Este ironică răsturnarea de postură: Pacificatorul Mircea Geoană cere justiţie chiar cu preţul stabilităţii, exact într-un caz în care pe conflictualul Traian Băsescu îl ajută dorinţa de linişte.
Fiecare cu adevărul său: suspiciunile de fraudare trebuie lămurite cumva, însă bunul simţ ar trebui să arbitreze cât de departe pot merge acuzatorii. Iar cel mai trist caz ar fi cel în care scandalul are ca singur scop să şteargă din ruşinea ţopăitului.
Deci, cine are dreptate? Cei-care-au-crezut-exitpoll-urile sau Cei-care-au-numărat-voturile?
Observaţia #1: Singurul rost posibil al unor exit-poll-uri măsluite ar fi să valideze nişte alegeri măsluite. Altfel, singurul lucru pe care îl poate obţine măsluitorul este să se înfunde în ridicol, clamând o fraudă pe care nu o va putea dovedi.
Observaţia #2: Institutele de sondare au greşit fatal pentru că nu au inclus în estimări votul din străinătate. Probabil că aşa este riguros-ştiinţific. Însă ca rezultat, era de bun simţ că aceste voturi contează. Nu emit pretenţii de sociolog, emit însă o ipoteză: În momentul în care au evitat să ţină cont de secţiile din străinătate, institutele de sondare le-au acordat implicit o estimare de 50-50%. Adică, în cazul ăsta, cea mai proastă estimare posibillă. CSOP, cu bază materială mult mai slabă, a rezolvat problema creativ, artistic aproape: A numărat de mai multe ori (a se citi „a ponderat suplimentar”) secţii din Transilvania care votează masiv Băsescu.
Bun! Ce s-a întâmplat duminică? Traian Băsescu a ieşit cu distonocalm: ~Exit-poll-urile sunt false~ Exit-poll-urile adevărate arată pe dos~ Întrebarea firească: dar de unde ştii?
Ai un sondaj care te dă învingător. Ai încredere în el? Destulă cât să speri, prea puţină ca să crezi. Raţional, trebuie să îl corelezi şi cu celelalte. Iar variantele de corelare sunt trei:
1. Ai în staff sociologi inspiraţi, care au sesizat eroarea de eşantionare. Ştii că trei institute sunt pe o pistă greşită şi îţi faci ajustările in-house. La ora nouă, arunci o vorbă-două despre moguli ca să ţii tensiunea ridicată şi să motivezi alegătorii din străinătate, din secţiile încă deschise. Rezultatul – ALEGERI LEGITIME.
2. Ştii exact câte voturi „la negru” poate obţine partidul. Îţi faci propriul exit-poll care să te valideze. Te bazezi pe zona gri-eşantion a secţiilor din străinătate (mogulii te-au servit de minune). Ajustezi rezultatul principalelor trei exit-poll-uri cu frauda şi aştepţi ca numărătoarea să confirme ce ştiai. Rezultatul – ALEGERI MĂSLUITE.
3. Ştii că, de fapt, adversarul pregăteşte propria încercare de fraudă sau măcar o strategie de ieşire pentru situaţia în care va pierde la limită. Ai informaţii din interior despre cum arată cu adevărat exit-poll-urile. Îţi anunţi victoria şi aştepţi numărătoarea şi validarea. Rezultatul – ALEGERI LEGITIME.
Trei scenarii plauzibile, din care doar unul indică frauda iar celelalte două – alegeri corecte. Însă doar datele din teren ar putea arăta cât de probabil este fiecare caz.
Update: Sfârşitul sumei nule: Democraţia neglijată s-a întors să se răzbune.
Până acum, furtul de voturi nu avea prea mare relevanţă în competiţia dintre partide. Mai degrabă, el tranşa lupta internă pentru putere. Cine reuşea să obţină mai multe voturi, legitime sau nu, parcurgea rapid rangurile până la baron.
Însă ce furau unii, recuperau ceilalţi tot prin furt. Aşa a fost salvată democraţia românească.
Dintr-o dată, principiul tranchilizant al sumei nule s-a spulberat, iar frauda a ajuns să conteze: „Au furat mai mult ca noi!”, spune, aproape făţiş, PSD.
Poate e adevărat, poate nu, poate e exact pe dos. Însă acum deja nu mai contează. Ca impact public, acuzaţia de fraudă a decupat alte trei Românii:
România care crede că nu s-a furat
România crede că au furat toţi, deci nu contează
România care crede că s-a furat
Iar această divizare nu poate fi rezolvată prea curând. Pentru că lucrurile se vor tranşa în alte zone moral-ambiguue ale democraţiei: administraţia şi justiţia. Câtă credibilitate vor avea deciziile următoare, oricare ar fi ele, pentru Româniile #1, #2, #3 – simultan? Probabil, aproape de zero.
Nici presa nu poate tranşa disputa. O parte va spune adevărul, o alta va minţi. Nu vei şti care. Singura şansă pentru conştiinţa ta: întreabă prieteni care au fost în secţiile de votare şi în staff-uri şi care-ţi pot răspunde onest, fără să ţină cont de interesul de partid.
7 comentarii
Stefan Murgeanu
toate cele 3 institute de sondaj care au gresit au recunoscut ca NU au tinut cont de diaspora, in plus, cei de la CSOP, care se pare ca au nimerit procentele, au spus clar ca au tinut cont de asta
in plus, Insomar (care a dat cel mai mult pe langa) a dat 51,2% pt Geoana, care in realitate a avut 49,7%, deci exact la limita tolerantei de 1,5% (desi aici e discutabil daca e vorba de puncte procentuale, atunci sunt la limita, sau de procente din rezultat, atunci sunt bine in toleranta, fara probleme)
cred ca variantele 1 sau 3 stau in picioare, mai degraba
geoana si crinescu fac tot posibilul sa uite penibilul topaitului si pupaturilor, atata tot
Vlad
Avand in vedere ca serviciile de informatii sunt controlate de seful statului, mie mi se pare foarte probabil ca Basescu sa fi stiut exact rezultatele exit poll-urilor corecte. De asemenea am vazut ca PSD a inceput sa acuze frauda foarte tarziu, ceea ce inseamna ca a realizat tarziu ca a pierdut alegerile. Hrebenciuc a spus dupa ce a centralizat 35% din sectii ca geoana are 51+, apoi a inceput sa scada (50,8 si mai tarziu 50,3). PSD a realizat tarziu ca a pierdut alegerile si atunci a pus oamenii din teritoriu sa nu mai semneze procesele verbale. Dar a fost prea tarziu. Daca exit poll-urile sau numaratoarea lor paralela l-ar fi dat pe Basescu castigator, atunci ar fi facut acest lucru mai devreme. Deci, concluzia mea este ca varianta 3 e adevarata, PSD avea o strategie de a bloca alegerile pe motiv de frauda, iar Basescu stia asta.
bbedexe
A fost doar eroare de interpretare.
S-a discutat rezultatul exit-poll dar fara sa se ia in calcul
– eroarea de esantionare, pe care foarte tarziu – in jur de ora 23, seful unuia din Institute a spus-o ca ar fi de 1.5 (desi, pana acum publicau cu eroare de 3)
– reprezentativitatea esantionului (ca n-au cercetat si extern)
Corect era sa se spuna ca exit-poll-urile in acest caz nu mai sunt relevante, sa se prezinte datele, dar sa se discute ca sunt irelevante rezultatele si apelativul „Domn presedinte” mai avea de asteptat.
Dar rar vezi in Ro corectitudine.
Tudor
Problema cu proiectile statistice este ca trebuie sa interpretezi corect marjele de erorare a statisticii si nivele de incredere a proiectiei. Nu am pus prea mult timp sa cercetez daca vreun institut a publicat acesti parametrii, insa o diferenta de proiectie statistica de 1% nu inseamna nimic, chiar in conditile in care statistica este foarte curata. Geoana are un doctorat… ar fi trebuit sa reactioneze mai temperat la aceste proiectii.
m1ha1
ce atata amintiti exit-poll-urile.
la diferenta asa mica si luand in considerare marja de eroare Prostanacul daca avea creier de inginer cum se lauda, era mai precaut stiind ca orice vot conteaza.
cat despre fraudare, CC va spune ca PSD au fraudat si ei prin urmare sesizarea facuta e nula oricare ar fi asta [nu au facut-o publica pentru ca PDL sa nu deratizeze locul]. Nu ai cum sa spui ca PDL au fraudat alegerile din moment ce un reprezentant al PDL (+eventualii primari din ograda proprie) era doborat de vigilenta celorlalti 5 ai partidelor rivale.
Da, s-a furat, dar nu poti face o sesizare din moment ce si tu ai participat la frauda.
Lucian Davidescu
@m1ha1
Juridic, Curtea Constituţională nu poate să spună că PSD a fraudat dacă nu e sesizată.
Există într-adevăr acea prevedere care spune că nu se anulează alegerile dacă contestatarul a luat parte la fraudă. Dar legea se referă, practic, la un eventual autodenunţ.
Adică la ceva de genul: „Am luat doar 49% din voturi iar adversarul a luat 51%. Dar mărturisesc şi aduc probe că am furat 2% din voturi, care ar fi putut schimba nuanţa alegerilor, deci să le repetăm”. Evident un nonsens, de unde şi prevederea legală. Dar cred că scopul legii se opreşte la acest caz.
Marian
Mai exista scenariul 4 (in opinia mea cel mai plauzibil, aplicat simultan de Basescu si de Geaona): habar n-ai daca ai castigat sau nu (e tossup), dar iti permiti sa topai de bucurie pentru ca (a) daca castigi, ai castigat capital suplimentar, si (b) daca pierzi, oricum nu mai conteaza prea mult ca rad si curcile de tine. Cel putin pana peste 5 ani nu mai poti sa candidezi, si lumea e destul de uituca (vezi de exemplu stenogramele PSD).
Expus in teoria jocurilor: daca castigi alegerile cu comportament normal (prudent) ai 100 de puncte, daca pierzi cu comportament normal (prudent) ai 0 puncte. Dar daca castigi alegerile si esti increzator de sine, ai 110 puncte, daca pierzi dupa cei ai topait de bucurie ai -1 puncte.
