Cât de gravă este criza? Intrăm în panică acum sau mai aşteptăm?

Agentiile de rating nu cunosc decat informatiile care le cunoaste tot publicul, nu sunt niste oracole. Si o dau de multe ori, de exemplu cand dadeau ratinguri excelente in 2007 si 2008 la gunoaie de CDO (obligatiuni bazate pe credite imobiliare), sau cand au facut downgrade la Japonia acum un deceniu (si dobanzile la obligatiunile japoneze au continuat sa scada). Oricum ratingul nu determina dobanda, ca Japonia are rating prost si cu toate acestea, dobanzi mai mici decat orice alta tara.

Daca ar fi risc de hiperinflatie, dobanzile la obligatiunile de 10 ani nu ar fi scazut de la 3.7% de cand WSJ a inceput sa urle "lupul!" cu bond vigilantes la 2.6% azi. O sa vedem saptamana viitoare cat si daca va fi afectata dobanda obligatiunilor SUA (care la termen de 1 an nu este nici jumate de procent, si la termen de 10 ani doar 2.6%). M-ar mira sa fie afectata cu mai mult de o zecime de procent de acest downgrade, si oricum la nevoie SUA are capacitate mare de a mari taxele (de exemplu sa puna un TVA), deci nu vad la ce risc s-ar expune investitorii.

aha, spune asta si celor de la bvb. bomba nucleara daca ar pica la teheran nu ar deprecia bvb asa cum o fac 'speculatorii" romani. asa cum au fost scaderi de 99% pe unele actiuni inca un 70% de aici nu pare imposibil

vorba analistilor: "It's just an opinion …"

Vazut din Statele Unite, falimentul parea mai demult o chestiune de timp. Ca intotdeauna, cei nepregatiti sau cei care refuza sa ia masurile necesare macar in ultima clipa vor avea de suferit.

@Mircea Ionescu

Ce faliment? SUA ar putea oricand sa isi echilibreze bugetul federal daca ar pune un TVA de 5-6% si ar inceta razboaiele. Nu o face pentru ca se imprumuta pe o dobanda infima, daca cumva ar creste dobanda la datorii sa vezi ce usor ar putea sa echilibreze bugetul.

Gargara republicanilor este doar un cras oportunism politic. Cand neoconservativul Dick Cheney era la putere, si era intrebat cum de a bagar tara in doua razboaie si in acelasi timp a _scazut_ foarte mult taxele, raspunsul lui a fost "Reagan showed us that deficits don't matter".

>SUA ar putea oricand sa isi echilibreze bugetul federal daca ar pune un TVA de 5-6% si ar inceta razboaiele.

Introducerea TVA si cresterile de taxe pot avea efecte perverse economic.

Incetarea razboaielor de peste hotare e o idee buna ( aproape intotdeauna ) d.p.d.v. economic – politic insa poate fi foarte riscanta.

Insa oricum … pina la faliment mai e cale lunga – sa nu folosim aiurea cuvinte pompoase. 😉

@MIA

Orice e posibil, nu inseamna ca e si probabil. Economia Canadei a prosperat enorm de cand a introdus un sales tax la nivel federal in 1991: http://en.wikipedia.org/wiki/Goods_and_Services_T… Daca un sales tax se aplica si la importuri, si poate sa permita eliminarea poverii fiscale asupra producatorilor (nu imediat, ci dupa ce deficitul bugetar scade sub 3% din PIB), atunci chiar ar avea un efect net pozitiv asupra producatorilor interni.

Stii gluma cu cei doi drumeti care s-au trezit cu ursul la usa cortului mijlocul noptii? Primul isi pune adidasii si se pregateste sa fuga. Al doilea ii spune "Esti nebun, nu stii ca nu ai cum fugi mai repede ca ursul?" Primul raspunde "nu trebuie sa fug mai repede ca ursul, doar mai repede decat tine'.

Eu sunt de parere ca SUA poate fi primul drumet, si EU al 2-lea. Nu zic ca si va fi asa, ca sunt constrangeri politice, dar traim in vremuri interesante.

Sciala Austriaca si solutiile oferite de acesta (link)

Krugman si explicatiile oferite de acesta:

http://krugman.blogs.nytimes.com/2011/08/10/inter…

Meanwhile, some us worked with a very different story: the Fed will determine short rates, and the long rate reflects expected future short rates. And the Fed will keep short rates near zero as long as the economy remains deeply depressed. So the long rate reflects beliefs about prospects for recovery, and hence of an eventual move off the zero-rate policy. According to this view, a weaker economy will push rates down even as it raises the deficit.

And right now, with the 10-year rate at 2.19% — 2.19%! — the market is basically signaling that it doesn’t care a bit about the deficit, but that it’s terrified about growth prospects.

Nu ma intereseaza ce zic austriecii, decat daca vreunul dintre ei a prezis ca vor scadea mult dobanzile obligatiunilor pe termen lung (de 10 ani) inainte de downgrade-ul facut de S&P. A fost vreun austriac sa prezica asta? Dimpotriva, in timp ce austriecii preziceau apocalipsa, hiperinflatie, si alte bazaconii, prezicerile lui Krugman s-au adeverit in mod consistent; pentru mine face mult mai mult sens ce scrie Krugman.

@Radu nici nu iti dai seama cat de graitor e ultimul tau mesaj. unul din motivele pentru care nu ma mai deranjez sa iti raqspund.

>Economia Canadei a prosperat enorm de cand a introdus un sales tax la nivel federal in 1991:{…}

A prosperat de cand s-a introdus TVA-ul ( varianta lor ) sau din cauza introducerii ? 😉

Normal că au prosperat începând din perioada respectivă – pentru că oarecum întîmplător 🙂 – SUA a început să se umfle şi să folosească din ce în ce mai mult petrol canadian, s-au delocalizat şi unele capacităţi de producţie acolo etc.

Dincolo de faptul că nu e vorba de o cauzalitate am o problemă aşa … de ordin general în folosirea de către americani a Canadei în diverse argumentări : pînă una alta aceasta e o ţară de vreo 7 ori mai mică ( ca şi populaţie ) şi care a ajuns la nivele bune de prosperitate aşa … mai mult pe postura de "apendice dezvoltat al SUA" decât pe cont propriu …

>Eu sunt de parere ca SUA poate fi primul drumet, si EU al 2-lea

Recunosc că mă amuză mereu la diasporenii români capacitatea de a fi brusc "mega-patrioţi" faţă de ţara de adopţie … mai mult şi decât localnicii … 😀

@Radu Ionescu

A fost vreun austriac care sa prezica (cum a facut Krugman acum 3 ani) ca inflatia in SUA pe urmatorii 3-4 ani urma sa fie anormal de scazuta (daca nu chiar pericol de deflatie), si ca dobanzile datoriei SUA, atat pe termen scurt cat si pe termen lung, vor scade (in loc sa creasca cum preziceau altii)? Krugman e ca o Casandra de care nimeni nu asculta, nici administratia Obama, dar pana acum eu vad ca i se implinesc prognosticurile in masura mult mai mare decat altora.

Tocmai am citit linkul lui Ionut despre explicatiile rothbardiene, si nu vad deloc o explicatie cu privire la acest fenomen. In general, austriecii nu au o alta explicatie pentru scaderile abrupte ale dobanzilor decat hocus pocus, masinatiuni masonice, sau alte chestii oculte. Nici prezicerile cu privire la slabirea cursului valutar nu s-au adeverit, USD e la fel fata de EUR ca acum 4 ani, si s-a intarit fata de RON. Ca o fi fost inflatie in Romania in ultimii 4 ani nu e vina lui Bernanke, datoria lui e doar fata de SUA. Si in SUA nivelul preturilor in 5 ani de cand este ele la carma, a crescut cu doar 2% pe an in medie (deci cam cu 10-12% acumulat).

@MIA

Nu sunt mega-patriot, SUA e plina de bube si nu am pretins vreodata ca nu ar fi. Doar ca bubele Europei sunt mai mari. Atat demografice, cat si structurale, de birocratie, mobilitate mai redusa, cheltuieli guvernamentale mai mari, etc.

La fel si cu retragerea credit rating-ului AAA fata de SUA, poate ca este justificat. Dar daca s-ar aplica aceleasi standarde celorlalte 15 tari ramase cu rating AAA, ar trebui redus ratingul la majoritatea lor. Oricum, piata nu este fraiera sa asculte de S&P, si se vede deja ca dobanzile scad la obligatiunile SUA exact cum au scazut si la obligatiunile Japoniei in anii 90, dupa ce i-au redus ratingul (si nu pe al 2-lea palier, ci pe al 4-lea palier cred ca a pus S&P Japonia, cineva poate sa verifice exact unde este acum).

>A fost vreun austriac care sa prezica (cum a facut Krugman acum 3 ani) ca inflatia in SUA pe urmatorii 3-4 ani urma sa fie anormal de scazuta {…}

Răspunsul corect cred că ar fi că ei se refereau în egală măsură la inflaţie atît ca şi creştere a masei monetare cât şi ca şi creştere a preţurilor – şi aici aş zice că e de fapt problema reală în teoria/predicţiile lor. 😉

Pentru că masa monetară a crescut – în mod indiscutabil deci cel puţin parţial au avut dreptate ( deşi nu cred că prea mulţi i-ar fi contrazis la acest aspect ). A dus asta la creşterea generalizată a preţurilor ? Nu – sau cel puţin nu în modul prezis de ei. Va rabufni tensiunea în viitor printr-un puseu hiperinflaţionist ? Habar nu avem. În principiu elitele vor încerca tot posibilul pentru a evita acest scenariu – deoarece finalmente propriile lor averi ar fi "topite" în bună măsură de un atare proces … 😀

>Dar daca s-ar aplica aceleasi standarde celorlalte 15 tari ramase cu rating AAA, ar trebui redus ratingul la majoritatea lor.

Habar nu am. Cum zicea cineva anterior : ratingul ăla nu e doar aşa … în alb şi negru – plată "la timp" şi faliment. El mai indică, cel puţin pe palierele interrmediare, în mod indirect şi dacă banii pe care-i primeşti înapoi sunt sau nu în termeni reali aceeaşi … ori din punctul acesta de vedere nu ştiu dacă obligaţiunile altor state sunt sau nu la fel de afectate.

@MIA

"Va rabufni tensiunea în viitor printr-un puseu hiperinflaţionist ?"

Orice e posibil, nu inseamna si ca este probabil. Mana invizibila a dus la o scadere record a yield-ului ( dobanzii efective) a obligatiunilor SUA pe termen de 10 ani, la doar 2.14%!

Deci daca era vorba de o probabilitate semnificativa de hiperinflatie (sau o scadere mare a USD), oamenii nu si-ar parca banii pe 10 ani cu dobanda asa mica. Explicatia lui Krugman are cel mai mult sens–majoritatea investitorilor se tem de o "Second Contraction" (termenul lui Rogoff) care sa dureze aproape un deceniu, si de aia sunt dispusi sa isi parcheze banii pe 10 ani cu o dobanda asa mizera. Si mai degraba si i-ar parca in USD, in obligatiuni ale guvernului SUA, decat in EUR, ca nu stie nimeni daca va mai exista Euro in 10 ani. Sau poate ca ma insel, daca cumva Germania plateste sub 2% pe obligatiuni in Euro cu termen de 10 ani, atunci inseamna ca Germania este un loc mai prielnic decat SUA de parcat bani pentru conservarea capitalului.

Fed-ul nu mai face nimic, s-a rezumat ieri sa spuna ca va tine dobanda pe termen foarte scurt aproape de zero pana in 2013. Deci nu mai e vorba de nici o runda QE3 sau alte actiuni care s-ar putea acuza ca influenteaza dobanzile pe termen de 10 ani. 2.14% este cifra rezultata din tranzatii pe piata libera. Si trilioanele de dolari parcate in astfel de actiuni intr-adevar ar fi topite de o inflatie sustinuta de 5% pe mai mult de 4 ani (fara sa mai discutam de hiperinflatie)

"A dus asta la creşterea generalizată a preţurilor ?"

Fara discutie ca DA! Miscorarea puterii de cumparare aia inseamna…

Si exact in sensul descris de austrieci se dovedeste ca monetarismul (care propovaduieste acomodarea masei monetare cu "cresterea" economica, o operatiune cvasi-imposibila) e una dintre marile erori economice, si care are ca efect inflatia cronica pe termen lung

"În principiu elitele vor încerca tot posibilul pentru a evita acest scenariu – deoarece finalmente propriile lor averi ar fi “topite” în bună măsură de un atare proces …"

Unui socialist obosit si senil ii e greu sa inteleaga ca averea nu inseamna "bani". Niciodata inflatia nu va "topi" averi, ci doar va redistribui prin confiscare proprietate.

Scoala austriaca: despre inflatie si deflatie

@ionut

Locuiesti cumva in America ca sa stii personal cum sunt preturile acolo? Eu da, si pot spune ca multe preturi sunt mai mici ca acum 3 ani: benzina, mancare, chirii, valori imobiliare. Alte preturi au crescut, intradevar, dar inflatia neta este foarte mica, mai mica in ultimii 3 ani decat a fost vreodata intr-un interval de 3 ani cred ca din anii 60, deci aproape 5 decenii. Faptul ca austriecii nu ziceau nici "piu" in timpul domniei lui Bush cel Mic este graitor (desi atunci a fost si timpul cand USD a scazut enorm fata de EUR, si in ultimii 3 ani doar a recuperat o mica parte din terenul pierdut).

Austriecii nu au nici o explicatie de ce dobanda pe 10 ani a obligatinilor SUA continua sa scada pe masura ce lumea se afunda ia a 2-a faza din "Second Great Contraction" (termenul lui Rogoff), si acum e de doar 2.17%, batand toate recordurile:

http://www.bloomberg.com/apps/quote?ticker=USGG10…

>Explicatia lui Krugman are cel mai mult sens–majoritatea investitorilor se tem de o “Second Contraction” (termenul lui Rogoff) care sa dureze aproape un deceniu, si de aia sunt dispusi sa isi parcheze banii pe 10 ani cu o dobanda asa mizera.

Explicatia sa are sens doar cu o completare – pe care din cite stiu eu Krugman evita sa o spuna deschis : si anume ca pur si simplu pentru masele uriase de bani existente ( inclusiv "create" in exces ) nu prea exista la ora actuala multe oportunitati … dar ce zic eu oportunitati ? pur si simplu moduri de a face ceva util cu ele. Astfel incit marii investitori ( care banuiesc ca e clar tuturor ca sunt doar in putine cazuri persoane bogate si fondurile lor exclusiviste de investitii – ci in majoritate fonduri de pensii, fonduri suverane, etc ) nu prea au ce face decit sa spre ca scenariul urmator :

>Si trilioanele de dolari parcate in astfel de actiuni intr-adevar ar fi topite de o inflatie sustinuta de 5% pe mai mult de 4 ani

… nu va avea totusi loc … desi pare cel mai plauzibil. 🙁

"Faptul ca austriecii nu ziceau nici “piu” in timpul domniei lui Bush cel Mic este graitor"

Austriecii "spun" continuu de 100 de ani ceea ce tocmai s-a intamplat. In nici un caz n-au incetat s-o spuna pe vremea lui bush. Faptul ca tu n-ai avut acces la lucrarile scolii austirece (sau pur si simplu, virusat cum esti de socialismo-etatism pana in varful unghiilor le-ai ignorat, pur si simplu) asta nu inseaman ca ele n-au existat.

ce spuneau austriecii (inclusiv) pe vremea lui bush (link)

"Inflaţia ascunsă a anilor ’80 şi ’90 nu a creat numai o situaţie instabilă pe pieţele bursiere, ci, în plus, a oferit baza unei dezvoltări a inflaţiei în terţe ţări. Aceasta a fost sursa crizelor economice şi monetare actuale.

POVESTE (reala):

"Să luăm un exemplu fictiv, şi această relaţie cauzală va deveni foarte clară. După cum am văzut, inflaţia conduce, mai devreme sau mai târziu, la scăderea cursului de schimb al unei monede în raport cu monedele străine stabile. Să ne imaginăm că regele unei mici ţări, Alfania, inflaţionează moneda sa, Alfa, şi, în consecinţă, cursul de schimb al lui alfa contra lui beta, moneda unei mari ţări, Betania, scade. Acest lucru aduce prejudicii nu numai consumatorului alfanian, care acum, cel puţin temporar, trebuie să plătească mai mult pentru bunurile şi serviciile importate. Este defavorabil şi pentru investitorii betanieni care îşi plasaseră capitalul în Alfania, înainte de scăderea cursului de schimb. Regele alfanian şi industriile exportatoare alfaniene se îmbogăţesc pe seama supuşilor alfanieni şi a investitorilor betanieni. În timp ce populaţia alfaniană nu dispune de nici o modalitate de evitare a inflaţiei viitoare, capitaliştii betanieni se pot proteja prin renunţarea la investiţiile lor din Alfania. În acest caz, inflaţia prejudiciază îndoit marea masă a populaţiei alfaniene: pe de o parte, printr-o realocare a resurselor şi, pe de altă parte, printr-o diminuare a capitalului investit, ce reduce posibilităţile de dezvoltare. În ultimă instanţă, această situaţie nu mai convine regelui alfanian, întrucât presupune o diminuare a creşterii economice şi, prin urmare, o scădere a veniturilor fiscale viitoare. Regele are, aşadar, interesul să manevreze în mod rezonabil inflaţia, pentru a evita transferarea către moştenitorul său a unei ţări complet ruinate.

Desigur, nu are loc o scădere a cursului de schimb dacă moneda beta este multiplicată într-o cantitate suficientă. Cine sunt, în acest caz, beneficiarii şi păgubiţii? Grupurile alfaniene care s-au îmbogăţit graţie inflaţiei create în sprijinul lor se numără întotdeauna printre câştigători, şi toţi ceilalţi alfanieni sunt întotdeauna păgubiţi. Totuşi, numărăm şi alţi câştigători şi dezavantajaţi datorită inflaţiei lui beta, iar printre beneficiarii betanieni îi includem, în particular, pe capitaliştii ce şi-au plasat banii în Alfania. Şi aceasta întrucât, în absenţa inflaţiei lui beta, fie ar fi suportat pierderile rezultate din investiţiile în Alfania, fie nu şi-ar fi plasat banii acolo, ci i-ar fi investit, prin urmare, în altă parte, în condiţii mai puţin prielnice.

Acestea sunt efectele de realocare, după cum rezultă dintr-un singur puseu inflaţionist în ambele ţări.

Să presupunem acum că guvernul Betaniei este în mod special sensibil la interesele capitaliştilor ce au investit în străinătate şi încearcă să sprijine plasamentele acestora în mod durabil. Guvernul betanian promite prietenilor săi că va produce întotdeauna îndeajuns de multe monede beta pentru a stabiliza cursul lui alfa. Riscul de curs ataşat plasamentelor în străinătate este în mod evident puternic diminuat, chiar anulat. Ce consecinţe are această politică? Exportatorii betanieni de capital se bucură de câştigurile viitoare pe care le vor realiza, în definitiv, pe seama celorlalţi betanieni. Şi aceasta nu este totul. Această nouă politică betaniană nu rămâne pentru mult timp necunoscută regelui Alfaniei, care, la rândul său, îşi va ajusta în consecinţă comportamentul. El ştie că guvernul betanian doreşte să stabilizeze cursul monedei alfa. El poate, în consecinţă, să împingă într-o veselie inflaţia încă şi mai departe, fără a avea motive să se teamă de efectele negative ale acesteia. Înclinaţia sa inflaţionistă nu este temperată decât de dorinţa de a evita o diminuare mult prea importantă a importurilor din Betania. Totuşi, cu quasi-garanţia monetară betaniană acordată monedei alfa, nu are de ce să se mai teamă de fuga capitalurilor betaniene. Quasi-siguranţa de care se bucură cursul său de schimb are ca efect îmbogăţirea regelui alfanian pe seama atât a supuşilor săi, cât şi a cetăţenilor betanieni.

Este posibil însă ca această situaţie să nu fie în interesul guvernului Betaniei. În pofida prieteniei pe care o poartă exportatorilor de capital, este de la sine înţeles că nu poate să-şi arunce banii pe fereastră, căci aceasta îi micşorează resursele financiare care îi sunt necesare în alte sectoare: asigurări sociale, armată, construcţii rutiere, etc. El nu poate accepta ca autocraţii alfanieni să distrugă capitalul betanian, cu toate că betanieni „merituoşi” îşi iau partea lor. Mai devreme sau mai târziu, trebuie să se departajeze de această politică şi să înceteze să mai susţină cursul monedei alfa.

Din acest moment, o criză economică şi monetară foarte gravă se declanşează în Alfania, deoarece economia alfaniană, relativ de mici dimensiuni, s-a specializat de-a lungul anilor de inflaţie în acele sectoare de producţie ce nu erau rentabile decât graţie fluxurilor de venituri create de inflaţia betaniană. Dispărând acest sprijin, numeroase întreprinderi au devenit dintr-o dată nerentabile. Îndemânarea şi calificările actuale ale angajaţilor îşi pierd valoarea. Desigur, alfanienii pot continua să-şi exercite activităţile încă un timp, dacă acceptă o scădere a salariilor reale, dar cum capitalul investit în întreprinderi s-a epuizat, acestea nu mai au posibilitatea să subziste, iar angajaţii îşi pierd locurile de muncă. Ei trebuie să se orienteze către alte ramuri. Noi abilităţi sunt cerute. Apar noi întreprinderi.

Fără îndoială, acesta reprezintă un proces dureros de adaptare pentru numeroşi alfanieni. Enormele probleme ce apar pe parcursul acestei perioade sunt potenţate de scăderea cursului monedei alfa. Investitorii internaţionali evită, pentru moment, Alfania, către care un export de capital ar fi poate necesar, pentru a permite restructurarea economiei.

Foştii profitori de pe urma inflaţiei reprezintă însă obstacolul cel mai important în calea restructurării. Regele, familia şi prietenii săi au devenit, graţie inflaţiei, cei mai influenţi capitalişti ai ţării. Dar, spre deosebire de alţi capitalişti, ei nu şi-au clădit averea nici pe creativitate, nici pe calităţile lor anticipative, ci pur şi simplu pe multiplicarea de bani de hârtie, pe care au impus-o populaţiei. Acum ei sunt la cârma economiei, dar nu ştiu ce trebuie să facă. Această combinaţie nefericită de incapacitate şi putere economică duce rapid la o agravare a problemelor. Din punct de vedere economic, Alfania alunecă din criză în depresiune, căci puternica familie regală nu posedă spirit antreprenorial, iar antreprenorilor privaţi alfanieni le lipseşte capitalul pentru a declanşa o schimbare rapidă. Această depresiune ascunde un pericol politic, pe care regele trebuie să-l îndepărteze cât mai repede posibil. Din moment ce nu poate el însuşi să provoace schimbarea economică, caută credite şi orice alt ajutor posibil în străinătate, de exemplu din partea Betaniei, pentru a tempera situaţia critică. Devine, aşadar, dependent din punct de vedere politic de aceste puteri. Rezultatul final, trist, este acela că motivul mizeriei Alfaniei – o proprietate ajunsă nelegitim pe mâini greşite – se perpetuează, acum că problema dependenţei politice faţă de exterior i se adaugă."

Nu este însă decât o chestiune de timp până când America de Nord şi Europa vor atinge şi ele un punct fără întoarcere, situaţie în care se va găsi întreaga economie clădită pe o monedă discreţionară. În acel moment, fireşte, nu va mai fi nimeni care să menţină în viaţă tristul joc al îndatorării şi inflaţiei în alternanţă. Fie economia occidentală va fi atunci complet sub domnia statului, cum a fost cazul sub naţional-socialism, fie va fi hiperinflaţie. De acel moment ne mai despart, poate, doar câţiva ani ori câteva decenii. E posibil să fie împins în timp printr-o uniune monetară între dolar şi euro (şi yen?). Nimic nu se schimbă însă, la capătul drumului este fie socialismul, fie hiperinflaţia. Numai nişte reforme radicale în direcţia pieţei pot să ne salveze – în termeni rothbardieni: întoarcerea la o monedă-marfă, exemplul aurului, pe o piaţă monetară liberă şi retragerea completă a statului din sistemul monetar.

E ceva ce nu corepunde intocmai? Daca asta crezi mai citeste odata si reflecteaza la situatia prezenta…

>Faptul ca austriecii nu ziceau nici “piu” in timpul domniei lui Bush cel Mic este graitor{…}

Marturiesc ca urmarirea "austriecilor" nu e nici pe departe vreo activitate favorita de-a mea dar imi amintesc ca prin 2003 – in conditiile in care Bush jr. era injurat la foc automat cam peste tot ( inclusiv pe politici pe care acuma Obama le aplica in continuare cu nonsalanta ba chiar le-a escaladat ) – am citit un fel de articol-analiza-litanie in care era criticat despre ce "tendinte de stinga" continua sa promoveze si ca e de fapt un mic deviationist abil mascat etc. s.a.m.d.

La vreme aia mi s-a parut cam halucinanta perspectiva ( desi retrospectiv privind unele aspecte erau corect mentionate 🙂 ) dar na … din prisma evolutiilor si propagandei ulterioara vehement-lebertatian-austriaca nu ma mai mira.

E drept insa ca si critica aia era facuta asa … un pic mai "cu mila" – cam cum face Krugman cind se ia de Obama. 😉

"am citit un fel de articol-analiza-litanie in care era criticat despre ce “tendinte de stinga” continua sa promoveze si ca e de fapt un mic deviationist abil mascat etc. s.a.m.d."

Un articol care il critica pe bush de tendinte de stanga n-are nici o legatura cu scoala austriaca de economie (pentru care dihotomia stanga-dreapta e falsa). Scoala austriaca de economie n-are "parti pri"-uri in functie de orientarea politica.

>Scoala austriaca de economie n-are “parti pri”-uri in functie de orientarea politica.

Absolut – fanatismul lor e impins la maxim si nici o formatiune politica ( fie de dreapta sau de stinga ) nu si-ar asuma aberatiile extreme ale lor. 😀

"fanatismul"…

Doar ca in "fanatismul" lor au perfecta dreptate. Demonstrat. Si sunt singurii. Cat de spalat pe creier si senil sa fii sa consideri apelul la respectarea legilor economice (descoperite pe cale rationala/praxeologica) fanatism?

Ma rog, nu vad de ce ar sa te astepti de la un socialist obosit si senil cu creierul spalat educat la stefan gheorgiu in spirit marxist, pur anti-economic, sa inteleaga ceva din economie! 😀

Asta fac socialistii: acolo unde intelegerea mijloacelor economice ii depaseste, adica mai mereu, fac apel la cele politice (jaf/talharie "legalizata" in forma continuata).

@ionut

"Doar ca in “fanatismul” lor au perfecta dreptate. Demonstrat. Si sunt singurii. Cat de spalat pe creier si senil sa fii sa consideri apelul la respectarea legilor economice (descoperite pe cale rationala/praxeologica) fanatism?"

In sfarsit !!! Vad si eu mentionata caracteristica fundamentala a curentului de gandire economica a "scolii austriece"… devenita si americana, cu multi maestri si adepti in SUA: Teoria economica dezvoltata prin deductie logica, rationament cu un suport filozofic autentic. Economia este inrudita cu metafizica, cel putin la nivelul conceptelor de baza. "Austriecii" nu considera economia o stiinta exacta, nu fiindca nu ar avea ca obiect studiul realitatii obiective, ci fiindca fenomenele economice sunt atat de complexe incat nu pot fi reproduse/testate/simulate pentru a se putea face determinari empirice – pe baza de experiment, credibile. Deci, e musai ca pornind de la adevaruri evidente, simple, axiomatice ce nu necesita a fi demonstrate, sa ne bazam pe determinari logice, pe rationament si matematica. Daca demersul e corect, teoria rezultata se verifica in realitatea obiectiva. Daca nu, inseamna ca undeva logica e gresita si trebuie reluata "cercetarea" si corectata deductia logica.

Stiintele exacte se bazeaza simultan pe trei feluri de savanti: savantul creativ de tip "Einstein" – elaboreaza teorii noi, inedite; savantul critic – simt al realitatii foarte dezvoltat, capacitate de sinteza exceptionala, bun matematician, acuratete logica excelenta, il tine pe "Einstein" cu picioarele pe pamant; savantul cercetator, experimentatorul – verifica si testeaza teoriile, abilitati technice excelente, foarte ingenios in reproducerea/observarea repetabila a fenomenelor si masurarea acestora, il face pe "Einstein" vedeta sau il desfiinteaza.

Intradevar, scoala austriaca de economie nu are nici in clin nici in maneca cu fanatismul. Reprezinta o metoda de abordare si e o scoala de gandire. Taticii lor sunt mari ganditori.

In mod aparent paradoxal, ei sunt mai apropiati din perspectiva abordarii de stiintele exacte decat monetaristii sau keynesienii, economistii mainstream si cine altii or mai fi… Dar au o mare problema cu radacini adanci… Ei s-au nascut pentru a combate ideologia socialista, prin construirea uneia "sanatoase", in contrapondere cum s-ar zice… pe buna dreptate si cu o argumentatie impecabila – fiind maestri ai acuratetii logice.

Dar, din pacate cad in acelasi pacat: cand vine vorba de concluzii finale si solutii propuse, supraevaluaza calitatea umana si a buna credinta a celor multi, respectiv denunta marlania si lacomia elitelor. Ceilalti, mizeaza pe calitatea si buna credinta a elitelor, neavand alternativa, intrucat recunosc ignoranta si inabilitatile maselor.

Vezi, Ionut, ce inseamna sa folosesti un limbaj agresiv si jignitor la adresa "socialistilor cu creiere spalate" ?! Creezi impresia ca reprezentantii scolii austriece de economie sunt niste fanatici. Poate ca tu esti un militant fanatic, nu-mi dau seama… dar ei nu sunt decat niste ganditori valorosi, cu o contributie importanta la dezvoltarea economiei ca stiinta.

Oricum, si tu esti valoros, faci lumea sa cugete si atragi atentia asupra unui curent de gandire economica foarte valoros. Respectele mele, libertarian mic si ingamfat ce esti ! 🙂

„Ei s-au nascut pentru a combate ideologia socialista,”

Totalmente fals! Ideologia socialista se combate singura, deoarece legile economice demonstreaza ca socialismul e imposibil (Mises).

„sa folosesti un limbaj agresiv si jignitor la adresa “socialistilor cu creiere spalate” ?!”

Pe undeva ai dreptate: socialist cu creier spalat e un pleonasm! 😀
Altfel, mi „se rupe sufletul” de ce impresie las socialistilor! Oricum impresia unui socialist despre un economist e eronata, asta din urma fiind cerut a fi un „ucenic vrajitor”.

„Daca demersul e corect, teoria rezultata se verifica in realitatea obiectiva. Daca nu, inseamna ca undeva logica e gresita si trebuie reluata “cercetarea” si corectata deductia logica.”

Niciodata logica nu poate fi gresita, altfel e „lipsa de logica”. Daca demersul e corect realitatea e incorecta. Economia nu e o stiinta exacta, ci una sociala!

„supraevaluaza calitatea umana si a buna credinta a celor multi, respectiv denunta lacomia elitelor”

Nicidecum, ci doar recunosc valoarea incitativelor!

„Oricum, si tu esti valoros, faci lumea sa cugete…”

Eu-s valoros din alte motive! 😀