un miliard de euro pe an. Asta-i o cheltuială certă – indiferent de rezultatul efectiv al legii – bani cu care se pot face o mulțime de alte lucruri dar care n-au fost niciodată ușor de găsit. Iar ca să construiești un buget care să includă banii ăștia, trebuie să decizi în primul rând de unde îi iei? De la educație? De la sănătate?
2. Modul de colectare. Acum, majoritatea impozitelor individuale sunt reținute la sursă. Dacă încetezi să mai reții la sursă, ai o problemă de cash-flow pe termen scurt și, foarte probabil, una de arierate pe termen lung (oamenii cheltuie banii și rămân restanțieri la Fisc, în măsură mult mai mare decât se întâmplă deja). În schimb, dacă vei continua să reții la sursă, după aplicarea deductibilităților oamenii vor avea de luat bani de la stat. Asta mai lipsea, un val de cheltuieli impredictibile la buget! Se știe ce se întâmplă în cazuri ca ăsta: oamenii nu-și iau banii cu lunile sau mai mult.
3. „Consultanții fiscali”, de fapt niște veritabili perceptori, ar urma să fie plătiți în funcție de colectări, cu un anumit procent. Asta e o chestie de-a dreptul odioasă – omul este motivat să ia șapte piei de pe contribuabil indiferent dacă chiar îi datorează sau nu (de exemplu să-i sugereze că unele deductibilități nu se aplică etc.). Pe de altă parte, unii pot fi la fel de ușor predispuși la șpagă în felul ăsta. Dacă află de exemplu că un contribuabil are o sursă de venit nedeclarată, e mai convenabil să tacă din gură pentru o sumă ceva mai mare decât comisionul pe care la încasat decât să ia banii o singură dată de la stat iar anul următor contribuabilul să-și ascundă veniturile mai bine.
4. Pragul de impozitare pe gospodărie este mai mic decât dublul pragului de impozitare individual. Asta înseamnă că pentru o familie este mai avantajos să declare – atunci când au posibilitatea asta – două gospodării și eventual să-și mute cheltuielile între ele pentru optimizare.
5. Cică așa vor fi oamenii încurajați să ceară facturi. Posibil, dar totuși economia fiscalizată este preponderentă – 80% le obțineau oricum. În felul ăsta scoți la suprafață o parte din restul de 20%, în schimb acorzi deduceri pentru toată lumea. Sună foarte bine pentru contribuabili dar în momentul în care devine clar că e păgubos pentru stat, el va trebui să inventeze moduri de a-și acoperi „paguba” altfel.
Foarte bun inceputul cu 5 puncte, dar cred că se mai pot găsi câteva, de ex. – ce se întâmplă cu o mulțime de oameni bătrâni, oameni de la țară, familii de țigani cu un domiciliu incert?
La fel ci vreo 4-5 milioane plecați din țară?
Cică trebuie să faci cerere să ți se aprobe componența gospodăriei, păi și dacă nu faci, nu exiști și nu plătești impozit?
Puncte si puncte de vedere…..discutabil, ca orice noutate. Stiti ce nu inteleg eu !? In principiu, acest nou sistem lasa mai multi bani in conturile/buzunarele oamenilor si, totusi, este criticat de majoritatea specialistilor !!?? Parca la un semn i-a apucat pe toti gija fata de bugetul statului !! asa brusc, dintr-odata !!!! Desi aceiasi specialisti sunt de acord la unison ca s-au furat zeci de miliarde in Romania ultimilor 27 de ani !!? Acum vad ca 1 miliard se da pe salariilor acestor consultanti, desi cred ca IT ar rezolva cu mult mai ieftin aceasta …problema !! Sistemul functioneaza de ani buni in tari capitaliste cu economie superdezvoltata…de ce nu ar merge si la noi !!??
Introducerea impozitului pe gospodărie va conduce la o scăderea a creditelor acordate populaţiei deoarece obligativitatea prin care fiecare contribuabil îşi va plăti singur impozitul pe venit va creşte gradul de risc luat în calcul de bancă, a declarat, pentru Mediafax, Gabriel Sincu, director E&Y.
Sincu, E&Y: Impozitul pe gospodărie va scădea creditarea populaţiei. Băncile ar putea cere depozite colaterale pentru plata acestei dări către stat
“Vorbim despre o modificare în sistem. În momentul în care oamenii vor veni să-şi depună dosarul de credit, se vor lovi de răspunsul băncii: “Staţi puţin! Trebuie să ne reorganizăm politicile. Fiindcă banca pentru a putea să le analizeze dosarul va trebui să schimbe procedurile. O să avem o perioadă în care atât clientul, cât şi banca vor trebui să se adapteze la noile reguli”, spune Sincu.
Acesta arată că, pe de altă parte, este vorba despre mentalitatea a 99% din populaţia României care este plătită pe contract de muncă.
“Aştia sunt banii mei, fac ce vreau cu ei. Iar cei mai mulţi câştigă cât să traiască de la o lună la alta. Iar, dacă oamenii se vor vedea în situaţia de a pune deoparte banii pentru impozit este mai mult ca sigur că îi vor cheltui înainte de a veni termenul de plată a impozitului. Din experienţa pe care am avut-o cu clienţi de-ai mei, oameni educaţi, care pe zona de IT erau angajaţi direct de companii din străinătate, şi care aveau obligaţia să-şi plătească singuri impozitul, am avut mari probleme fiindcă intrau în banii respectivi. Deci, la un moment dat, banca va veni să ceară un depozit unde se află banii necesari achitării impozitului. Sau să ceară să-i demonstrezi cum se va acoperi impozitul din veniturile viitoare. Este o problemă culturală, de educaţie. Este posibil să fie necesară chiar schimbarea normelor de creditare ale BNR”, explică reprezentantul Ernst & Young România.
O problemă este cea legată de formularistică. “În ce măsură legea ne va obliga să ne luăm consultanţi fiscali? Poate nu vreau să-i dau lui nişte bani. Poate mă cred suficient de inteligent să citesc singur legea şi să-mi calculez impozitul. Banca poate să vină să-mi spună: Stai puţin! Declaraţia ta nu a fost vizată de un consultant fiscal. Ţi-ai făcut-o singur, deci ai un nivel de risc mai mare. Pe de altă parte nu se ştie dacă aceşti consultanţi fiscali îi vom plăti noi sau statul. Este un semn de întrebare în ce măsură noi, contribuabilii, putem lua nişte oameni plătiţi de stat şi să-i punem să facă nişte calcule în avantajul nostrum. Este o contradicţie”, afirmă Gabriel Sincu.
Şi nu în ultimul rând, se pune problema modului în care ANAF va putea gestiona situaţia în care mulţi dintre contribuabili se vor vedea în situaţia de a nu-şi putea plăti impozitul pe venituri.
„Ce va face Fiscul dacă jumătate din populaţie nu-şi va plăti impozitul? O să execute silit jumătate din ţară. Cum va gestiona această situaţie? O să avem somaţii, popri de conturi etc. Şi în ultimă instanţă va veni să-ţi execute bunul personal. Este foarte complicat”, spune Gabriel Sincu.