politica asta damboviteana da omului senzatiile alea tari de dat pe tobogan; toti ne simtim in RollerCoaster, in timp ce de fapt jgheabul se termina intr-un tomberon !
Drumul spre iad
Derapajul cursului valutar, din ultima săptămână, forţează o corelaţie simpluţă: suspendarea preşedintelui = scufundarea leului.
Corelaţia este corectă doar parţial, în sensul că orice tensiune acumulată în timp are nevoie de un semnal declanşator, care să-i determine să se poziţioneze pe investitorii care încearcă să fie cu un pas înaintea pieţelor. Însă lipsesc celelalte simptome ale panicii de piaţă: creşterea primei de risc – CDS şi a dobânzilor pe piaţa secundară la titlurile de stat. Ceea ce înseamnă că motivele fundamentale ale reaşezării de curs trebuie cercetate cu mai multă atenţie.
Pe de-o parte, deprecierea este presată de inflaţia de 15% adunată în ultimii trei ani, de căderea investiţiilor străine de la peste 9 la mai puţin de două miliarde de euro (şi prăbuşirea comparabilă sumelor trimise de muncitorii din străinătate), dar şi de schimbarea de poziţie a BNR, care se pregăteşte să restituie banii pe care până acum i-a împrumutat pentru susţinerea cursului. Însă mai important decât ce s-a întâmplat până acum este ce urmează, mai ales – ca întotdeauna – în materie de politică bugetară şi fiscală.
Există două mari abordări „ortodoxe” asupra taxării. Presupusa dreaptă propune micşorarea cheltuielilor publice, în scopul reducerii taxelor, astfel încât mai mulţi bani să rămână în economia liberă şi să o ajute să crească. Asta a fost reţeta de succes a Poloniei. Aşa-numita stângă propune mărirea impozitelor, care să susţină creşterea cheltuielilor publice, care la rândul lor să stimuleze creşterea economică. România ultimilor ani n-a avut parte de niciuna.
Separat, există şi o abordare ne-ortodoxă – cea care spune că taxele se plătesc singure şi că o reducere a lor va duce la o creştere a încasărilor, care să împace şi capra (bugetară) şi varza (productivă). Această abordare poate da rezultate, dar foarte rar şi în contexte foarte speciale, însă aplicată la întâmplare riscul ca ea să eşueze este enorm. Absolut separat, există abordarea „anti-ortodoxă” din timpul guvernului Boc, când au fost combinate tăieri de salarii cu creşteri de taxe, chiar şi în timp ce cheltuielile bugetare totale continuau să crească de la an la an. Nici guvernul de atunci, nici cel de acum, nu par să fi înţeles foarte bine în ce postură se găsesc.
Fosta guvernare a ajuns în situaţia fără ieşire de-a pretinde o felie cât mai mare dintr-un tort din ce în ce mai mic. Totul a culminat cu ultimatumul premierului Ungureanu faţă de Blejnar şeful fiscului să aducă la buget peste 40% din PIB în două luni (pentru că asta înseamnă o ţintă suplimentară de 1,5% din PIB: încasări la două luni mărite de la 5,5% la 7%, adică încasări la an crescute de la 33% la 42%). O creştere de invidiat care, odată îndeplinită, ar fi justificat orice altă ţintă: de exemplu 110% din PIB venituri la buget. N-a fost să fie!
Actuala guvernare crede că poate câştiga popularitate făcând exact opusul celei dinainte: mărind salarii şi reducând taxe. Popularitatea este un pariu complicat, dar aritmetica este în cazul de faţă simplă. Pe scurt, de la anul, bugetul ar trebui să renunţe la o parte din CAS, TVA (reducere la 9% pentru câteva alimente) şi impozitul pe venit (tranşe reduse pentru veniturile mici). În schimb, ar trebui să plătească salarii reîntregite complet pentru bugetari, să indexeze pensiile conform legii şi să se refinanţeze la dobânzi mai mari pentru a plăti împrumuturile de la FMI şi Comisia Europeană. În condiţii de stagnare economică, această combinaţie sugerează un deficit bugetar cu două cifre. Imposibil, deoarece atâţia bani pentru România pur şi simplu nu există.
Pe baza acestei situaţii se pot anticipa trei lucruri foarte probabile:
- Victor Ponta sau cine va fi prim ministru va semna până la primăvară un nou acord cu FMI, pentru a-l refinanţa pe cel de acum.
- Cel puţin jumătate dintre promisiunile electorale de acum vor fi sacrificate. Membrii coaliţiei de guvernare îşi vor disputa până în pragul sciziunii – care jumătate.
- Paritatea leu/euro va reflecta cu mare fidelitate cam cât de realistă este proiecţia bugetar-fiscală. Într-o aproximare fără pretenţii de rigurozitate, fiecare miliard de euro fără acoperire va însemna zece bani în plus la curs.
14 comentarii
Mai exista si posibilitatea de a plati imprumuturile catre FMI din fondurile disponibilizate prin taierea rentelor catre diversi baieti destepti care parazitau pana acum bugetul.
In locul vechilor baieti destepti intotdeauna vin altii, sau ce-i mai destepti raman tot timpul pe felie…
Ce inseamna sclemberism?
E un cuvânt care poate căpăta sens doar pe măsură ce e folosit 😀
Nu l-am inventat eu, e aşa… din folclor
Aha. Deci tu l-ai inventat si noi il vom propavadui? 🙂
Macar nu ne plictisim cu politicul nostru….tot e ceva decat nimic :)…
Isarescu pur si simlpu incearca sa ne induca ideea fixa ca fara basescu, cursul se duce naibii. Total fara logica.
Mai degraba ma asteptam sa vad variatii de curs in momentul schimbarii guvernului de la ultimele alegeri. Schimbarea presedintelui care in contexul economic este un nimeni, nu ar tb sa produca nici cel mai mic tremurici.
Articolul identifica in mod corect adevaratele motive. Poate ca se cere o schimbare si la nivelul BNR. Din pacate, nu românii il pot da jos pe Isarescu…
Eu cred ca Tonta vrea sa creasca taxele ca sa aiba el ce redistribui, dar nu intelege ca nu mai are de unde, asa ca solutia este scaderea cheltuielilor bugetare
Tot ce se intampla acum Romaniei este rezultatul nefast al mai multor ani de masuri economic eronate. Putina lume a avut curiozitatea sa citeasca macar o parte din strategiile falimentare ale decidentilor nostri, facute la sugestia, impuse, sau cu acordul marilor decidenti mondiali FMI, BM, BE, etc. Majoritatea acestora se gasesc la vedere pe situl MF si pot fi consultate, insa nimeni nu s-a hazardat sa le puna in discutie publica. Preluarea pe nemestecate a unor principii sau prejudecati ale economiei occidentale, precum si ideea ca privatizarea este panaceu universal intr-o economie mondiala foarte politizata, mistificarea statisticilor, mai ales in privinta unemploymentului, credinta ca in Romania ar fi bine sa pastram salarii mici pentru ca tara sa fie atractiva pentru investitori, asazisa descentralizare a economiei care a inlaturat atat controlul cat mai ales raspunderea guvernantilor, o politica de asazisa economie concurentiala in sectoare vitale precum energia sau caile ferate, care a dus la furturi uriase, dezavantajarea constanta a capitalului romanesc in fata celui strain prin ajutoare de stat,,etc. Inca din anii 1995 era evidenta destructurarea economiei, decapitalizarea sectoarelor de baza din economie ramase la stat, prin mentinerea unor preturi nerealiste, incapabile sa sustina investitiile si capusarea statului de catre un sector privat speculativ. Din motive obscure, prietenii nostri occidentali, carora inca nu le-a trecut spaima de comunism, au preferat sa ne ajute sa distrugem tot si sa ramanem doar cu o piata interna expusa ofertei lor, o tara fara armata si fara economie, incapabila sa decida singura ce va face maine, o copie nereusita a Argentinei deceniilor trecute. Nu am auzit pe nimeni sa intrebe cum a evoluiat avutia nationala, cat de romanesti sunt astazi companiile din Romania si cat din veniturile lor alimenteaza buzunarele statului si ale cetatenilor Romaniei. In zecile de ani care au trecut din 89 am avut la conducerea economiei doar finantisti interesati doar de partea lor de economie – banii si care au incercat prin toate mijloacele sa se debaraseze de economia reala, de marfa si stocuri. Cand ati mai auzit in ultimii ani de productia fizica sau de venitul national ? Din 11442 mii persoane active sunt salariati doar 6220 mii si someri doar 703 mii. Credeti ca restul sunt patroni ? Cum sa se dezvolte o tara cu o asemenea structura ? Dar nenorocirea cea mare nu vine doar de la ce s-a intamplat deja. Avem de infruntat nu numai o lipsa acuta de capacitati economice ci si niste acorduri care ne trag in continuare in jos. Conceptia FMI, din pacate insusita si de autorul articolului este aceea de a reduce consumul si nu de a marii productia. Pentru o banca, abordarea e pragmatica si simplificatoare: mancati mai putin si va vor ramane banii sa platiti datoriile. Pentru cel caruia ii este foame aceasta nu este insa o solutie. Romania are nevoie de investitii PRODUCTIVE care sa inlocuiasca importurile in prima etapa si care apoi sa aduca excedent al balantei comerciale. Doar atunci leul nostru va fi cerut si cursul lui va fi altul. Moneda nu este decat oglinda economiei si nu o expresie a politicului, cum se sugereaza in articol. Fostele guverne au esuat, multumindu-se sa se supuna fara sovaire politicilor FMI. Va reusi noul guvern sa schimbe macazul ? Slabe sperante…
Sunt de acord cu comentariul tau.
Ti-am citit profilul pe Facebook si, la partea de „other”, am fost surprins sa citesc despre motivul atitudinii ce ai avut-o in privinta dreptului la asigurare medicala a studentilor romani. Surprins am fost sa inteleg din mesajul tau ca studentilor romani li se interzice dreptul la asigurare medicala pe perioada studentiei. Poti, te rog, sa detaliezi acest subiect, eventual cu trimiteri la articole si lege? Am inteles corect mesajul tau sau nu? Important: in cazul in care este adevarat ca li se interzice acel drept, exista vreo alternativa pentru ei si care este aceea? Care sunt costurile lor medicale in orice alternativa? Mai mari, mai mici? Pot ei sa isi permita o asigurare medicala si se folosesc de ea?
De curind am deschis pe net un forum, il numesc eu, pe tema fructificarii resurselor noastre individuale de procurare a asistentei medicale astfel incit acest serviciu sa ni-l gasim din ce in ce mai „affordable”, mai accesibil, inclusiv financiar. Lucrez inca la definitivarea paginii legale de „terms of service (TOS)” precum si la repararea unor mici defectiuni prezente, inca, cum ar fi plasarea unor ancore ce te trimit direct la articol/comentariu/link precum si defectiuni in editorul de imagini care, se pare, nu functioneaza correct. Ideea forumului este aceea ca poate exista cineva care, tratindu-si conditii de sanatate similare noua, a gasit asistenta medicala mai accesibila decit noi. Forumul este numai o platforma in care fiecare utilizator, inclusiv tu, poate posta articole (nu numai comentarii), comentarii, links, pot edita text, posta poze si multe altele. Acolo, parerea mea in privinta oricaror opinii si experiente este aceea a unui simplu utilizator si nu aceea a unui formator de opinie. Te invit acolo, Tomis5.com, sa iti exprimi ingrijorarea mentionata in Facebook in privinta asigurarii de sanatate a studentilor romani.
Forumul este in limba engleza si intentionez sa atrag in el oameni din diferite tari pentru a-si exprima puncte de vedere in privinta serviciilor medicale, asigurarilor medicale si a serviciilor de planificare financiara dedicate finantarii serviciilor medicale, inclusiv celor ale studentilor. Postind acolo un articol, tu insuti ai posibilitatea de a trimite emails oricui ar fi interesat de subiectul postat.
Atit in Romania cit si in America eu si sotia mea am fost si suntem inca, in state, studenti. Eu am devenit inginer in tara si obtinut un master in state. Sotia mea a devenit medic in tara si registered nurse/nurse practitioner/master in nursing in state. Baiatul nostru este si el student. La timpul nostru, in tara inaninte de 89, am beneficiat de asigurare medicala socializata. In State, ca studenti atit noi, parintii, cit si baiatul nostru AM AVUT DREPTUL si am beneficiat de asigurare medicala in doua moduri; in cazul in care nu ai alta asigurare medicala, ca student ti se respecta dreptul la ea prin oferta ce o ai de a plati un plan privat. Astel, daca fiul meu nu ar fi avut alta asigurare (a mea…), am fi putu plati alta, particulara. A doua posibilitate este aceea ca, daca studentul (fiul nostru) a avut, ca minor, asigurare medicala procurata de parinti sau altcineva, ca student si student fiind poate beneficia de asigurarea parintilor pina la virsta de 26 de ani!
Pe forumul meu nu am postat inca articole pertinente celor trei principale subiecte de discutie in asteptarea rezolvarii micilor probleme tehnice si a partii legale de terms of service. Am sa postez astazi partea legala si voi continua lucrul la defectiuni in urmatoarele zile. Ca simplu utilizator m-am gindit intotdeauna la postarea de articole in privinta fructificarii drepturilor si a resurselor existente deja si nu in privinta discutiei neexistentei unui drept. Atita vreme cit prezenta mea pe forum nu este decit aceea a unui simplu utilizator, m-am hotarit sa postez primul articol legat de impresia ce mi-a facut-o postarea ta pe facebook si te invit acolo sa discutam, noi si, potential, altii. In cazul in care te hotarasti sa contribui forumului, te rog sa nu te limitezi numai la a astepta si raspunde articolului meu, ci sa postezi tu insuti articol nou, pe tematica, pe care il poti impartasi oricui vrei in scopul important de a deslusi impreuna cum putem gasi serviciu medical affordable studentilor romani. Incearca sa fi detaliat cit poti.
Tomis5.com
Apreciez ceea ce spuneti, aveti argumente si va sustineti bine punctul de vedere…sper ca in drumul pe care il voi parcurge in viata sa dau peste cat mai multi oameni ca si dvs.
Liviu, am avut timpul sa ma uit pe acel site a carei cauza o expui in profilul tau Facebook precum si sa citesc putin din legea asigurarii medicale pentru studenti. Cauza suna cu totul diferit fata de ce isi propune cu adevarat – titlul induce clar in eroare, iar studentii romani beneficiaza de asigurare medicala, asa cum este ea in tara, pina la virsta de 26 de ani. M-am desumflat atit de cauza cit si de o parte din profilul tau. Ma gindesc ca ar fi bine sa contactezi acei oameni si sa puneti titlul cauzei de acord cu continutul in acord cu legea in vigoare.