Riscograma
Lucian Davidescu

Ar avea loc România printre “Statele Unite ale Europei”?

Cum se integrează în fabrica de deflaţie o ţară care are nevoie să importe iar inflaţie.

Discuţia deschisă de preşedintele Băsescu, despre necesitatea cedării de suveranitate a statelor în scopul supravieţuirii Europei, reia în termeni tranşanţi teza fondatoare a UE. Marea problemă pentru România este că teza fondatoare nu a luat în calcul apartenenţa unor economii marginale.

Uniunea este o adevărată colecţie de contraste şi de posibile rezolvări. Există economii bazate pe economisire şi export dar şi altele orientate mai mult către credit şi consum. Circulaţia liberă a forţei de muncă şi a capitalului încearcă să regleze diferenţele. Există trezorerii disciplinate şi trezorerii nărăvaşe, iar aici intervin tentativele (ratate până acum) de coerciţie, apoi pachetele de salvare.

Există însă şi un alt mare contrast, pe care Uniunea, ocupată cu primele două probleme, nu şi-a găsit timp să-l rezolve: contrastul dintre economiile puternice, bine-capitalizate, şi cele emergente care doar speră să ajungă din urmă. În cazul Poloniei, Cehiei, Slovaciei sau chiar al Ungariei, lucrurile aproape că s-au rezolvat de la sine, în timp. Investiţiile masive au adus economiile respective la un nivel apropiat de cel al UE şi chiar au deschis calea ţărilor respective către OECD.

În schimb, ţări ca România sau Bulgaria au avut la dispoziţie prea puţin timp şi mult prea puţin talent pentru a putea schimba liga. Criza financiară le-a găsit încă rămase în urmă. Iar traumele prin care trec acum pieţele financiare mondiale, combinate cu stângăcia de care dă dovadă România în a momi investitori, fac puţin probabilă întoarcerea valurilor de bani de până în 2008.

O eventuală uniune mai strânsă – “Statele Unite ale Europei” – nu poate fi de natură să rezolve discrepanţa ci doar s-o agraveze.
Europa are în faţă două scenarii: cel inflaţionist, în urma căruia datoriile să fie monetizate iar toţi deţinătorii de euro să împartă paguba respectiv cel deflaţionist, în cadrul căruia statele să-şi restrângă cheltuielile şi să-şi micşoreze, în timp, datoriile.

Care-i cea mai bună soluţie pentru Europa ca întreg este chiar şi acum subiect de dispută între economişti. Variantei inflaţioniste îi lipseşte sprijinul politic din partea statelor disciplinate, în frunte cu Germania. Variantei deflaţioniste îi lipsesc mecanismele de aplicare unitară, adică exact cedarea de suveranitate către un guvern central mult mai bine articulat.

Pentru România, lucrurile sunt însă mult mai simple. O abordare deflaţionistă s-ar dovedi catastrofală. Mai puţini bani obţinuţi din exporturi, mai puţine investiţii şi credite mai scumpe. Ar însemna, practic, sfârşitul convergenţei reale, adică al traseului de ajungere din urmă. Sigur, există întotdeauna varianta de-a creşte prin forţe proprii, însă până acum această variantă a rămas doar o ipoteză.

În mod cinic şi trist, varianta mult mai bună pentru România este scenariul inflaţionist în exterior, acompaniat de prudenţă fiscal-monetară în ţară. O monetizare masivă a datoriilor în SUA şi UE ar putea relua procesul de transfer sălbatic al capitalului pe care l-am văzut până în 2008. Da, inflaţia este o confiscare de avuţie, însă România ar fi în tabăra beneficiarilor.

Desigur, valurile de bani ar veni cu aceleaşi riscuri ca şi atunci: supraîncălzirea economiei, multe investiţii ratate şi bule financiar-imobiliare. Însă când alternativa este rămânerea în stadiul de semi-dezvoltare, riscul poate că merită asumat.

Punct în care România începe să conştientizeze de ce integrarea politică a UE nu a fost posibilă până acum: chiar şi într-o astfel de asociere, interesul fiecărui membru este aproape întotdeauna diferit de media tuturor intereselor.

34 de comentarii
MIA

E bun articolul dar as avea o observaţie majoră :

>În cazul Poloniei, Cehiei, Slovaciei sau chiar al Ungariei, lucrurile aproape că s-au rezolvat de la sine, în timp.

E discutabil acest aspect. Da – au dezvoltat o reţea rutieră net peste cea a României, au atras unele investiţii majore ( din care unele s-au relocat între timp ) dar … mai e mult până departe. Cel puţin situaţia din Polonia am putut să o verific "la faţa locului" şi lucrurile nu-s deloc roze … deşi s-au mişcat bine şi cu talent ( e un caz interesant la ei oricum – ca şi cum la noi reforma iniţială ar fi fost făcută de o alianţă PNL – PSM 😀 şi ulterior adâncită cu specific propriu de o combinaţie PNŢcd – PRM 😀 ).

Dincolo de asta inclusiv între statele non-foste-comuniste din UE divergenţele sunt serioase şi au creat probleme … sau cel puţin problemele de la care "s-a spart buba".

ionut

A nu se confunda capitalul cu banii! Ce am vazut pana in 2008, tocmai ca a fost "import de inflatie", nu de capital!

In plus atentie cu convergenta "politica si economica"! Statele sunt prin definitie organizatii pradatoare/agresive/invazive iar un al 2-lea aspect, nelalocul lui, este incercarea (tot mai accentuata) de "armonizare fiscala", dar la nivelele cele mai mari! In plus (logic si inerent pentru unii, de neinteles cum si de ce pentru public) birocratia romaneasca, de exemplu, e mic copil pe langa cea de la brucsel. Ori asta, din fericire, e o piedica serioasa in calea armonizarii politice.

Lucian Davidescu

@MIA

de unde şi precizarea "aproape"

unele mai mult, altele mai puţin

Dar toate destul cât să-şi poate termina drumul mai agale.

@ionut

E adevărat ce spui, dar când te cheamă România nu poţi să pui filtre. Accepţi o cantitate cât mai mare de mâl şi vezi la urmă cât aur rămâne.

ionut

Lucian, in urma manipularii ofertei de bani nu raman decat malinvestitiile (de stat – care sunt oricum asa sau "private"), adica "mal".

Lucian Davidescu

@ionut

"decat"

Sa nu exageram

Foarte pe scurt, fără robinetul spart al Fed, România era şi acum la nivelul de ţară africană de acum zece ani.

Saltul de la cel-mult-Dacia-1300 la cel-puţin-Logan este enorm 😉

ionut

"Foarte pe scurt, fără robinetul spart al Fed, România era şi acum la nivelul de ţară africană de acum zece ani."

Serios? Pai, daca-i p'asa lucrurile sunt foarte simple, nu? Falsificam bani in continuare si ne dezvoltam, nu?

Nu face si tu aceeasi eroare! N-are rost sa cazi in capcana asta a la Munchaussen. Altfel ar trebui sa glorificam orice falsificator, ca ne-ajuta la "saltul economic"! 😀

Manipularea ofertei de bani "in functie de cerere" nu poate sa aduca, niciodata, cresterea avutiei reale, ci doar alocari gresite de capital, i.e. risipa de resurse intr-o lume marcata de principiul raritatii acestora.

Intr-o lume libera (eliberata de interventionismul statului si socialismul monetar la care facem acum referire), cu o moneda stabilita liber de piata (pentru a beneficia deplin de efectele benefice ale diviziunii muncii si liberului schimb la nivel mondial tendinta pietei ar fi o singura moneda, cel mai probabil aurul) si cu concurenta bancara libera si legitima (pedepsirea activitatii bancare frauduloase, i.e. rezervele fractionare la depozite), risipa de resurse n-ar mai avea caracter de malinvestitie generalizata, si oricum erorile agentilor economici (alocarile gresite de capital) ar fi suportate strict de catre acestia, namaiputand fi "socializate".

Lucian Davidescu

@ionut

Atentie, eu nu spun că inflaţia în general este bună sau că ajută la ceva să tipăreşti bani. Eu spun că inflaţia din Vest este bună în România (cu condiţia ca leul să fie lăsat să se aprecieze).

Da, inflaţia este transfer de avuţie, dar în cazul ăsta transferul este de la deţinătorii de economii din vest la managerii de bani fierbinţi. Ghici care dintre cele două categorii ia în serios România ca destinaţie de investiţii.

Dacă România chiar ar putea determina Fed/BCE să tipărească bani, atunci poate ar avea o dilemă morală. Dar nu poate.

MIA

>Lucian, in urma manipularii ofertei de bani nu raman decat malinvestitiile (de stat – care sunt oricum asa sau “private”), adica “mal”.

Nu ma adresez direct cretinelului agresiv ( ar fi inutil ) ci celor care citesc replica asta si risca sa o ia "ca litera de lege" – pentru a nu face aceasta eroare … 😉

Termenul de "malinvestment" nu inseamna neaparat investitie proasta ci investitie "sub-optima" ( sau "ne-optima" pur si simplu ) – dar asta pentru detinatorii capitalului investit in respectiva afacere. Pentru ca daca e asa inclusiv uriasele investitii in fibra optica din perioada "bulei dot-com" au fost tot un "mal-investitie" – in marea majoritate a cazului actionarii au scos sume modice din investitia initiala – dar … datorita acestor investitii e acum asa de ieftin accesul la Internet …

Asa ca cretinelul agresiv ar fi poate bine sa nu se mai dea pe Internet decit de pe conexiuni super-scumpe pentru a nu avea o dilema morala ca profita/incurajeaza "malinvestmenturile" despre care pomeneste mereu fara sa aiba habar despre ce vorbeste. 😉

ionut

Socialistul obosit si senil al blogurilor iar isi etaleaza ignoranta: singura teorie care explica ciclul in afaceri (malinvestitia generalizata si in acelasi sens a agentilor economici) este cea austriaca. Legea (economica) este "litera de lege". Altfel, balmajelile tale privind malinvestitii sub/supra optime care au loc tot timpul in activitatea economica, fiind ceva natural, sunt irelevante in legatura cu subiectul discutiei de fata.

In plus, in cazul crizelor boom-bust e vorba de suprainvestitie.

"in marea majoritate a cazului actionarii au scos sume modice din investitia initiala – dar … datorita acestor investitii e acum asa de ieftin accesul la Internet …"

Da, socialist obosit si senil, sigur ca tot mailinvestitii au fost (si au avut aceeasi cauza -manipularea ofertei de bani), ceea ce repet, ar fi perfect legitim in cazul abolirii socialismului monetar, cu alte cuvinte cata vreme actionarii, ei si numai ei, ar suferi pierderile.

E ca si cum ai afirma ca, doar un exemplu, sutele de mii de locuinte din spania (sau zecile de orase fantoma din china) ramase fara cumparator sunt un castig real al societatii. Idiot inutil! 😀

Repet, daca asta era solutia, adica tiparirea de bani si manipularea (falsificarea) dobanzii cu efect direct expansiunea artificiala a creditului, eram demult, toti, in Nirvana! 😀

@Lucian

"Eu spun că inflaţia din Vest este bună în România (cu condiţia ca leul să fie lăsat să se aprecieze)."

Asta-i alta discutie.! Insa este exact ceea ce nu s-a intamplat (de dragul "tintei" asumate de bnr a mentinerii cursului si a ocrotirii exportatorilor) si nici nu se va intampla vreodata. Si as adauga: cu conditia ca pierderile bancilor comerciale (agentii importului de inflatie) sa nu fie "socializate" (ceea ce, iarasi, s-a stiut de la inceput ca se va intampla).

DP

Romania nu va fi lasata sa "moara" dar nici sa traiasca prea bine pt ca Europa are nevoie de fraierii ei (e cunoscut faptul ca suntem "construiti" asa incat sa ne multumim cu putin).

Pt majoritatea romanilor, a sta la baza piramidei (cu necesitatile de baza rezolvate) reprezinta "normalitatea"

Europa are nevoie de o piata de desfacere ca a noastra si de un popor (. . .) care indura multe.

Pe de alta parte fiecare tara are minusul ei asa ca sa ne consolam cu zicala:
"NIMENI NU E PERFECT"

Mihai Voicu

Investiţiile suboptimale sunt mai bune decât … lipsa investiţiile. Unde este optimul … asta este artă şi aproximaţie. Ce-i mult strică, şi nici un model economic nu are mari şanse să modeleze economia mondială în toate situaţiile.

Din păcate nu putem experimenta ce s-ar fi întâmplat dacă QE2 a FED nu s-ar fi produs. Sau poate din fericire ? Dacă Gigel intră în stop cardiac îi faci resuscitare sau laşi mâna invizibilă să rezolve problema ? Că Gigel a mâncat ca porcul ca să ajungă la problema asta, inclusiv vitamine prescrise de vechiul doctor este altă poveste.

ionut

"şi nici un model economic nu are mari şanse să modeleze economia mondială în toate situaţiile."

Ce frumos e relativismu' asta! Asa ca hai s-o lasam cum "a picat", nu? Ce-i place romanului ignorant si sfertodoct sa emita ineptii, ca si el e om!

Ce QE2, ca FED se ocupa cu "QE" de fo 100 de ani! 😀 Si asta-i problema!

Regiunea Centru

„valurile de bani ar veni cu aceleaşi riscuri ca şi atunci: supraîncălzirea economiei, multe investiţii ratate şi bule financiar-imobiliare. Însă când alternativa este rămânerea în stadiul de semi-dezvoltare, riscul poate că merită asumat”

Asta este capitalismul iar cei din Vest au bani de cheltuit. Cred ca este mai sigur sa-i investeasca prin zona noastra.

stan

sovietele europei…calea cea mai sigura catre saracie si iobagie .directive,comisari,cote,milioane de imigranti (din afara ,,europei")

ps:partea buna e ca se duc pe pula (sovietele europei).

pps:a nu se confunda cu spatiul shengen (unde romania a fost respinsa).

lloopp

@ionut : inainte sa arunci cu invective la adresa lui Mihai mai bine ai arunca un ochi pe blogul lui, si vei vedea ca s-a interesat un pic mai mult decat altii pe aceste teme 😉 Oricum asta nu a dovedit decat ingustimea mintii tale, daca nu ai argumente improsti cu noroi ?

MIA

>Investiţiile suboptimale sunt mai bune decât … lipsa investiţiile.

Exact. 😀

>Din păcate nu putem experimenta ce s-ar fi întâmplat dacă QE2 a FED nu s-ar fi produs.

Depinde. Putem lua situatia din Europa ( zona euro mai exact ) ca si posibila aproximare … 😉

Nu e nici pe departe vreo catastrofa – dar nici un caz ideal … cel putin deocamdata.

ionut

"si vei vedea ca s-a interesat un pic mai mult decat altii pe aceste teme"

Am vazut, da' si-a gresit … "sursele de interesare"! 😀 Tot analfabet economic a ramas. Deh … economia are taine si e cumplit de contraintuitiva.

Economie (moderna, avansata, diferita de cea autarhica) = ansamblul actiunilor voluntare interpersonale, avand ca baza folosirea optim-rationala (posibila doar cu ajutorul si in prezenta instrumentului numit calcul economic) a resurselor rare in scopul acoperirii nevoilor subiective ale indivizilor prin consum.

Ori stiind toate astea, in momentul in care vii si propovaduiesti ineptiile de genul: "statul care tre' sa intervina si sa "corecteze", atenueze etc in scopul atingerii "echilibrului economic" (una dintre cele mai mari gugumanii) etc", e clar ca esti pe langa subiect.

ionut

"Putem lua situatia din Europa ( zona euro mai exact ) ca si posibila aproximare …

Nu e nici pe departe vreo catastrofa"

Idiotul inutil al blogurilor, socialistul obosit si senil (mai bine lua ma-sa rudotel inainte sa-l lepede) are si orbu' gainii! 😀 Stati linistiti la locurilii voastre, situatia e roza, suntem deosebit de solizi!

Mihai Voicu

@Ionut : limbajul tău face superfluă orice încercare de a te caracteriza. Poate încerci să aduci şi argumente, ca să avem o dezbatere de idei, poate chiar ne convingi de unele lucruri în care crezi puternic …

ionut

"limbajul tău face superfluă orice încercare de a te caracteriza"

Incercare de caracterizare a mea e caduca. Futila. Irelevanta. Nu acesta este scopul: caracterizarea cuiva! In alta ordine de idei, numai pe blogul lui Lucian am adus sute de argumente. Se pare ca un pana acum un singur cititor/comentator/vizitator al blogului si-a dat seama explicit (implicit or fi mai multi dar nu s-au manifestat) de treaba asta si a reusit sa faca dfiferenta intre forma si continut: Balogh Zoltan!

Restul clasei nu ia nota de trecere. Nu-i nimic, imediat (toamna) incep "re"-urile 😀

ionut

@Mihai Voicu

Am postat pe acesta pagina (in antepenultimul comentariu) definitia conceptului de economie. Daca studiind-ul reusesti sa-l si intelegi (nu-i foarte greu e o singura fraza sintetica) probabil ca vei constientiza ce enormitati/gugmanii/ineptii ai scris pe blogul personal in 90% din cazuri! Daca nu … stay tune! 🙂

John Galt

Ionut, tu chiar nu intelegi? Baietii vor sa mai amane deznodamantul putin, sa ma iasa o combinatie, o maslina, ceva, cum adica TOTUL S-A SFARSIT? 1+1 da FIX 2? Numai 2? Chiar asa? Pai ei ar trebui sa se "vaporizeze" (vorba lui Tutea), unde vrei sa DISPARA ei? 😀

"Viata la tara" a lui Duliu Zamfirescu nu le pare o varianta prea fericita. Ce daca sunt "saraci cu duhul", ei vor la oras. Aici e apa calda, curent electric.. CIVILIZATIE! 😀

De ce vrei tu sa le distrugi corola de minuni a lumii cu ecuatiile tale complicate, repede sa imparti tu totul in Alb sau Negru si atat, fara nici o urma de "compromis". Nu intelegi ca "Perfectiunea e Imperfectiune", ca ABSURDUL sta la BAZA oricarei DEZVOLTARI? 😛

Esti un rautacios! Si un taliban. Unde vrei sa dispara ei, in NEANT?Sa cada de pe harta (in derizoriu)? Chiar nu vezi ca le provoci o ruptura in tesatura SPATIU / TIMP cu ideile tale ABSOLUTE, prea ascutite pentru acest "las-o ba ca merge'asa" romanesc si de aiurea?

Cade biserica si Turnul lui Babel din "brucsel" peste ei daca nu o pun pe Ana lui Manole la baza, sa sprijine zidul..

ionut

@John Galt

Relativismul asta "pozitivist" a facut mult victime (intelectuale) si va mai face in coninuare. Din contra nu eu sunt "talibanul". Lucrurile sunt mai mult decat simple si clare:

"Fiecare persoană este proprietarul propriului corp, precum şi al tuturor bunurilor din natură pe care el, cu ajutorul corpului său, le utilizează înaintea oricărei alte persoane. Această proprietate implică dreptul de a folosi aceste resurse în orice mod este perceput ca adecvat, atâta timp cât prin aceasta nu se modifică invaziv integritatea fizică a proprietăţii celuilalt ori nu se limitează controlul fizic al celuilalt asupra proprietăţii fără consimţământul său. În particular, o dată ce un bun a fost iniţial apropriat sau homesteaded amestecând munca cu bunul (formularea lockeană), ulterior proprietatea acestuia poate fi dobândită doar prin intermediul unui transfer voluntar (contractual) al titlului său de proprietate de la proprietarul anterior la cel viitor (sau prin donatie/cadou-completare personala). Aceste drepturi ale persoanei sunt absolute. Orice încălcare a lor este supusă acuzării legitime de către victimă a acestei încălcări sau a autorului ei şi produce efecte în conformitate cu principiile strictei răspunderi şi ale proporţionalităţii pedepsei.

Aceste vechi principii nu sunt numai intuitiv juste. Chiar şi copiii şi barbarii par să nu aibă dificultăţi în a le recunoaşte adevărul. De fapt, nu ar fi de-a dreptul absurd să susţii că o persoană nu ar trebui să fie proprietarul propriului corp şi al acelor bunuri din natură pe care el le-a apropriat şi le-a produs înaintea tuturor celorlalţi? Cine altcineva, dacă nu el, ar trebui să le deţină? Mai mult, aceste principii pot fi „demonstrate” a fi în mod indiscutabil, adică nonipotetic, adevărate şi valide. Căci dacă o persoană A nu este proprietarul propriului corp şi al bunurilor original apropriate, există doar două alternative. Fie o altă persoană, B, trebuie, prin urmare, să fie considerată proprietarul lui A şi al bunurilor apropriate, produse ori achiziţionate contractual de A, fie ambele părţi, A şi B, trebuie să fie apreciate în calitate de co-proprietari egali ai celor două corpuri şi bunuri.

În primul caz, A ar fi sclavul lui B şi obiect al exploatării. B îl posedă pe A şi bunurile apropriate, produse şi achiziţionate de A, dar A nu îl deţine pe B şi bunurile apropriate, produse ori achiziţionate de B. Două clase distincte de oameni sunt create prin această regulă, respectiv exploatatorii (B) şi exploataţii (A), cărora li se aplică „legi” diferite. În consecinţă, această regulă nu trece de „testul universalizabilităţii” şi este de la bun început compromisă ca etică umană, chiar şi potenţială. Pentru a fi capabil să susţii rangul de „lege” al unei reguli, este necesar ca acea regulă să fie universal validă pentru toţi.

În al doilea caz de co-proprietate universală, cerinţa de drepturi egale pentru fiecare este evident satisfăcută. Cu toate acestea, această alternativă suferă de o altă eroare, literalmente fatală, întrucât fiecare activitate a unei persoane necesită utilizarea unor bunuri rare, cel puţin corpul persoanei şi spaţiul pe care îl ocupă acesta. Dacă toate bunurile ar fi însă în proprietate colectivă, atunci nimeni, nicicând şi nicăieri, nu ar putea să facă nimic cu nimic, doar dacă el ar avea permisiunea anterioară a tuturor celorlalţi de a face ceea ce doreşte. Şi cum poate cineva să acorde această permisiune, dacă nu este nici măcar proprietarul unic al propriului corp, al propriilor corzi vocale? Dacă s-ar urmări această regulă, omenirea ar muri instantaneu. Orice ar fi aceasta, cu siguranţă nu este o etică umană.

Astfel, rămânem cu principiul iniţial de proprietate asupra propriului corp şi cu cel al primului venit, primul proprietar (apropriere originară, homesteading). Ele trec testul universalizării, adică sunt valabile pentru toţi în mod egal şi, în acelaşi timp, pot să garanteze supravieţuirea omenirii. Ele, şi numai ele, sunt, prin urmare, reguli etice, nonipotetic valide."

Q.E.D Da, albul e alb si negrul e negru!

ionut

Ducand mai departe rationamentul din sfera "filozofiei drepturilor" in cea economica:

"Răspunsul raţionalist adresat economiei pozitiviste este străvechi şi clar. Atâta timp cât persoanele acţionează în conformitate cu principiile proprietăţii asupra propriului corp şi ale aproprierii originare (si , as adauga eu al contractualismului voluntar in cazul schimburilor de drepturi de proprietate legitime), „bunăstarea socială” va fi în mod necesar „optimă” (maximă). Aproprierea originară a unor resurse încă nedeţinute, realizată de o persoană ce posedă proprietatea asupra propriului corp, îi sporeşte bunăstarea (cel puţin ex ante), altfel nu ar mai fi fost realizată. În acelaşi timp, această operaţiune nu prejudiciază pe nimeni altcineva, căci aproprierea acelor resurse nu presupune deposedarea nimănui. Desigur, alţii şi-ar fi putut apropria aceste resurse, dacă le-ar fi considerat rare şi folositoare. Cu toate acestea, ei nu au făcut acest lucru, fapt ce demonstrează că ei nu au ataşat resurselor nici o valoare. Nu se poate spune astfel nici că ei au suferit o scădere a bunăstării datorită acestei acţiuni. Plecând de la această bază, orice act ulterior de producţie ce utilizează corpul şi resursele apropriate stabileşte drepturile de proprietate asupra produselor create din acestea, în condiţiile în care nu prejudiciază agresiv integritatea fizică a corpului şi resursele apropriate, ori produse cu bunuri apropriate, de către alţii. Producătorul câştigă în utilitate şi nimeni altcineva nu pierde în utilitate. În cele din urmă, orice schimb voluntar clădit pe aceste baze va avea loc doar dacă ambele părţi anticipează că vor beneficia de pe urma acestui schimb. Condiţia ca numai primii utilizatori ai unui bun să dobândească proprietatea garantează că eforturile productive vor fi întotdeauna cât se poate de ridicate. Iar condiţia ca doar integritatea fizică a proprietăţii să fie protejată şi că unei persoane îi este imputată doar distrugerea sau restricţionarea fizică a proprietăţii altora garantează faptul că fiecare proprietar are un incitativ constant de a spori valoarea proprietăţii sale fizice (şi să evite pierderile valorice), prin acţiuni fizic controlate şi calculate.

Orice deviere de la aceste principii implică o redistribuţie a titlurilor de proprietate de la producătorii şi contractorii legitimi ai bunurilor către non-producători şi non-contractori. Cei din urmă, "exploatatorii", îşi sporesc oferta de bunuri, şi astfel bunăstarea, în detrimentul unei diminuări corespunzătoare a avuţiei şi a bunăstării exploataţilor. Un nivel mai scăzut al „bunăstării sociale” rezultă prin urmare. Printre cei exploataţi va fi relativ mai puţină apropriere originară a resurselor a căror raritate este recunoscută, o producţie mai scăzută de noi bunuri, o întreţinere mai redusă a bunurilor existente şi mai puţin comerţ mutual avantajos. Iar printre exploatatori această regulă creează un incitativ permanent în direcţia lipsei de prevedere şi a risipei. Dacă unui grup de oameni i se permite să-şi suplimenteze venitul viitor prin exproprierea bunurilor apropriate, produse sau achiziţionate voluntar de alţii, preferinţa acestui grup pentru consumul prezent versus economisire (consum viitor) va fi sistematic întărită, iar probabilitatea alocării eronate, a calculelor distorsionate şi a pierderilor va fi într-o continuă sporire (ce se intampla la "stat").

O dată ce aceste vechi principii raţionaliste ale eticii şi economiei sunt redescoperite de sub pâcla pozitivistă şi se recunoaşte din nou că ele sunt absolut – nonipotetic, apodictic, categoric, a priori – adevărate, tendinţele către centralizare, democratizare şi creşterea puterii etatiste pot fi serios puse sub semnul întrebării. În lumina acestor principii, statele centrale pot fi pretutindeni în lume recunoscute drept ceea ce sunt în realitate: ameninţări omniprezente la adresa dreptăţii (mai degraba legitimitatii as adauga eu) şi a eficienţei economice."

John Galt

Well, din cauza aceasta spuneam pe site-ul lui Bogdan ca socialistii nu vor sa recunoasca ABSOLUT nici un principiu absolut. Pur si simplu nu sunt in stare, contradictia fiind mult prea evidenta pentru oricine vrea sa discute despre acest subiect. Si macar de ar fi o contradictie care defineste, insa in cazul lor e una care "pulverizeaza", vaporizeaza TOT ce au sustinut in mii de ani.

Mihai Voicu

@Ionut :

Aşa mai merge, sunt argumente coerente !

Cu ce ştiu acum, eu văd lucrurile aşa:

Eu cred că un sistem monetar ne-intervenţionist ar avea sens dacă banii nu ar fi aşa cum sunt azi. Din momentul în care folosim fiat money bazaţi şi multiplicaţi prin credit, sistemul nu poate funcţiona fără corecţia băncii centrale. Este ca şi cum ai vrea să mergi pe orice drum fără să variezi apăsarea pe pedala de acceleraţie. La primul deal, motorul se opreşte. Dacă propovăduieşti un sistem monetar alternativ denominat în produse (nu doar aur că nu este suficient) atunci pot să fiu de acord cu un sistem fără "stimulări". Eşti sigur că dacă legile nu ar pune nici o piedică, ai putea face un sistem monetar alternativ care să concureze cu succes sistemul actual ?

Sunt de acord că în România statul este supradimensionat şi trebuie redus, nu cunosc suficent despre alte ţari, poate şi acolo. Procentul de taxare este oricum enorm. Nu sunt de acord însă că eficienţa va continua să crească atunci când statul tinde la zero. O să argumentez cu nişte exemple din domeniul meu, Informatica/Matematica.

– Cel puţin la scară mică, eficienţa maximă matematică a unui sistem sau a unui sistem de comunicaţie se atinge atunci când există centralizare şi sincronizare (semnal de ceas global). Pentru sisteme mari poate fi mai la îndemână un sistem distribuit (gen Internet) dar el nu-şi atinge eficienţa maximă teoretică, ceea ce arată că "maximul se atinge la descentralizare" nu este un adevăr absolut valabil.

– Un sistem nu atinge întotdeauna maximul global atunci când se ating maximele locale pe componente. Un sistem distribuit poate fi cel mai bun sistem realizabil practic, dar nu atinge neapărat maximul teoretic.

– Dielema condamnaţilor arată cum cea mai bună alegere din punctul de vedere al fiecăruia nu este cea mai bună alegere pentru ambii.

– În domeniul reţelelor de calculatoare, evoluţia a oscilat constant între centralizare şi distribuire. La început eficienţa maximă se atingea cu centralizarea într-un mainframe cu mulţi clienţi fără putere. Apoi a devenit mai eficient să ai clienţi foarte puternici şi să centralizezi doar datele. Ultimele evoluţii merg din nou către clienţi mai puţin puternici (tableturi, smartphone-uri) care sunt susţinute de servere puternice. Acestea au fost căutări ale eficienţei maxime într-un mediu similar cu piaţa absolut liberă, fiecare firmă a încercat să atingă eficienţă maximă, dar soluţia optimă a variat în timp şi nu a fost niciodată la o extremă.

La fel mă aştept că mixul optim între reglementare şi dereglementare poate să varieze de la periaodă la perioadă. Știu, sunt de centru, m-am testat 🙂

ionut

1) Noi suntem fiinte umane, fiecare cu nevoile sale, scara sa de valori subiectiva, nu un sistem pe care sa-l conduca niste birocrati!

2) Banii sunt marfa si mijloc de schimb concomitent (ii excludem pe cei fiduciari, adica falsurile cu care operam acum). Pai tocmai socialismul monetar in limitele caruia ne miscam azi e cauza distorsiunii/falsificarii calculului economic avand ca efect direct risipa de resurse si jaful.

Exact asta "cant" eu: hai sa nu mai folosim fiat money si sistemul rezervelor fractionare si sa abolim si bancile centrale.

3) "nu doar aur că nu este suficient"

Iesi din paradigma monetarista a lui "doar creste"! 😀 Orice masa monetara e optima. Sunt lucruri pe care le-am mai spus de sute de ori pe blog.

4) "Nu sunt de acord însă că eficienţa va continua să crească atunci când statul tinde la zero."

Renuntati odata la gogoasa asta pe care ati inghitit-o toti cu eficienta. Comparatiile interpersonale de utilitate sunt sortite esecului inerent, recunoasterea acestui fapt eliminand complet orice fundament stiintific al politicilor publice.

Eficienţa intervine atunci când acţiunea umană se soldează cu atingerea scopurilor. Insa in domeniul stiintelor sociale, "scientia" – cunoasterea corecta – se intereseaza, alaturi de aflarea celor mai bune cai pentru atingerea scopurilor propuse, si de legitimitatea acestor scopuri. Adica, de exemplu, in timp ce participarea la dicutiile pe blogul acesta e o actiune perfect legitima, furtul/jaful nu. Ori politicile statului echivaleaza cu jaful, tlharia in forma continuata , la propriu. In lumea in care traim, marcata de principiul raritatii resurselor, doar in cazul schimbului voluntar oamenii au ocazia de a obtine rezultatele dorite. In cazul coercitiei (cazul statului) doar cel ce exercita constrangerea obtine ce doreste prin limitarea/incalcarea drepturilor de proprietate.

De retinut:

Orice politică a statului înseamnă, pe de o parte, instituirea obligativităţii unor schimburi care nu s-ar fi desfăşurat voluntar în absenţa intervenţiei statului şi, pe de altă parte, împiedicarea (scoaterea în afara legii) a unor schimburi care s-ar fi desfăşurat voluntar în absenţa intervenţiei respective.

stan

@ionut

,,hinteligentii" ar muri de foame fara idiotii utili..

cu natura umana poti numai sa lucrezi nu sa o schimbi. nu te lupta cu prostia , lacomia,lasitatea..profita de ele 🙂

lasa-i sa creada ca ,,alesii" si statu vor lucra pt. ei (probabil ,,alesii" sunt sado-maso)

lasa-i sa creada ca daca nu mai e stat va fi ,,anarhie"(fara tatuc ce ne facem). lasa-i sa creada ca statu creeaza ,,prosperiate" si progres tehnologic.

lasa-i sa puna botu la vrajela mediatica si educational (scoala).

lasa-i sa creada ca in china e republica iar in uk democratie

lasa-i sa creada ca in romania ( ori uk) e capitalism si nu socialism (national sau international)

lasa-i sa creada ca , ,,criza" e rezultatul ,,privatilor" si nu rezultatul interventiei statului prin politica monetara si legislativa.

lasa-i sa creada ca eventualele nenorociri/,,crizele" produse de stat sunt mai mici decat cele facute de ,,privat" (teoria raului cel mai mic)

……….etc.

parerea mea……..

.

ionut

"nu te lupta cu prostia , lacomia,lasitatea..profita de ele"

Nu toate actiunile umane au ca scop sporirea profitului (monetar). Ba chiar din contra, de facto, indivizii prefera sporirea "profitului psihic" mai degraba decat a celui monetar (sau, altfel spus, cel de-al 2-lea e doar un mijloc pentru primul care e un scop).

Pot sa-ti raspund doar ca, in ce ma priveste, am ajuns intr-un stadiu al existentei care-mi permite ca valoarea (subiectiva bineinteles) pe care o atribui acestei "lupte" (cu ignoranta, prostia, lasitatea, conformismul, lenea intelectuala etc.) sa fie destul de mare incat sa continuu.

"Derapajele de limbaj" prezente deseori in discursul meu tocmai menirea asta o au: aceea de soc cu ajutorul caruia sa-l scot pe partenerul de dialog din zona de confort intelectual in care "balteste". Din pacate imensa majoritate confunda forma cu continutul.

Pe de alta parte (aici "John Galt" a inteles cel mai repede) iti trebuie o minima doza de onestitate intelectuala pentru a alege "sa-i faci cinste" celui care ti-a demonstrat ca "esti prost" in loc sa-l injuri.

Mihai Voicu

@Ionut :

"Orice masa monetara e optima" este adevărat doar la fiat money, nu merge şi în paradigma banilor-produse. Dacă asignezi aurului valoarea de 100 ori faţă de cea pe care ar avea-o ca marfă ai făcut o monedă care se va desumfla repede la valoarea ei ca produs.

Eu aş vota pentru eliminarea oricărei bariere (dacă există) ca tu (oricine) să-ţi faci o monedă proprie, dar probabil aş evita să o folosesc…

Eficienţa … oamenii se asociază pentru a-şi satisface mai bine nevoile. La nivel de stat e în primul rând nevoia de securitate faţă de ameninţări externe, singur eşti vulnerabil faţă de cei organizaţi. Nu ştiu cum vezi tu armata în modelul tău…

Dar să luăm ceva mai simplu, o familie multi-gneraţie care îşi optimizează satisfacerea nevoilor trăind în comun, constribuind la cheltuieli comune, este un mic stat. Luăm apoi o firmă mare, cu bugetul egal cu al unui stat. Ce garantează că investiţiile sale sunt optimale ? Faptul că acţionarii veghează ? Dacă ai 23 milioane acţionari, pot ei controla perfect raţionalitatea investiţiilor făcute de către CEO ? Problema statului care investeşte prost este aceeaşi cu cea a firmelor mari. Falimentul firmelor şi concedierea CEO-ului ar trebui să fie pentru un stat falimentul partidelor şi demiterea guvernului.

http://mihvoi.blogspot.com/2011/06/tara-ca-o-firm

Sunt de acord că statul ia prea multe taxe pentru cât face, multe ar funcţiona mai bine anulate, simplificate, descentralizate sau externalizate. Mă întreb însă, în modelul tău cine ar construi şosele şi cum ar fi practic implementată taxarea ?

ionut

"Dacă asignezi aurului valoarea de 100 ori faţă de cea pe care ar avea-o ca marfă ai făcut o monedă care se va desumfla repede la valoarea ei ca produs."

Eronat. Moneda exprima o anumita cantitate dintr-o marfa (aurul)! Asa si trebuie definita, ca o anumita cantitate de aur (asa cum

Cat despre eliminarea oricarei bariere (ea exista) numai de bine, da' aproape sigur mai nimeni n-ar folosi "ionuti" de aur (vezi teorema regresiei a lui Mises)! Solutia nu e, nici pe departe, o lume unde fiecare ar avea moneda lui.

Pe larg (Link)

"La nivel de stat e în primul rând nevoia de securitate faţă de ameninţări externe, singur eşti vulnerabil faţă de cei organizaţi"

Serios? Amenintarile externe astea sunt extraterestrii (inarmati apocaliptic cu "steaua mortii") sau cine? Sa renunti la securitatea/apararea pe care statul te obliga sa le "cumperi" de la el (si numai de la el, si-a arogat monopolul) nu inseamna ca n-o mai cumperi de la nimeni (care e organizat).

" Problema statului care investeşte prost este aceeaşi cu cea a firmelor mari."

Fara discutie ca asa e, cu o singura (uriasa) diferenta: o firma "privata" nu detine monopolul initierii violentei "legale" intr-o anumita arie geografica in scopul exproprierii (denumite pompos impozitare/taxare/reglementare). Adica actionarii firmei pot alege sa paraseasca acesta firma (sau altele de acelasi fel) pentru totdeauna daca firma lucreaza in pierdere. In cazul statelor nu: poti parasi un stat, da' ajungi in altul! N-ai posibilitatea (fie ea si teoretica) a secesiunii individuale. Adica desi concediezi CEO-ul si consiliul de administratie esti obligat sa-i accepti pe altii, nu poti dizolva firma.

Mai mult, statul poate amana destul de mult (decade intregi sau chiar sute de ani)) "falimentul" (ghilimelele sunt necesare, deoarece nevand comportament economic, adica nefunctionand pe baza tandemului profit/pierdere, nici nu putem vorbi de faliment de facto) prin marirea taxarii si a reglementarii/controlului, imprumuturi si falsificarea de bani, inflatie (ca d'aia s-a chinuit atat sa aboleasca moneda-aur). In ultima instanta prin acapararea de resurse sau chiar noi teritorii prin razboi si/sau prin uniuni statale.

"Eficienţa … oamenii se asociază pentru…"

Da, dar voluntar! Cand sunt constransi s-o faca satisfac cel mai bine nevoile … constrangatorului! 😀

Mihai Voicu

Fără o uniune statală s-ar găsi nişte popoare migratoare moderne sau nişte ambiţii imperiale care să profite de micii întreprinzători neorganizaţi. S-a întâmplat la începuturile colonizării Americii de Nord când capitalismul era cam aşa cum ţi-l doreşti, pur.

Doar pentru că se poate şi este profitabil "economic" aproape sigur că s-ar întâmpla. Ar fi o naivitate să credem că toţi oamenii vor fi cuminţi şi vor respecta voluntar regulile minimale ale pieţei, cele cu "să nu furi", etc…

Despre stat minimal putem discuta, dar daca desfiinţezi statul eu cred că se vor creea nişte nevoi pe care nu le poţi satisface decât creând o superstructură care în final va arăta tot ca un stat. Cum obţii banii pentru străzi şi şosele, prin conformare voluntară ? Dacă gigel zice că lui nu-i trebuie străzi cum faci să nu beneficieze de ele ?

MIA

>Despre stat minimal putem discuta, dar daca desfiinţezi statul eu cred că se vor creea nişte nevoi pe care nu le poţi satisface decât creând o superstructură care în final va arăta tot ca un stat

Dupa parerea mea fara existenta unui "stat" ( adica a unui organism considerat aprioric ca singurul legitimat sa aplice "violenta organizata" 😉 ) vor fi probleme serioase la cel putin ( doua ) aspecte :

– penalizarea activitatilor "extreme" – pentru ca totusi hiperutopic de imaginat o situatie in care un infractor va consimti lebertarian la o pedeapsa cu adevarat severa/dura;

– incurajarea si sustinerea pe termen mediu/lung a activitatilor … sa zicem rutinier-plictisitoare dar extrem de utile – gen curatarea strazilor, intretinerea locurilor publice etc.

Paradoxal poate – dar pe undeva cred ca a doua situatie si nu prima risca sa dea cele mai suparatoare efecte pe termen lung – practic as zice ca 80% din aprecierile de "necivilizatie" la adresa Romaniei vin taman din aspectele care decurg din misenrupismul cvasi-total al statului roman actual fata de ele. 😉

ionut

"Dacă gigel zice că lui nu-i trebuie străzi cum faci să nu beneficieze de ele ?"

Privatizare!

"Despre stat minimal putem discuta"

Ar fi absurd sa discutam tocmai despre partea incoerent-utopica a libertarianismului!

"…să profite de micii întreprinzători neorganizaţi"

Cine ar spus ca n-ar fi organizati?

Dă-i un răspuns lui ionut Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *