De ce impozitul pe cifra de afaceri este o gafă

Această taxare mi se pare o idee foarte bună. Să mă explic.
Eu însumi conduc o mică afacere, deci sunt vizat.

Această modalitate de impozit are multe beneficii. În primul rand elimină (să sperăm) mare parte dintre speculatori, a 3 – 5 – 7-a mână la care uneori ajungeau produsele la vânzare. În schimb stimulează oamenii creativi şi muncitori. Doar comerţul nu poate aduce plusvaloare în nici o economie din universul acesta. E nevoie de producţie.
De pildă, dacă eu scot la vanzare un scaun din lemn (apropo de meşteşugari, dar putem să le spunem şi design-eri) nu îmi pot recupera banii investiţi pentru că piaţa e plină de scaune aduse la 7-a mână, fabricate prin asia şi care vin la un preţ foarte, foarte mic. Apropo, nu v-aţi săturat să vedeţi cam aceiaşi marfă prin toate magazinele? Ieftină şi proastă, care ajunge într-un timp foarte scurt la gunoi.
Îmi convine să plătesc 3% impozit decât să mă chinui prin diferite mijloace să-mi deduc banii (celebrele cumpărături pe firmă). La o cifră de afaceri mică trebuie să ai un profit de cel putin 30%, dar de cele mai multe ori e 50%, fiindcă altfel nu poţi să te întreţii. Nu poţi trece toate cheltuielile familiale „pe firmă”. Altfel spus, se plăteşte în felul acesta mai bine munca. Plus că scapi de tot timpul pierdut cu manevrele astea fiscale. E mai simplu.

Desigur, în cazul unor afaceri mari nu e convenabil acest sistem, dar din câte ştiu nu se aplică acolo. Se aplică la cifre de afaceri sub 65000Eur/an.

Mai puţini comercianţi şi mai puţini contabili nu e chiar un lucru rău. Economia nu creşte din pix.

@Idle
Ți se pare o idee bună pentru că eşti amortizat (altfel nu trebuia să te chinui să deduci banii) şi speri să scapi simultan de competitorii importatori sau de potenţialii nou-intraţi. Numai că bucuria va fi de scurtă durată. După ce se vor împuţina iar contribuabilii, Fiscul va veni tot peste voi ăştia care nu puteţi fugi nicăieri.

Perfect de acord cu primele 2 puncte. Probabil vor mai schimba ceva la OG pentru firmele de productie.

@idle:
” Apropo, nu v-aţi săturat să vedeţi cam aceiaşi marfă prin toate magazinele? Ieftină şi proastă, care ajunge într-un timp foarte scurt la gunoi”

Asta o hotaraste consumatorul, nu producatorul. Doar eu care am banii in buzunar decid daca merg pe ceva ieftin si prost sau scump si bun. Asta inseamna concurenta, dar in Romania e mai greu de priceput principiul.

Si pentru a nu gresi pe viitor, plecati de la premiza ca orice taxa este proasta.

@Idle
Pentru producatorii romani, cel mai bun lucru ar fi ca guvernul sa fie finantat exclusiv din TVA (si poate si accize pe benzina/alcool/tutun, dar alea tot taxe de consum sunt). Eventual cu scutiri TVA pentru produsele care merg la export, cred ca asta este o regula permisa de WTO.

Intrebare de aritmetica–daca guvernul roman consuma 25% din PIB, la cat ar trebui stabilit TVA astfel incat sa permita eliminarea tuturor celorlalte taxe? Dar daca de la TVA s-ar exclude mancarea (cum se face in SUA la taxele pe vanzari), ce cota ar trebui sa aiba pe restul produselor si serviciilor?

Ati omis din analiza faptul ca impozitul de 3% pe cifra de afaceri se aplica doar microintreprinderilor. Astfel:
1) Ce investitii poti sa faci daca tu ai vanzari mai mici de 5mii de EUR pe luna (din care platesti salarii, chirie, utilitati, contabilitate, si asa mai departe)?
2) Daca ai o microintreprindere intr-un lant de 2-3-5 intermediari ai deja o problema de eficienta economica. Brutaria din colt (cu vanzari mai mici de 5 mii de EUR pe luna) vinde direct in piata si trebuie sa fie greu sa nu-si poata asigura o cota de profit de 20%. Daca insa vande magazinului de peste strada (la randul lui cu vanzari sub 5 mii EUR pe luna) si de la care se aprovizioneaza Popescu A.F. pentru magazinul de la tara nu mai vorbim de economie si nu-mi pare rau de nici unul dintre ei.
3) Sunt mai multe tari din UE care aplica astfel de impozit. Chiar Romania aplica si pana acum 3% (la alegere).

Eu consider masura bine venita, insa numai daca simplifica (in acelasi timp) normele de contabilitate pentru microintreprinderi.

1. Asta face parte din iluzia statului că ştie el mai bine şi că ce nu ştie – nu există. În categoria asta poate intra o mică manufactură de mobilă pe comandă sau un atelier de reparaţii sau unu care cumpără lapte să facă brânzeturi tradiţionale sau o spălătorie/vopsitorie/vulcanizare auto etc etc etc etc etc etc etc etc etc. Faptul că toate ăstea-s încă puţine e tocmai pentru că statul şi micii şpăgari locali i-au cocoşat cu prioritate, în nici un caz un motiv să-i omori de tot pentru că ai tu nedumeriri fiscale.
2. Asta e părerea dvs. Ăia care au introdus TVA-ul au fost de altă părere, motiv pentru care l-au făcut deductibil. Eu zic că nu contează care aveţi dreptate şi că decizia trebuie s-o ia ăla care face afacerea nu unu care a dovedit că habar n-are măcar că afacerea respectivă ar putea exista.
3. Citiţi primele 5 rânduri, sper că ştii diferenţa dintre obligatoriu şi opţional. UE probabil că nu va considera măsura bine-venită şi ne va pune să o anulăm.

Primele doua puncte sunt opinii personale pe care putem discuta zile, fara sa ajungem la nici un rezultat.

Dar cu punctul 3 va inselati foarte tare. Directiva 77/388/CEE este in vigoare din 1977 si probabil nu ati citit-o in totalitate pentru ca are cateva sute de amendamente si derogari. Daca insa ati fi aruncat doar o scurta privire, ati fi observat ca ea nu mai este valabila din 01/01/2007 fiind inlocuita de 32006L0112, la randul ei cu sute de derogari si amendamente. Directiva reglementeaza TVA-ul si eu nu vad nici o referire la impozitele bazate pe cifra de afaceri.

Marius Cristian Voicu
1,2 Păi exact asta-i problema, când nişte oameni care fac afaceri pe banii şi sudoarea lor devin „opinii personale” ale altora, cărora puţin le pasă dacă există, dar care totuşi „ştiu” cum să le conducă afacerile.
3. „Discretul” articol 33 din ’77 (interpretat ca interdicţie de jurisprudenţa CEJ) devine 401 în 2006.
În plus, cineva pe facebook spune că e încălcată şi legislaţia liberei concurenţe, dar asta n-am apucat să verific. http://www.facebook.com/stefan.stanescu.520
„Impozitul pe cifra de afaceri încalcă Legislaţia Europeană privind concurenţa neloială şi falimentul. Conform Legii Concurenţei neloiale toţi actorii, începând cu cei care fac legile şi care impun astfel de legi de impozitare pe Cifra de Afaceri cad sub incidenţa art.4 şi 5 din legea concurenţei neloiale şi a falimentului care : 1.Abaterile nu se sancţionează conform Codului Civil sau Codului Comercial ci a altui Cod, 2.Faptele nu au termen de prescriere. Aşa că este bine să se mai gândească, onor Guvernul României.”

Pogea a bagat forfetarul in trepte tocmai datorita faptului ca in Uniunea Europeana sunt interzise impozitele pe cifra de afaceri.

Romania a solicitat si a primit derogare pentru impozit pe venitul microintreprinderilor. Doar anul 2010 a facut exceptie, atunci cand s-a si desfiintat acest tip de impozitare si s-au inchis multe microintreprinderi (inclusiv eu am renuntat la SRL si am trecut la II). Iar „forfetarul” lui Pogea nu era nici un forfetar. Era impozit MINIM pe cifra de afaceri, nu FIX (fara tinerea contabilitatii) asa cu e forfetarul.

Impozitul asta pe cifra de afaceri o sa distruga mediul de afaceri si va duce la scaderea PIB-ului, adica economia Romaniei va intra in recesiune.

@Lucian: „aia care au introdus TVA-ul” fac presiuni ca si microintreprinderile sa fie neplatitoare…s-a dorit o uniformizare (falsa) la 65.000 euro. Impozit 3% si neplatitor de TVA. Daca proiectul ramane asa (eu sper ca nu asa cum am discutat la Mfinante) varianta obligatorie cade pentru ca poate fi ocolita cu usurinta ..vezi aici http://www.horatiuhagiu.ro/un-impozit-simplu-atat-de-complicat/
@dl Burca: daca tot folosim predictii prapastioase cautate in dex, dati si niste argumente „made by Google”

In legatura cu punctul 3 nu stiu ce sa zic ca nu cunosc legislatia EU si nici nu prea vreau sa o cunosc deoarece majoritatea directivelor arata de parca ar fi fost facute de niste birocrati beti. Dar mai adaug 3 puncte la cele din articol:
4. Forfetarul fortat e un regres in materie fiscala catre evul mediu cand taranii erau fortati sa „contribuie” din productie atat in ani buni cat si in ani prosti. Si la fel ca in evul mediu, forfetarul este extrem de distructiv. In anii buni cand toata lumea e pe profit si marjele de profit sunt mari, forfetarul aduce la stat mai putini bani decat un impozit pe profit suportabil. In anii prosti insa forfetarul distruge firmele care oricum de-abia, de-abia mai supravietuiesc omorand atat initiativa privata cat si joburile generate de acestea. Exact cum taranii mureau de foame in anii prosti. Per total economia sufera disproportional de mult si odata distruse, firmele respective nu mai exista pentru a-si reveni si genera prosperitate dupa ce trece vremea rea.
5. Forfetarul invita practic toti comerciantii mici la evaziune fiscala. Ce se intampla acum la o tranzactie intre doua firme mici? Cumparatorul are tot interesul sa ceara factura pentru a se scadea in contabilitate de costuri si vanzatorul vrand-nevrand ii da factura. Daca ambii platesc forfetar atunci cine mai are interesul sa ceara factura? Din contra, amandoi vor cauta sa-si scada cifra de afaceri. Deci la revedere facturi, bonuri de casa si chitante.
6. Forfetarul este distructiv pentru economie pentru ca ignora contractul social nescris dintre stat si economie. Acesta zice cam asa: eu, statul ma angajez sa creez conditiile cele mai bune posibile pentru ca voi, privatii, sa aveti afaceri cat mai profitabile. In contrapartida, voi, privatii, va angajati sa-mi platiti o parte din profit sub forma de taxe pentru acoperirea costurilor. Deci in mod normal statul este interesat cel putin indirect ca afacerile sa fie profitabile. Cand insa acest interes dispare si statul e interesat doar de cifra de afaceri, nu si de profit atunci si conditiile economice se vor deteriora si economia se va contracta la nivele de subzistenta.

Din aceste motive orice impozit forfetar, chiar daca aduce mai multi bani pe termen scurt, e devastator pentru economie pe termen lung si deci si pt. statul in cauza. Nu trebuie decat sa deschidem cartile de istorie ca sa gasim zeci de exemple de tari care s-au prabusit din cauza birurilor nesustenabile care in evul mediu erau toate de tip forfetar.

Acest gen de impozit este un certificat de neputinta pentru un sistem fiscal incapabil sa isi urmaresca contribuabilii. In locul unei astfel de reglementari eu cred ca ar fi fost mai bine sa se modifice algoritmul de calcul al TVA si sa se aplice un TVA progresiv direct si nedeductibil. Impozitul pe profit este un impozit care nu conteaza pentru ca majoritatea companiilor au grija ca prin diverse metode sa inregistreze unul aproape de zero.

Daca vorbiti de firmele fantoma aveti dreptate. O firma cu cifra de afaceri sub 65000 nu merita efortul de a fi verificata din punct de vedere fiscal. Poate fi impozitata cu 3% si gata. Scopul firmei este sa obtina profit si daca o microintreprindere nu reuseste o marja de profit de 20% atunci ea nu merita…

Daca mentinem posibilitatea de a opta pentru 3% pe cifra de afaceri sau 16% pe profit, avem o problema majora cu firmele fantoma care se deschid astazi, realizeaza in doua saptamani o cifra de afaceri de 50mii euro fara nici un angajat (cat sa ramana neplatitoare de TVA), realizeaza cheltuieli mai mari decat cifra de afaceri (LCD-uri, cabine de hidromasaj, masini, materie prima care se pierde la un moment dat, si asa mai departe) si apoi nu mai pot fi gasite la sediul declarat (locuinta unei batrane care nu stie despre ce e vorba, sau o adresa ce nu poate fi identificata) Aceste firme nu pot fi verificate de nimeni si nu plateasc nici un cent impozite sau taxe.

Sa luam de exemplu firma domnului Lucian Davidescu: SC Filoxenia SRL. Firma este infiintata in 2011 avand un capital social de 400 RON si are domeniul principal de activitate: restaurante.
in primul an, Filoxenia are o cifra de afaceri de 40mii de euro cu cheltuieli totale in suma de 70mii euro (15mii de euro sunt stocurile) terminand anul financiar cu 35mii EUR pierderi. Desi din punct de vedere financiar firma o duce prost, Filoxenia face investitii strategice in http://www.agrointel.ro, investitii ce pot fi cu greu evaluate si taxate in cazul unui transfer. Firma are 3 angajati. Doriti detalii despre normele celor 3? despre salariile sau taxele platite?

Din pacate acesta este mediul de afaceri romanesc cand vorbim de microintreprinderi. Desigur sunt si firme corecte si se chinuie din greu. Dar vreti sa discutam de statistici? Pentru o firma corecta impozitul de 3% ar trebuie sa fie o usurare.

Marius Cristian Voicu, cu vreo 30 de lei plătiţi la recom evitai să fii penibil 😛

Am editat si am scos numele dumneavoastra din comentariu. Datele de acolo pot fi consultate pe ministerul de finante, dar nu am interogat baza de la ONRC. Filoxenia SRL este detinatoare a domeniului agrointel.ro, reprezentata legal prin Davidescu Lucian. Dar aveti dreptate, nu am verificat ca sunteti acelasi domn Davidescu si nici pozitia domnului Davidescu in Filoxenia SRL. Va rog sa acceptati scuzele de vigoare.

Pe ROTLD nu e „reprezentantul legal” ci doar un nume de contact, or nu e nici un secret că sunt responsabil de proiect la agrointel 🙂 Acţionarii şi administratorii se găsesc pe alt site, contra cost (regretabil, căci s-ar evita mai uşor anchetuţe d-ăstea gen avântul-prăbuşirea)

Mulţumiri, Alex Anitei, Horatiu Hagiu, Stefan Stanescu

„Forfetarul invita practic toti comerciantii mici la evaziune fiscala”

Ceea ce e de bine pentru economie! Cu cat evaziune fiscala (a jafului) e mai mare cu atat, mai mult banii raman in economie.

„Forfetarul este distructiv pentru economie pentru ca ignora contractul social nescris dintre stat si economie.”

„Contractul social nescris” e un basm, nu exista nimic de genul asta! De retinut: unde incepe statul se termina economia.

„va angajati sa-mi platiti o parte din profit”

Cat e partea asta, cine o calculeaza si dupa ce criterii?

P.S. Impozitul pe cifra de afaceri nu e forfetar!

Aoleu! Cand s-a desfiintat impozitul asta acum 3 ani mi-am inchis mica firma fiindca nu-mi convenea sa platesc 16% pe profit + 16% pe dividende si m-am autorizat I.I. Acum ne plangem ca-i invers. Eu propun celor care sustin ca au asa marja mica de profit la o cifra de afaceri sub 65.000 euro/an (ceea ce nu cred ca se intapla prea des in realitate, poate doar in contabilitate) sa-si inchida firmele si sa se faca PFA, II sau IF. La o asemena cifra de afaceri cu marja de profit mica zau ca nu merita sa-ti mai platesti contabil. E mult mai simplu impozit pe venit in sistem real (daca intra la CAEN-urile pentru norma de venit e si mai bine, nici nu mai tin contabilitate deloc). Sigur n-o sa regrete schimbarea. Daca esti dom’le intreprinzator actioneaza in consecinta, nu te vaicari. 🙂

TVA-ul nu este (principial) o taxă pe cifra de afaceri, ci o taxă de consum, adică o plătesc consumatorii finali; firmele ar trebui să-şi poată deduce TVA la tot ce consumă în procesul de producţie, şi rolul lor este unul birocratic, de a colecta această taxă în numele statului.

Toate astea principial pentru că în realitate există tot soiul de restricţii privind deductibilitatea, în general pentru a-i împiedica pe acei consumatori-patroni să-şi cumpere de exemplu maşini pe firmă pentru uz personal şi să eludeze impozitul pe profit, TVA, etc.

TVA este de asemenea o taxă regresivă – clasa săracă şi medie plăteşte o mare parte din venituri sub forma TVA, cei cu venituri superioare consumă în ţară mult mai puţin ca procent din venit.

@punk
TVA este o taxa regresiva in principiu, dar asta se poate ameliora cu doua masuri:
1) sa se excluda mancarea de la TVA; asta ar elimina cam jumate din povara pentru familiile sarace, sau chiar si mai mult pentru cele extrem de sarace care isi cheltuie majoritatea banilor pe mancare
2) daca este cuplata cu un http://en.wikipedia.org/wiki/Guaranteed_minimum_income (suficient pentro un trai pe paine si apa), rezultatul ar fi ca povara TVA ar fi eliminata de tot pentru familiile sarace, si redusa mult chiar si pentru familiile cu venituri medii.

Intr-o forma sau alta, acest venit minim garantat a fost sustinut de multe figuri din istorie, inclusiv Milton Friedman. Chiar si Friedrich Hayek a scris in autobiografia sa „I have always said that I am in favor of a minimum income for every person in the country.” Bineinteles, asta nu ar fi ieftin–TVA ar trebui sa urce mult, la cote de circa 30%, care ar putea crea distorsiuni gen „turismul cu geamantanul”. Si ar desfiinta doar taxele pe venit si pe afaceri, nu impozitele imobiliare care sunt folosite pentru servicii locale (educatie, infrastructura locala, etc).

In comertul cu electrocasnice, it, electronice de tot felul adaosul este intre 2- 8%, pentru cine vrea sa vanda (magazine mici, nu rechinii). De unde sa platesti 3%, cand nimeni nu iti vinde fara tva ?

Concret: am deschis o firma anul trecut cu obiect de activitate = Comert cu ridicata al altor echipamente – in speta importator/distribuitor echipamente de tratare a apei. Firma nu a avut activitate anul trecut pentru ca mai exista o ineptie si anume formalitatile pentru a deveni platitor de TVA. De-abia anul acesta am primit aprobare (mai exact saptama trecuta). 3% din incasari ma aduce in situatia falimentului. Am, sa spunem un echipament industrial cu val. import de 15000 de euro. Adaug cca 1000 de euro transport. Adaosul meu, pentru a fi competitiv nu poate depasi 10%. Prin urmare pretul final va fi de 17600 euro avand un adaos de 1600 euro. 3% din suma incasata inseamna 528 euro impozit la stat. Prin urmare impozitul reprezinta cca 33% din adaos. Despre cheltuielile mele nu mai vorbim ca nu se mai poate: am 3 angajati, chirie, contabila, motorina, utilitati, telefoane + net… Sigur, fiind firma importatoare luati in calcul ca am distribuitori cu firme relativ nou deschise. Se prea poate ca ei sa aiba o cifra de afaceri in jurul a 65000 euro anul trecut. Prin urmare, statul va incasa inca o data 3% din vanzarea aceluiasi echipament si aceluiasi transport. Partea draguta este ca statul ma obliga sa depun declaratie pentru a deveni microintreprindere (desi eu nu am nici un motiv sa o fac). Daca o depun inseamna ca automat eu am cerut asta, daca nu o depun platesc amenda. In ce tari se aplica impozit de 3% pe cifra de afaceri firmelor care au activitati din comert ? Pana la urma o sa consult un avocat sa vedem daca nu putem opri aceasta aberatie in instanta.Nu mai punem la socoteala ca atunci cand am infiintat firma si am angrenat furnizori si distribuitori in acest proiect nici nu visam la o asemenea haiducie.

Am o mare curiozitate: daca abia saptamana trecuta ai inceput sa ai activitate din ce ti-ai platit pana acum cei 3 angajati si taxele pentru ei? Ceva nu se leaga in povestea ta…

Stimata doamna, angajarile le-am facut acum 2 saptamani. Adica la inceputul lunii ianuarie cand era clar ca urmeaza sa fiu sunata de Admin . Financiara pentru vizita la sediu social. Am inchiriat sediu pentru punct de lucru, tot la inceputul lunii. Am cumparat calculatoare, mobilier… fix cu o saptamana inainte de anuntarea modificarilor codului fiscal… Activitate puteam sa am inca de la infintare adica din luna octombrie de cand am facut firma. Nu vad unde „povestea” mea nu se leaga.

Cred ca solutia in cazul acesta ar fi sa aveti 2 firme, A si B. firma A vinde catre firma B echipament si firma B revinde acelasi echipament firmei A. Repetati pana cand si firma A si firma B au cifra de afaceri peste 65000E. Si apoi vindeti la clientul final. Stiu ca e stupida, dar si legea e stupida si nu o poti combate cu solutii logice

daca nu reusiti sa vindeti 4 echipamente pe an, credeti ca ideea dumneavoastra de afaceri este sustenabila? daca aveti 1600 E adaos per echipament si nu vindeti decat 4 pe an, de ce ati mai pornit afacerea? aici nu se leaga.

Stimate domn, Indiferent cate echipamente vand anul acesta, 3 % din venit este o masura menita sa imi dea peste cap absolut tot si asta doar pentru ca stimatii nostri finantisti s-au prins ca nu au bani la buget si asa de azi pe maine prin ORDONANTA schimba codul fiscal. Pentru ei este simplu, pentru mine nu. Cand am inceput demersurile de infintare a firmei am facut un PLAN de afaceri, calculele au fost facute luand in considerare un impozit pe profit, un numar de angajati, preturile concurentei etc.Cu ce ma incalzeste pe mine faptul ca la anul voi trece la impozit pe profit ? Din cauza unui adaous de 3% peste pretul gandit de mine se poate ca in final sa nu mai fiu competitiva in piata ? Si atunci ?Chetuielile cu personalul trebuiesc drastic reduse, in fapt sa nu am angajati. Sa nu am cheltuieli cu materiale publicitare si de prezentare, sa nu platesc chirie etc. Vi se pare OK ? Chiar si pentru UN AN.

Observatie – in cazul meu 3% impozit microintreprinderi este in fapt o taxa pe valoare dar nu si adaugata nu ? Adica la TVA in lantul de distributie esti taxat pe valoarea adaugata marfii avand posibilitate de compensare. La 3% cu cat lantul de distributie prin microintreprinderi este mai lung cu atat statul „suge” de la aceeasi marfa vanduta din ce in ce mai multi bani.

Este practic fostul ICM, Impozitul pe Circulaţia Mărfurilor. În ’93 s-a zis că ce bine că s-a trecut de la ICM la TVA, că e modernitate. Iată că acum e modern să ai şi coşărit şi fumărit. Nu înţeleg acest procent de 3%, când cei din MF erau tineri debutanţi procentul cred că era de 5% (eu din fericire nu am prins vremurile alea).

Pentru Dna Koenig
Raspunsul e dat mai sus. Infiintati o II platitoare de TVA si ocoliti SRL cu 3 %

Sa fim realisti: majoritatea firmelor mici si a patronilor de carton isi „reinvestesc” profitul, cam anual, in masina „de firma”, telefon (samsung sau iphone ultimul model, ca deh), si muuulte alte cheltuieli deductibile integral sau limitat.
Intr-un final firma are o anumita cifra de afaceri, are poate si pierderi deoarece reinvesteste profitul, si profit 0.

Sistemul impozitului pe profit functioneaza in marile tari ale europei deoarece majoritatea locuitorilor acelor tari sunt „naivi” si nu incearca sa fure statul in fel si chip, intr-un final ei lucrand impreuna (cumparator, vanzator, stat) la bunastarea ecosistemului economic.

Democratia, capitalismul si libertatea romaneasca au venit atat de brusc peste romani incat acestia au fost coplesiti si singurul lucru cu care au ramas in minte, a fost chiar vechiul obicei, si anume „sa furam cat se poate si de unde se poate”.

Vina este a intregului ecosistem (cumparator-vanzator-stat).
Omul de rand:
– da spaga la ITP sa aiba un rezultat favorabil.
– da spaga la polist sa scape de amenda
– da spaga la asistenta sa intre la consultatie in fata celorlalti
– DA SPAGA.

Adaugam in acest ecosistem si notiunea de capitalism de cumetrie, si nu poate sa iasa nimic bun.

Trecerea de la comunism la capitalism trebuia facuta in etape, astfel incat sa existe cat de cat o balanta. Pe cand tot ce s-a intamplat e ca balanta sa se mute din partea in care atarna maxim, in cealalata parte.