Pare un articol foarte documentat si fin comentati cei 5 indicatori.
In GRAFIC ati introdus Danemarca de 2 ori – Probabil ca lipseste o tara.
Remediati daca este posibil.
As vrea sa copiez Graficul corect.
Multumesc.
Ce şanse mai are economia-mutant a României
Economia „funcţională” a României este de fapt contorsionată cu totul.
Cinci indicatori majori arată starea unei economii: evoluţia PIB, şomajul, inflaţia, cursul valutar şi dobânzile. În România, toţi se comportă altfel decât ar trebui. Pe rând:
Evoluţia PIB. După ce economia “duduia” atunci când toţi vecinii erau zguduiţi de criză, acum România este printre ultimele ţări care se încăpăţânează să rămână pe minus. SUA şi câteva ţări europene au ieşit deja din recesiune de mai mult de un an, România nu ştie încă dacă va ieşi sau nu anul viitor. În mod normal, decalajele au ajutat ţări cu structură economică asemănătoare – Turcia sau Ucraina – să iasă spectaculos din recesiune. În România, decalajul pare să fie doar o piatră de moară în plus.
Șomajul. Rata şomajului continuă să pară mică, deşi indicatorul complementar – rata de ocupare a forţei de muncă, este la rândul său foarte jos. Pentru un potenţial investitor nu este foarte clar dacă în România este exces de forţă de muncă sau penurie. Două lucruri sunt însă clare: Pe de-o parte forţa de muncă este relativ ieftină, ceea ce rămâne deocamdată singurul avantaj competitiv al României. Pe de altă parte, taxarea muncii – în medie 43% – este printre cele mai mari din Europa, ceea ce reduce din avantajul arătat anterior.
Inflaţia. Principala presiune în cazul unei crize economice este de scădere a preţurilor, lucru de care statele din Vest încearcă să se ferească. În cazul României, inflaţia a reuşit chiar să accelereze. Motivul principal este, evident, mărirea TVA, însă de vină este şi faptul că n-a existat niciodată o tendinţă dezinflaţionistă reală. Poate că alte ţări îşi doresc inflaţie tocmai pentru a-şi rezolva problemele financiare şi bugetare, dar pentru o economie imatură ca a României, dezavantajele s-ar putea dovedi mai mari decât avantajele:
Dobânzile. Până la mărirea TVA, România avea o politică monetară strânsă. Asta înseamnă o dobândă de politică monetară (6,25%) semnificativ peste inflaţie, care să păstreze leul atractiv ca monedă de economisire şi să descurajeze creditarea relaxată. Brusc, din cauza măririi TVA, dobânda de 6,25% a devenit real negativă, ceea ce înseamnă că nu acoperă nici măcar inflaţia. Asta înseamnă că împrumuturile şi cheltuielile sunt acum mai rentabile decât economisirile şi investiţiile.
Cursul valutar. După o depreciere abruptă la începutul crizei, monedele ţărilor vecine – forintul, coroana, zlotul – se întăresc, uneori până la niveluri mai bune decât înaintea crizei. Leul, care a pierdut 15%, pare să rămână înţepenit pe palierul de acum. Vestea este bună pentru cei care şi-au pus pe picioare afacerile de export, dar foarte proastă pentru o economie care are nevoie masivă de investiţii făcute la preţuri cât mai bune.
Vestea bună este că o parte dintre dezavantajele de mai sus se anulează între ele. Astfel, deşi penalizează economisirea, dobânzile negative ar putea reaprinde motorul consumului. În plus, stagnarea cursului valutar este compensată de inflaţie, astfel că pe termen lung leul se apreciază în termeni reali.
Vestea proastă este că, deocamdată, România nu are nicio perspectivă de recapitalizare şi de creştere susţinută – pe bază de investiţii. Toate politicile guvernamentale posibile au sfârşit prin a-şi pune piedică una-alteia. Aşa că singura şansă a rămas ca statul să se dea bătut, să-şi ia mâinile de unde nu se pricepe, să taie masiv din taxe şi să le dea voie antreprenorilor privaţi – reali, nu vechii clienţi – să repare ce se mai poate repara.
12 comentarii
ce ton ai bai arcadie. da tu ai auzit de gogle? omu ti-a dat o idee,mai sapa si tu. uite asa cautat la 30 secunde http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/graph.do?tab=graph&plugin=1&language=en&pcode=teicp000&toolbox=type
Forta de munca ieftina este un avantaj competitiv? Eu stiam ca avantajele competitive regionale sunt acele atuuri pe care nu le poti muta dintr-un loc in altul… Probabil e un avantaj comparativ fata de alte tari din UE. Un avantaj pe care angajatii/salariatii ar vrea sa-l vada disparut! Ma rog, detaliu nesemnificativ…A-propos de articol, poate cineva sa piloteze economia Romaniei la apogeul crizei autohtone? Daca da, pe cand un „guvern alternativ” – varianta Riscograma?
@Arcadied
Rezolvat, scuze, mulţumesc
@seth
Da, corect, am supra-simplificat
Guvern alternativ – când o să am câteva milioane de cititori 😀
Economia din SUA nu a iesit din recesiune, Europa se lupta cu dolarul si cu euro. Germania doreste in proportie de peste 70% iesirea din UE. Ai scris si tu despre aceste lucruri dar cititnd imi pare ca te contrazici. POATE economiile s-au stabilizat si activitatea industriala si consumul variaza in jurul acestei stari nesigure de echilibru. Pentru a iesi din aceasta stare avem nevoie fiecare dintre noi de siguranta (dpdv legislativ – taxe si impozite, dpdv economic si politic).
Statul nu ajuta nici economisirea, nici investitia. Iar sa consumi inseamna sa fi sigur pe o sursa de bani astfel incat sa nu fi dezechilibrat financiar la momentul achizitiei.
@MeTeo
Economia SUA a ieşit dn recesiune în iulie 2009.
Nu din criză, e drept, şomajul e încă mare
Indicatorul complementar somajului, rata de ocupare a forţei de muncă, este la rândul său foarte jos dintr-un motiv f simplu: 2,5 milioane de romani, cei mai multi dintre ei de virsta activa (90%), care cu actele, oficial, sint numarati a fi in Romania – deci, pe cale de consecinta, si in statisticile sale oficiale privind ocuparea muncii – dar ei de fapt sint in Italia si Spania.
Pai atunci ei sint socotiti a fi niste loaze care nu participa la propasirea Republicii Balcanice Romania, cind ei saracii lucra cu circa si cu mistria si cu fofoloanca si cu mopu si cu lupoaica si cu tava si cu ce mai lucra ei / ele pe-acolo de le sar capacele.
Deci usor cu validitatea acestui indicator, pentru ca este varza.
🙁
@Turambar
Adevărat. Dar există şi o altă eroare, de sens contrar, care anulează diferenţa. Respectiv „forţa de muncă ocupată în agricultură”, care este inclusă la populaţie ocupată deşi de cele mai multe ori n-ar fi cazul.
Pai oamenii aia nu muncesc? 🙂 E drept, nu in cadru institutionalizat. Dar tot munca se cheama ca este, chiar daca productivitatea este varza. Sa tragi la sapa in regim de agricultura de subzistenta tot tras la sapa si efort si activitate si ocupare se cheama ca este. Ca doar nu stau acasa la gura sobei si se uita cum creste fasolea pe arac si cartofu in cuib.
@Turambar
Cuvântul corect e underemployment. Dar nu face multe parale
In realitate-s mai multe categorii
– puţini care chiar trăiesc din asta – ciobani sau ţăranii de prin pieţe
– alţii-s declaraţi agricultori în românia, dar muncesc afară – categorie neutră statistic
– în fine, destui care mănâncă ce produc şi beau VMG. Sunt ocupaţi cu munca două săptămâni pe an.
@Sunt ocupaţi cu munca două săptămâni pe an
mai că te-aş ţine un an la ţară să te lămureşti cum e cu sapa la cucuruz … îţi spun sigur că e mai mult de 2 săptămâni pe an!
munca în agricultura româniei, marea majoritate, are productivitate scăzută dar asta nu înseamnă că nu se munceşte!
dacă ar fi aşa cum zici tu, s-ar muta toată lumea la ţară şi cu un mic efort suplimentar, de 2-3 luni de muncă pe an, s-ar rezolva productivitatea … toată ţară prosperă, cu concedii mai mari ca ale profesorilor pe care a scuipat recent marinelul, că sunt puturoşi, muncesc prea puţin şi au concediu prea multe zile!
păi cine n-ar sta la ţară, munceşte 3-4 luni pe an 18 ore pe zi şi restul de 8 luni concediu! stat cu burta la soare, la mare … în realitate munceşti 18 ore pe zi, 300 de zile pe an, nu primeşti salariu pentru asta iar la sfârşitul anului când tragi linie şi socoteşti productivitatea muncii tale mulţumeşti lui dumnezeu că nu ai murit încă de foame şi ai adunat în cămară destul cât să treci peste iarnă …
de-aia tinerii de la ţară, mai leneşi/pragmatici, fug de viaţa la ţară, cu munca slab mecanizată inclusă la pachet, unde văd cu ochii …. iar munca prin italia şi spania le pare parfum pe lângă munca din propria bătătură!
@totdetati
Îţi recomand un „turneu” Ialomiţa-Călăraşi-Giurgiu-Teleorman-Olt.
Două săptămâni e o medie: unii nu muncesc deloc şi aşteaptă ajutor social de la stat sau 30% din producţia a 5 hectare de la asociaţie.