Geniala profetia asta cu cele 3 mandate necesare pentru a (dez)obisnui romanul. E adevar pur, dar imi e frica de faptul ca Romania va pierde si sansa asta de a avea, in sfarsit, oameni competenti la carma.
Conjuraţia imbecililor: de ce au distrus votul uninominal
Le plac listele!
Un sistem de vot care să întrunească toate criteriile electorale este imposibil prin definiţie: unele se exclud pe altele. Există doar compromisuri deştepte, iar cel folosit în România la ultimele alegeri s-a întâmplat să fie cel mai bun posibil? Dovada că e cel mai bun posibil? Păi iată, tocmai l-au „îmbunătăţit” cu unul mai prost!
Sigur, şi sistemul acesta avea nişte dezavantaje, însă se adunau toate la ei. E un dezavantaj să ai cele mai multe voturi şi totuşi să nu ajungi în Parlament? Pentru candidat sigur este. Pentru alegător mai puţin.
Acesta a fost punctul aparent vulnerabil al sistemului de acum. De fapt, este un punct forte. Să explicăm:
În primul rând, nu e deloc ieşit din comun. De exemplu, este corect să iei cel mai mare punctaj la examenul auto teoretic şi totuşi să nu primeşti permisul. Evident, răspunsul este că nu-ţi foloseşte la nimic nota maximă la „sală” dacă n-ai luat „traseul”. Exemplele de examene duble sunt nenumărate.
Exact asta a introdus „sistemul uninominal cu compensare”, care se foloseşte acum. Un examen dublu. Nu te mai baţi doar cu rivalii de la alte partide, te baţi şi cu colegii de la acelaşi partid. Este uşor de probat în practică. Aproape toţi cei care au ratat parlamentul de pe locul I au avut cele mai mici scoruri din judeţ faţă de candidaţii din acelaşi partid. Aproape toţi cei care au intrat de pe locul trei au avut procentele cele mai mari în interiorul propriului partid.
Modelul general al perdantului de pe locul I este nesuferitul care s-a lipit de un partid mare, şi căruia i-a irosit voturi. Invers, ca să câştigi de pe locul trei trebuie să fii mai bun decât media unui partid mic.
Asta i-a înnebunit pe politruci. Se obişnuiseră cu ideea că îşi primesc procentele în funcţie de „toanele prostimii”, dar măcar mai departe ştiau o aritmetică simplă: Atât la sută înseamnă atâtea „locuri eligibile” pe care le împărţim cum vrem noi. Cum să intervină „prostimea” în proces?
Iată cel mai cunoscut exemplu: Norica Nicolai. A luat locul 1 cu puţin sub 50% într-un colegiu din Călăraşi, dar totuşi a pierdut. Nedrept? Aparent da. Dar nedreptatea Noricăi înseamnă dreptate pentru oamenii de acolo. PNL avea oricum peste jumătate din voturi. A luat instantaneu două din cele trei colegii după ce candidaţii de acolo au avut peste 50%. Însă în al treilea colegiu a fost paraşutată Norica Nicolai, după un mandat prin Cluj, într-o circumscripţie sigură. Mulţi au votat în continuare partidul, indiferent de numele candidatului. Unii poate au pus ştampila uşor supăraţi. Însă au fost destui cei care au refuzat să mai vină la vot sau au pus ştampila pe altceva tocmai pentru că n-au vrut un candidat cu care n-aveau nici în clin nici în mânecă. Partidul a pierdut voturi care adunate devin mandate. Asta înseamnă uninominal.
În oricare alt sistem uninominal asta nu se întâmplă. În sistemul cu un tur, Norica era parlamentar. În cel cu două tururi, avea şanse maxime de câştig. Ambele sisteme trimt în parlament reprezentanţi ai teritoriilor, nu ai oamenilor. Iar greşelile, compromisurile, batjocura – toate rămân „în teritoriu”. În sistemul de vot pe cale de-a fi abolit, sistemele comunică şi orice greşeală se plăteşte.
1. Sunt colegii unde poţi să iei majoritate şi cu infractori recidivişti. Însă dacă în loc de 70% iei doar 60%, diferenţa de voturi poate însemna un mandat pierdut în altă parte.
2. În altele (Cazul Nicolai) unde un mandat relativ sigur este pierdut.
3. Sunt unele unde poţi obţine un loc întâi chinuit în care diferenţa să o facă doar numărul de voturi.
4. Sau e de ajuns să-i smulgi destule voturi primului clasat ca să-i iei locul.
5. În fine, sunt colegii unde n-ai nici o şansă, dar dacă arăţi un candidat decent voturile lui nu se pierd ci îl ajută pe colegul său de la punctul 4.
Toate aceste virtuţi nu se văd în actuala legislatură şi nu s-ar fi văzut nici în următoarea. Era nevoie de trei rânduri de alegeri. Iată de ce:
În 2008, n-au ştiut ce i-a lovit. Şoc şi haos!
În 2012, ar fi făcut greşeli în cunoştinţă de cauză, sperând nerod că le va merge. Degeaba!
În 2016, abia, unii ar fi cedat în faţa realităţii şi ar fi încercat să vină cu candidaţi decenţi în fiecare colegiu. Câştigătorii!
Le e groază de scenariul ăsta. Şi de-aia încearcă să-l împiedice acum.
31 de comentarii
Mie imi pare optimista. Eu as fi gandit vreo 4 sau 5 – speranta moare mai greu decat un mandat.
Eu am sa emigrez……..
Ma bucur ca scrisasi despre asta ! E evident ca politrucilor nu le convine sa decida poporul !
O solutie idioata ar fi: pe judet 5 locuri de senatori si 7 de deputati (sa zicem), candidati ar trebuii sa ia la pas tot judetul si sa convinga electoratul din judet ca ei sunt the best of shit, cine ia punctajul cel mai mare merge in parlament cine nu poate data viitoare. Ne trebuie oameni in parlament, nu liste de partid !
Parlamentul indiferent de configuratie este oglinda societatii care-l voteaza. Asa ca nu ei sunt vinovati ca ajung mai sus decat le permite rangul si lungul nasului. Nu e vinovat ala care cere ci ala care da.\r\nRezumand: INDIFERENT de modelul ales, la aceeasi baza votanta o sa avem aceleasi rebuturi „politice”.
Si cat timp vom mai merge dupa dictonul „tara te vrea prost” nimic nu se va schimba.
Ce inseamna „poporul” anyway? Masa aia amorfa de manevra lipsita de repere? Ce putere poate avea el? Aia de’a fi directionat asa cum vor elitele? Poporul nu’mi pare sa se deosebeasca de turma traditionala. Acolo exista caini de paza, si caini de intors oile… Directia tot „pastorii” o decid. Va apreciez D’le Davidescu pt bucata de obiectivitate oferita, insa…there’s no hope.
Eu as compara poporul cu minereul aurifer. Cand il privesti de la distanta pare amorf, dar daca te pricepi, poti gasi mult aur in el. Uneori sapand fara sperante te poti trezi cu o imensa pepita in mana. Problema raportului dintre popor si elita nu a fost niciodata transata. Pe oameni ii uneste interesul comun. Cand il descopera, ei actioneaza coerent si asta impiedica elitele sa isi faca de cap. Democratia are multe hibe, insa respecta interesul general, in timp ce dictatura fie ridica un popor intr-un salt incredibil, chiar fara acordul lui, fie il scufunda teribil si acest luicru este inacceptabil.
Realitatea nu se evalueaza intre doua repere: democratie versus dictatura. Si nu interesele comune sunt liantul care fac vie o societate.
Problema este mult mai complicata decat pare la prima vedere. Mai intai trebuie redefinit rolul parlamentarului si al celor doua camere ale parlamentului. In prezent parlamentarul este un individ dintr-un partid formal sau informal(un grup de sustinere) care indeplineste doua functii, una legislativa si alta reprezentativa, de protocol si de trafic oficial de influenta prin cabinetul sau din teritoriu. Desi aceste atribute presupun o inalta calificare juridica si policalificare, populismul ieftin aduce in parlament tot felul de personaje, de la yesmeni la pupile, fii, nepoate etc. Americanii au sesizat problema aceasta inca de la infiintare statului lor si au spart sarcinile in doua, prin alegerea indirecta a legislativului. La ei se aleg mai intai marii electori, iar acestia aleg apoi, in cunostinta de cauza, pe legislatorii capabili sa faca legi. La noi, din cauza incompetentei parlamentarilor alesi, pentru ca acestia nu sunt capabili sa legifereze singuri, majoritatea legilor sunt redactate de structuri guvernamentale si apoi doar validate de parlament, sau uneori nici atat, actele normative trec prin hotarare de guvern. Aceasta situatie constituie dictatura, caci ce altceva inseamna cand, in loc sa execute legile parlamentului, guvernul( de fapt primul ministru) isi face legi pe care tot el le aplica, incalcand separatia puterilor in stat prevazuta de constitutie. Prima si poate cea mai importanta lege pe care guvernul si-o propune si si-o aproba singur anual este legea bugetului, in care de fapt se regaseste intreaga filosofie si politica economica si sociala a tarii. In loc sa avem o politica a partidelor bazata pe doctrine, avem o politica guvernamentala si program de guvernare bazate pe interese. Pentru ca parlamentul sa fie si mai ridicol, votarea legilor se face caricatural, la ordin si cu „bilele la vedere”, incalcandu-se atat libertatea de constiinta a parlamentarilor cat si constitutia. Daca la asta se mai adauga si fraudarea voturilor la numarare, votare la doua maini, lipsa de qvorum, etc., intelegem de ce poporul priveste parlamentul cu atat sila. Cat timp guvernului i se va permite sa se substituie parlamentului si parlamentului sa i se permita sa cesioneze atributiile sale guvernului, lucrurile vor continua sa meraga prost, indiferent ca vom inlocui sau nu parlamentarii la cate 3 ani. Initiativele legislative trebuie sa vina de la partide in consonanta cu doctrinele lor, iar guvernele trebuie sa devina administratii profesioniste si apolitice in care sa se ajunga prin cariere ministeriale indelungate si nu parasutisti politici. Mai este nevoie de un capitol in codul penal care sa incrimineze incalcarea constitutiei de catre parlamentari sau de catre guvernanti, pentru ca in prezent doar cu inalta tradare si subminarea economiei nationale nu ajungem prea departe. Mai trebuie sa le spunem oamenilor ca legislatorii pe care ii aleg nu le dau decat legi aplicabile in mod egal intregii tari, nu case, joburi, mancare, salarii, etc. in judet. Problema administratiei locale este chiar mai proasta. Acolo avem de-aface cu un adevarat feudalism in care un duce dispune discretionar folosindu-si suita.
Prima informatie este (si a fost tot timpul) falsa. Doar presedintele este desemnat de electori, senatorii si reprezentantii sunt alesi prin vot direct.
Cu partea a doua sunt complet de acord. De facto, Romania este o republica guvernamentala cu parlament zero-cameral. Nu membrii legislativului sunt de vina pentru asta ci atributia guvernului de-a emite texte cu valoare de lege.
Lucian Davidescu” Doar presedintele este desemnat de electori, senatorii si reprezentantii sunt alesi prin vot direct”. Corect, insa asupara principiului alegerii indirecte a unor specialisti in locul unor personaje incompetente ar fi bine sa mai reflectam. Pana la urma legiferarea este o activitate tehnica, iar legile pe care le avem au texte foarte proaste, confuze si speculabile. De asemenea ar fi bine sa reflectam asupra principiului reinoirii partiale la jumatatea mandatului a parlamentului, pentru a scapa de ciclurile actuale electorale paguboase. Ar mai fi bine sa ne aplecam si asupra sistemului de recompense acordate parlamentarilor pentru activitatea lor. Eu cred ca pentru Romania era mult mai bun sistemul aplicat inainte de 89. Pe atunci, textele legilor ce urmau sa fie supuse la vot(redactate de juristi) erau trimise parlamentarilor cu mult timp inainte, se faceau eventuale corecturi pe text prin corespondenta, iar sesiunile erau scurte, de cateva zile, in care se votau in cadru festiv (sigur ca modul de votare nu era unul democratic, cum nu este nici astazi). Cel mai important lucru insa era faptul ca activitatea parlamentara era una obsteasca, voluntara si nu o meserie si ca parlamentarii erau platiti si primeau toate drepturile(masina, diurna, cazare, etc.) numai pe timpul sesiunii, cand beneficiau de „scoatere din productie” de la locul lor de munca. Acei parlamentari au astazi pensii nu de parlamentar ci dupa locul lor de munca, de ingineri, artisti, etc. Mi s-ar putea reprosa ca in acest fel parlamentarii ar trebui sa isi inchida birourile din teritoriu. Daca ne gandim bine, aceasta activitate se suprapune peste aceea a alesilor locali: primari, consilieri, etc. Treaba parlamentarilor este aceea de a face legi pentru intreaga tara si nu pentru o comunitate locala, sau sa se bata cu guvernul pentru a aduce fonduri acolo. O alta mare problema a democratiei este votul militarilor. Inainte de razboi, militarii nu votau pentru ca se presupunea ca aflati fiind sub juramant, nu ar fi putut vota sincer. Astazi vedem la Tv cum militarii voteaza la ordin, in sir indian, in fata comandantilor, in unitatile militare. Este greu de crezut ca ei pot vota sincer. In fine, mai exista o categorie de persoane a caror libertate de constiinta la vot este pusa sub semnul intrebarii: persoanele care nu se pot intretine din venituri proprii. Pentru ca ar putea fi cumparati, acestia au fost exclusi candva de la vot (trebuia sa ai un venit minim declarat). Aici ar intra casnicele, majoritatea romilor si multi dintre agricultorii care fac astazi deliciul presei. Complicat …
imi place foarte mult la calculator
Să nu-ţi obosească ochii
E atat de simplu!
Unde incepe democratia?
Democratia incepe la alegeri, cu alegatorii care voteaza.
Ce voteaza alegatorii?
Pot sa voteze persoane sau pot sa voteze programe politice, adica formatiuni politice.
De ce avem doua camere in Parlament?
Ca sa avem doua unghiuri de vedere, diferite, asupra procesului legislativ. Asa ar trebui, cel putin. La noi, in schimb, nimeni nu poate sa explice care este diferenta dintre cele doua camere.
Cum legam alegerile, puterea si vointa alegatorilor, exprimate prin vot, prin cele doua feluri de a alege, de procesul legislativ?
Simplu: una dintre camere se alege prin vot uninominal, de exemplu Senatul, iar celalta prin vot pe liste, de exemplu Camera Deputatilor. In continuare, in mod logic, simplu, stabilim: cei alesi uninominal, senatorii, isi patreaza locurile, chiar daca parasesc partidul care i-a sustinut. Partidele isi auma acest risc atunci cand sustin candidati pentru Senat. In mod normal, senatorii ar trebuie sa fie personalitati publice atat de puternice incat partidele sa se roage de ei: “ lasati-ne sa va sustinem ca ne da bine la imagine!”. Ceilalti, deputatii, alesi pe liste, ar trebui sa fie dependenti de partidele pe listele carora au intrat: cum misca-n front, afara: aici s-a votat partidul, nu persoana (bine, e-adevarat, s-a votat programul politic, dar daca deputatul acuza partidul ca nu si-a respectat programul politic se ajunge la discutii si procese interminabile, asa ca simplificam: programul e partidul.)
Alta varianta nu vad, daca vrem democratie. In doua , trei legislaturi, alegatorii se trezesc si invata cum sa voteze.
De acord, dar la capitolul cu traseiştii devine complicat. Apartenenţa la un partid e o formalitate, contează doar ce votezi.
Votul imperativ este interzis, şi e normal să fie: s-ar pierde rostul unei camere cu câteva sute de reprezentanţi. Dacă trebuie să votezi ce spune partidul, atunci e de ajuns să vină preşedintele fiecăruia şi să pună procentele pe masă, ca la AGA.
Pentru că votul imperativ e interzis, nici deputatul nu poate fi exclus din partid (poate doar să plece de bună voie). Moment în care ne întoarcem de unde am pornit: nu contează ce culoare porţi, important e ce votezi.
La ora actuala toate partidele au pe listele lor hoti , persoane compromise . Daca te duci la vot ai doar optiunea de a alegii hotii dintr-un partid s-au altul fara putinta de a interveni pe lista . Mama democratiei spune ca minoritatea se supune majoritatii , deci unicul sistem de vot democratic care responsabilizeaza clasa politica este votul uninominal prin care invingatorul ia totul Asta face ca partidul invingator sa aibe si o majoritate solida plus ca daca greseste ciclul urmator electoral i-l va indeparta de putere . Prin celelalte pacalili de vot proportional , vot mixt si altele de fapt hotii stiu ca si-n cazul unor greseli majore tot vor prinde o ciosvarta la putere , ori democratic nu este asa , la cunducere trebuie sa ajunga doar cei mai buni nefiind obligatoriu sa fii la putere tot timpul , opozitie putand face si din Parlament si din afara sa . La ora actuala avem de-a face c-o oligarhie parlamentara care nu se supune vointei poporului si se sustrage de la raspundere prin diverse forme de vot !
„Majoritatea solidă” este doar o altă capcană. Nu de „majorităţi solide” e nevoie, care să ia decizii facile dar care să fie răsturnate complet de următoarea legislatură. Rostul parlamentului este tocmai negocierea agonizantă şi posibilitatea ca un singur om să răstoarne balanţa.
Sistemul de vot majoritar are multe neajunsuri. Britanicii vor sa-l schimbe pentru ca este nereprezentativ – iar la ei exista alegeri primare pentru desemnarea candidatilor – la noi si daca ar fi „pur” tot partidul de la centru decide pe cine pune candidat in cutare colegiu. Uninominalul „pur” avantajeaza partidele mari si scoate din competitie in mod neloial partidele mijlocii si mici – mda, ce democratie! Si mai sunt multe alte deficiente ale acestui sistem de vot care aparent e democratic. Uitati-va la legaturile f mari intre finante si candidaturi – va dati seama in Romania la ce se da nastere? Si asa suntem corupti pana in maduva oaselor. Votul pe liste este de preferat, oricine a studiat in profunzime sistemele de vot va va spune asta. Nu va lasati inselati de aparente.
Singurul sistem corect este; Votul uninominal in 2 tururi de scrutin.Restul nu este decat excrocherie electorala.
De ce?
Lucian Davidescu
Ai scris un articol de-a dreptul penibil, plin de ineptii si…”imbecilitati” (tu ai folosit cuvantul in titlu, nu eu). De la o vreme nu te mai recunosc, mai ales dupa articolul comparativ cu resursele Norvegiei (cum draq prezinti asa simplis situatia acestei tari cu a romaniei fara sa tii cont de geografie, demografie, istorie, politica, economie, numai tu stii).
In primul rand votul uninominal « compesator » sau nu, are o hiba majora, profund antidemocratica si anticonstitutionala, cel putin in Romania: e vorba de colegiile uninominale. Acestea nu au nici un dram de legitimitate pt. ca nu sunt unitati administrativ teritoriale precum comunele/orasele/judetele, care au parlament local (consiliile locale/judetene) cat si guvern local (primarul/prefectul). Ce e aia « colegiu uninominal » ? Explica, pt. ca in Constitutie nu exista ! La ce draq am eu Consiliu Local si Primar alesi democratic in Craiova daca la Parlament eu trebuie sa votez alti candidati in nordul orasului decat cei din sudul/estul/vestul localitatii ? Papura Voda Land, nu alta ! Ba colac peste pupaza, in loc sa ma reprezinte un parlamnetar de pe liste sau independent ce a obtinut zeci de mii sau chiar 100 000 voturi in judet (demos+kratos iti spune ceva ?..puterea numarului), ma pomenesc cu un « uninominal » ca intra in Parlament cu nici macar mii ci chiar cu sute de voturi , mai putine decat unii primari din comune medii ! Ce e tampenia asta ?
Votul uninominal in doua tururi (daca intr-adevar am avea unitati administrativ-teritoriale specificate in cosntitutie care sa se plieze exact pe numarul de « uninominali » sau macar multipli de acestia) este cea mai reprezentativa alegere din punct de vedere democratic pt. ca nu iroseste voturile cetatenilor. E culmea sa avem din primul tur, unde, datorita numarului mare de candidati, apar cazuri in care castiga un papitoi cu nici 10% din sa zicem 30% prezenta la vot/sau valabil exprimate din total. Cel putin in situatia cu doua tururi, primul tur ii « cerne » pe trepadusi, ramanand 2 cu sanse reale de reprezentativitate. Pt. ca in fond REPREZENTAREA e sufletul democratiei. Acest 50%+1 al… »prostimii », mai mult sau mai putin ideal in cazul neobligativitatii prezentei la vot. Nu-ti convine, cauta-ti alt sistem politic mai bun. Nu exista.
Iata un exemplu de « imbecilitate » a la Lucian Davidescu : « Aproape toţi cei care au ratat parlamentul de pe locul I au avut cele mai mici scoruri din judeţ faţă de candidaţii din acelaşi partid. Aproape toţi cei care au intrat de pe locul trei au avut procentele cele mai mari în interiorul propriului partid. »
Pai bine mai omule, de cand si pana cand a devenit partidul sablonul democratiei ? Mi se falfaie de cat a luat un candidat « in interiorul partidului » ! Ba mai ai si tupeul sa spui « scoruri din judet » ! Care JUDET, bre ? Daca uninominalii tai dragi au fost votati doar INTR-O mica portiune de judet numita « colegiu uninominal » trasata aleatoriu din cateva comune sau/si orasele/cartiere de niste partide care s-au interesat doar de un posibil avantaj presupus de niste sondaje pe termen scurt ? Nu pricepi ca n-ai voie sa vorbesti de « judet » atata timp cat cetatenilor acelui judet li se permite sa voteze doar o parte dintre candidatii… »judetului » avand interzis de a vota pe toti?
Ca tot vorbeam de Norvegia, uita-te la sistemul parlamentar al ei impreuna cu « suratele » Suedia si Finlanda, casca ochii la procentele demografice (numarul mai mic de locuitori per total in comparatie cu Romania e irelevant) si apoi uita-te la numarul de parlamentari unicamerali din aceste 3 tari ! La ei cum se poate si la noi nu ? 🙂 Nu realizati ca un unicameral cu 300 alesi pe liste sau independenti pe judete este mult mai reprezentativ decat 467 de maimutoi uninominali actuali lesi din firimituri numite « colegii »? Scapam de 167 ce reprezinta « pleava », mai mult de o treime, raman doar cei de « calibru/calitate » care vor avea individual zeci de mii de voturi in spate nu doar cateva mii sau sute. Asta e democratia, un om, un vot, procentul final decis de « prostime », nu masinatiunile partidelor. Vorbesti aici de „reprezentati ai teritoriilor, nu oamenilor”. Pai cati oameni sunt intr-un colegiu (ilegal/anticonstitutional/nedemocratic) in comparatie cu judetul constitutional avand autoritati locale legal constituite? Compari „reprezentantii” unor mii de alegatori dintr-o constructie „wild west” de tip „colegiu uninominal” cu cei legali ai unor sute de mii de alegatori? NUMARUL e totul, mai ales daca vine din partea unei institutii/unit. admin-teritoriale, nu din partea a ceva ce de fapt nu exista.
Sa fiu clar inteles, NU sunt impotriva votului uninominal, vreau doar in Constitutie sa se precizeze clar CARE unitati administrativ-teritoriale au rolul de „colegii uninominale” si acestea sa dea doar un singur reprezentant, ales in doua tururi daca nu intruneste 50%+1 din voturile valabil exprimate in primul tur. Asta-i tot.
Sa zicem ca ar fi „judetele” si „orasele”. Ok, CATE judete si orase are Romania in acest moment? 41 judete + 266 orase = 307 Hai sa ne gandim si la sectoarele Bucurestiului ca avand rol de „colegii”. E bineinteles o aritmetica simpla, sa nu uitam ca unele judete/orase au sute de mii locuitori, altel orase doar cateva mii, deci n-ar fi corect ca toate sa fie reprezentate de un singur candidat pe „colegiu”. Dar ati prins ideea. De exemplu, in loc de unele orase mai mici am putea crea „plasele”, o veche si traditionala unitate administrativ-teritoriala care sa cuprinda orase mici si comune sau doar comune. Votul uninominal in doua tururi pentru un singur candidat pe circumscriptie e cu adevar „uninominal”, nu bazaconiile vehiculate de Davidescu.
Concluzia: nu poti modifica sistemul de vot parlamentar fara sa modifici si sistemul de vot la locale si implicit unitatile administrativ teritoriale. Iar acest lucru se face numai prin Constitutie, nu prin Lege Electorala!
THE END.
„Pai bine mai omule, de cand si pana cand a devenit partidul sablonul democratiei ? Mi se falfaie de cat a luat un candidat « in interiorul partidului”
Asta doar dacă ai uitat care e scopul votului uninominal.
„Sa zicem ca ar fi „judetele” si „orasele”. Ok, CATE judete si orase are Romania in acest moment? 41 judete + 266 orase = 307″
Aduni partea cu întregul şi zici că e „aritmetică simplă”, dar ai pretenţia să fii luat în serios… Succes 😀
Lucian Davidescu
Am folosit datele finale de la recensamantul din 2002, intre timp numarul oraselor a crescut la 320. Am folosit judetele in adunare doar ca exemplificare, in ideea ca 265 orase sunt colegii iar RESTUL, adica ce a ramas in judete (comunele si satele) sa fie luat la un loc (inca un 1 colegiu pe „judet” pe langa orase). Nu am adunat nici un intreg cu partile sale, stii foarte bine la ce m-am referit, nu trebuie sa „dai si fugi” impotriva „aritmeticii simple”, incearca-ti tertipurile de manipulare cu altcineva.
Daca ai TU deja stabilite acele colegii uninominale, te rog impartaseste-le cu noi, dar sa nu indraznesti sa spui ca trebuie sa le folosim pe cele actuale, trasate aleatoriu fara nici un respect fata de primariile/consiliile locale, pe baza caruia s-a votat actualul Parlament. Repet, trebuie sa existe in Constiutie specificate acele unitati administrativ teritoriale care au rol de colegii nu varza din Legea Electorala cu privire la capitolele despre circumscriptii si constatarea rezultatelor alegerilor. E evident ca 320 orase (unele mai mici cu rol de „plase” ce inglobeaza comune/sate) pot intruni calitatea de colegii, problema fiind doar numarul de candidati pe fiecare colegiu, ideal fiind vorba doar de unul.
Inainte de a mai vorbi de votul parlamentar, ar trebui sa te hotarasti care unitati sunt colegiile:
-ori judetele intregi in forma actuala pentru votul pe liste cum era inaintea aceste legislaturi;
-ori comunele si/sau orasele pentru uninominali;
-ori judetele, modificate insa, fiind mai multe si mai mici ca suprafata, pentru uninominali ca facand parte dintr-o regiune.
…etc…
Tu insa nu ai prezentat nimic, preferand doar un status quo al unei disolutii a statului roman, pt. ca acest lucru s-a intamplat prin „colegiile uninominale”. Pur si simplu Parlamentul actual e ilegal iar statul nu mai exista sau in cel mai bun caz poti spune ca singurii parlamentari legali ai Romaniei in acest moment sunt…europarlamentarii.
Pana acum n-ai demonstrat in articol decat „sa se revizuiasca, primesc”…stii restul textului lui Caragiale. Oricum ai da-o la intors, realitatea e ca ai scris…nimic in articol pt. cat nu ai abordat adevarata problema a uninominalului romanesc: lipsa unitatilor administrativ teritoriale. Le avem..dar lipsesc cu desavarsire. Degeaba lauzi calitatile „compensarii”, dublului examen (in fata si a partidelor, deci automat trebuie discutata si interzicerea migratie politice, pt. ca daca „tradezi” partidul de fapt ai tradat cetateanul, nu mai spun ca de fapt sunt 3 „examene” procentuale, nu 2, din care unul e complet redundant, citeste din nou legea), iar faza cu „ai uitat care e scopul votului uninominal” ce legatura are atata timp cat totul la noi e facut dupa ureche, exemplul cel mai evident al acestei degringolade fiind chiar pretiosul tau „uninominal compensator” ce se bazeaza pe inexistenta unitatilor admin. teritoriale. Si tu vrei sa prelungim aceasta stare? Mai bine ai face un articol despre ce unitati admin.teritoriale sa fie colegii, in loc de frectii la picior de lemn. Sau macar daca ai scris un asemenea articol mai demult despre reorganizarea teritoriala tinand cont si de alegerile locale si de parlamentare, arata-mi-l si mie, te rog. Daca nu, atunci nu mai promova uninominalul compensatoriu (sau nu) si colegiile. N-au nici o legitimitate democratica atata timp cat NU se bazeaza pe untitati admin.teritoriale existente ci doar pe ruperi ilegale din ele fara nici un fel de autoritate locala votata legal. Ca la Monopoly, fii destept, cumpara-ti intai apartamentul si apoi alege-ti mobila, ca altfel lemnaraia iti sta in ploaie ca un…stii tu ce. Pana la actuala legislatura anticonstitutionala aveam si apartamentul (judetele) si mobila (alesii pe liste). Acum ce avem? Teorii?
Post Scriptum. Sper ca nu faci parte din cei care s-au prezentat la referendumul constitutional din 2003 (validand astfel rezultatul). Pentru ca atunci chiar n-ai nici o scuza, degeaba dai vina pe „conjuratia imbecililor”-a politicienilor, uita-te in oglinda, „imbecilii” sunt cei ce au permis aceasta Constitutie insailata, in dorul lelii, adica cetatenii, ei sunt cancerul, politicenii sunt doar simptome. Sau poate ai o scuza si dai si tu indirect vina pe ei, plangandu-te de Constitutie. Pai atunci, avand uneltele mediatice, poti foarte usor sa incepi o campanie de strangere de semnaturi pentru a introduce in Consitutie ce tip de vot ti se pare mai onorabil, mai reprezentativ, dar stim ca n-o vei face. Ca toti analistii/jurnalisti, preferi sa stai pe margine si sa arati cu degetul pe altii asa cum te-a invatat la pionieri tovarasa profesoara, Doamnne-fereste sa va implicati voi, atotstiutorilor! Ca sa nu mai spun sa aveti curajul sa cersiti votul, sa faceti parte din sistem. Nu, stam frumos cu varicele pe scaun si ne tastam pre-judecatile, e mai confortabil decat sa ne ducem si sa vedem ca nu ne voteaza nimeni, ca am facut umbra pamantului degeaba. Esti expert „cel putin” in economie? Pai cati ani mai faci purici pe aici, pe bloguri? Si te mai miri de ce intra in Parlament toti neavenitii, indiferent ca sunt pe liste sau uninominali. Simplu. Pt. ca tu Davidescule, lipsesti. Si din acest motiv, „imbecilii” de politicieni nu-s asa deloc. Ei sunt destepti, isi vad de marile lor interese in timp ce tu te oftici degeaba ca ale tale sunt prea mici doar pt. ca n-ai curajul cersitului votului. Repet, ei au cersit votul, tu nu! De exemplu, „prostanacul economic” Mircea Geoana (vai de capul lui, ca e asa cum l-ai botezat), a cersit votul si e-n paine, tu insa…deci la final cine e „prostanacul” ? Eu daca as avea unul ca tine prin circumscriptia mea electorala, mai ca l-as vota, dar daca n-am pe cine…intinde mana si-ti dau.
@ Livezeanu Mihai
Unităţile administrativ-teritoriale au rostul lor, dar asta nu înseamnă că trebuie fetişizate. Ele au fost croite pentru a îndeplini nişte scopuri. În momentul respectiv, populaţia a contat mai puţin.
În Parlament sunt reprezentaţi cetăţenii – teritoriul este strict un instrument de a-i grupa nu un scop în sine. Colegiile electorale sunt împărţiri alternative, care îşi îndeplinesc mai bine scopul dacă au populaţie echilibrată (şi e nevoie de ele şi la uninominal într-un tur sau în două). Că e bine ca ele să fie standardizate, alese în mod neutru, legiferate la nivel cât mai ridicat etc – da, sunt perfect de acord. N-am inventat noi nici colegiile, nici manipularea lor, dar dacă rezolvăm problema mai bine ca alţii – să fie primit.
Dacă asta împiedică actualul sistem de vot să fie cel mai oportun, atunci s-o rezolvăm!
Livezeanu Mihai Si daca ai imparti rolurile camerelor? Deputati alesi pe lista unica la nivel de tara ca si camera inferioara, si Senatul ca si camera superioara, decizionala, cu senatori alesi prin vot uninominal tot la nivel de tara, voturile obtinute de senator reprezentand nr de voturi in Senat. Ar aparea avantajul Senatului ca un mic referendum. Plus decalarea cu 2 ani intre alegeri pt Senat si CD
dorim vot uninominal si dintrun singum tur.Independentii sa aibe acelasi drepturi ca si partidele.
Un singur mandat in viata de 4 ani indiferent de functie ( consilier local ,judetean, presedinte cons.judetean, deputat, senator ,presedinte )
De ce?
Lucian Davidescu
Fratilor problema e complexa , ca sa urnim democratia avem nevoie odata de corectarea Constitutiei si apoi de o lege electorala curata fara meschinarii ! Din punctul meu de vedere la ora actuala pentru romania cel mai nimerit este sistemul elvetian , adica vot pe liste pe care electorul poate interveni stergand candidatul pe care-l considera compromis . asta e solutia cea mai corecta . n-au decat sa imi puna in fata 100 de liste cu 1000 de nume , eu ma uit dupa numele compromise si pun stampila in casuta corespunzatoare NU .
Daca cineva dintre dumneavoastra stie mai multe despre acest sistem de vot puteti dezvolta un pic . Luni si marti se intruneste comisia lui Sulfina si se hotaraste forma legii electorale , pentru moment e un dezastru e vot pe lista curat fratilor , e vorba de un buletin de vot unul singur in care e trecut cap de lista un individ pe care daca-sl votezi votezi toata lista cu posibilii impostori fara sa ai posibilitatea sa intervii pe lista sa-l stergi . Se numeste VOT PRIZONIER !
Pe forumul realitatea Tv exista un mic grup cu ceva contacte politice , daca doriti sa va alaturati pe acolo cu comentarii si sugestii sunteti bineveniti . Va salut pentru subiectul postat !
Votul numit uninominal are si parti bune si parti rele. Daca ne gandim ca parlamentarul este un legislator care face legi pentru intreaga tara si nu special pentru cei care l-au ales, atunci intelegem ca el nu poate fi decat o fractiune dintr-un grup care voteaza o lege. Singur, un parlamentar nici macar nu poate aduce in discutie o lege fara sa convinga in prealabil un grup. Desi ne bucura ca putem sa alegem noi insine o anumita persoana, singurul nostru reper este un pachet de promisiuni electorale care nci macar nu se refera la legi. Daca ii veti asculta pe candidati veti auzi de la ei ca vor face si ca vor da, desi ei nu pot asta. Votul uninominal este un vot nepartinic si slabeste mult coerenta doctrinara. Uninominalii isi negociaza apartenenta la un partid sau altul in functie de ce primesc ei (bani, functii) si comunitatea lor (bani pentru investitii si afaceri locale). In cazul votului pe liste, masurile negative sau ineficiente luate de parlament pot fi reprosate partidelor. Singura problema este lipsa posibilitatii de a-i elimina pe cei nedoriti, dar acest lucru s-ar putea corecta prin vot negativ individual in cadrul listei.
Votul negativ pe care il sustineti este o idee buna si care li se potriveste romanilor. Cei care primesc un total negativ ar trebui sa fie obligati a nu mai candida un anumit timp.
Mai avem o problema grava, legata de situatia in care dupa vot constatam ca am gresit. Actuala consitutie, in numele unei asazise stabilitati, impiedica pe alegatori sa isi demita alesul pana la sfarsitul mandatului.Asta face din post o feuda. Natural ar fi ca adunand un numar de voturi(la un tribunal), cu unul mai mult decat cel cu care a fost ales, un parlamentar sa poata fi demis de electoratul sau. Asta l-ar face mai responsabil.