Enormul efect în inflaţie al micuţului ou de găină.

Recenta dublare a preţului ouălor implică, printre altele, că va veni o deflaţie spectaculoasă prin aprilie.

Când urmărim indicatori statistici, una dintre marile capcane de care trebuie să ne ferim este componenta volatilă. Aproape întotdeauna există componente de mică importanţă dar care din când în când îşi trăiesc cele cinci minute de glorie şi „strică” media, într-un mod care pare să sugereze o tendinţă generală.

În cazul inflaţiei, oul este vedeta absolută. În cel puţin două din lunile anului el face irelevantă raportarea preţurilor de consum faţă de luna anterioară. Motivele sunt ponderea ne-neglijabilă în coşul de consum, şi volatilitatea extremă dată de temperamentul meteodependent al găinii.

Iarna, găinile se codesc să mai facă atâtea ouă, astfel că oferta scade iar preţul sare de la simplu la dublu. Cum ponderea oului în coşul de consum este de 0,62%, creşterea cu 25% a preţului adaugă 0,15% la rata lunară a inflaţiei. Adică, prin extrapolare, vreo 2% într-un an.

Însă extrapolarea n-are nici un rost. Pentru că există şi fenomentul invers – primăvara, când găina se dez-stresează, preţul scade înapoi, astfel că dacă toate celelalte preţuri stagnează – ouăle produc o deflaţie de 0,1-0,15%. Uneori, tendinţele se întind pe parcursul a două trei luni, alteori se concentrează într-o singură lună.

Mai sunt şi alte asemenea vedete: Uleiul, cu o fluctuaţie de preţ multianuală de la simplu la dublu, care atârnă în coşul de consum cale de peste 1% sau cartofii, care consumă doar 0,72% din bugetul de familie dar care au avut anul trecut o fluctuaţie de la simplu la cvadruplu. Teoretic, numele acestui fenomen este „efect de bază”. Practic, el e bun să facă titluri spectaculoase.

Anul ăsta, însă, peste scumpirea naturală a oului vine şi pana de aprovizionare din cauza schimbării coteţelor, care a împins preţul şi mai sus. Dacă efectele contrare se vor suprapune la primăvară, să vezi deflaţie!