Adevăratul clasament al ponderii statului în economie
Încă un mit al „fiscalităţii mici” din România faţă de restul Europei
Atunci când se vorbeşte despre povara fiscală dintr-o economie, indicatorul folosit în mod reflex este raportul dintre veniturile bugetare şi produsul intern brut. Pe baza lui s-au construit multe din ideile de-la-sine-înţelese despre economie: că în ţările devoltate „statul ia chiar şi jumătate din PIB”, şi că România stă cel mai „bine”/”rău” din Europa, de mână cu Bulgaria. Că deşi avem printre cele mai mari taxe, colectarea lor e atât de proastă încât reuşim să ajungem la aşa o contraperformanţă.
Vestea „bună”/”rea” este că statul nu ia nicăieri „jumătate din PIB” (probabil că ar colapsa) ci maximum un sfert. Vestea „rea”/”bună” e că România nu-i deloc la coada clasamentului ci mai degrabă pe la mijloc. De ce?
Raportul dintre veniturile bugetare şi PIB este, în mare măsură, un indicator înşelător; compară lucruri care nu se pot compara. Bugetul statului este o sumă brută de venituri, pe când PIB e un indicator complex, care ţine cont doar de valoarea adăugată.
Cât este valoarea adăugată de sectorul public în economie? În lipsa liberei-opţiuni, întrebarea e similară cu cea de la Radio Erevan: „Cu cine se învecinează Uniunea Sovietică?” / „Cu cine vrea ea”. Valoarea adăugată a statului e cât vrea el să fie. Însă povara fiscală poate fi totuşi calculată cu mai mult precizie.
Comparaţia mai corectă este cea între veniturile statului şi cifra de afaceri a firmelor (business turnover), pentru că abia aici mecanismul contabil este similar. Şi aici se vede slăbiciunea raportului buget/PIB. Cu cât gradul de intermediere într-o economie este mai mare, cu atât cifra de afaceri totală a firmelor creşte. Totuşi, asta nu duce automat la creşterea PIB, pentru că – aşa cum discutam la început – este contabilizată doar valoarea adăugată de pe fiecare verigă în parte. Dinu Patriciu a devenit chiar personaj de banc când spunea că Petromidia face cât „5% din PIB” după ce aduna cifrele de afaceri ale firmelor care plimbau benzina de la una la alta.
În România anului 2010, de când există cele mai recente date Eurostat, cifra de afaceri a tuturor companiilor a fost de 212 miliarde de euro, la un PIB de doar 124 miliarde de euro. Un raport de 1,7 la 1, într-o Europă cu extreme de 1,5 în Grecia respectiv 2,7 în Cehia.
Acest raport şi volatilitatea sa fac ca procentele absolute respectiv ierarhia statelor în funcţie de povara fiscală să se schimbe dramatic faţă de ceea ce ştim. Cu o „cifră de afaceri” de 41,4 miliarde de euro, statul şi-a însuşit 16,3% din totalul banilor rulaţi în economie (cifre de afaceri plus venituri bugetare). Din cele 25 de state pentru care există date, România este astfel pe locul al 15-lea. Extremele rămân constante – Danemarca în vârf cu 23,3%, Bulgaria la coadă cu 11,7%. La mijloc, alături de România, o mulţime de surprize. La fel ca şi la numărul orelor muncite, grecii sunt printre campioni. Belgia, care „colectează jumătate din PIB”, e sub România la povara fiscală reală. Iar germanii nu încasează, procentual, mult mai mult ca noi.
În continuare, raportul dintre veniturile bugetare şi PIB rămâne un indicator uşor de calculat şi util pentru a surprinde o poză macroeconomică mai largă – inclusiv a economiei informale şi de autoconsum, de exemplu. Însă în nici un caz nu poate fi folosit ca indiciu că încă mai sunt piei nejupuite pe contribuabili, aşa cum încearcă fiecare guvern. Ci dimpotrivă, că rata de intermediere este atât de mică încât taxele lovesc companiile în mod disproporţionat.
10 comentarii
Muad_Dib
O altă metodă de a contabiliza povara fiscală e de a stabili cât din veniturile cuvenite angajaţilor ia statul. Că firma nu este o entitate separată de persoanele care o compun, iar majoritatea firmelor încearcă să îşi transfere povara fiscală asupra consumatorului. În final tot o persoană ajunge să plătească impozitele, fie că este consumator fie că este patron.
Astfel statul ia cam 80% din veniturile care ţi s-ar fi cuvenit în calitate de angajat. Ceea ce este foarte aproape de sclavie.
Dacă să iei 100% din valoare muncii unui om se numeşte sclavie, la ce procent nu mai este sclavie?
AC
@Blue_eyes
„firma nu este o entitate separată de persoanele care o compun”
E valabila in cazul… statului. Persoanele care compun firma sunt actionarii, angajatii fiind doar… costuri. 🙂
Voi, von mistress-ii tot faceti exercitii pe neuronu’ gol.
@LD
Grecii muncesc zi lumină pentru că au fost aruncaţi în viaţa antreprenoriatului (pensiune, tonetă, restaurant) de către nemţi care au optat pentru o economie planificată. 😀
Bine, când s-o sparge bula consumeristă UE vom vorbi de kaput-alismul german.
spunk
Păi din câte ne povesteşti, raportul (Colectări Bugetare / Business Turnover) este total inadecvat pentru a estima „ponderea statului în economie” tocmai pentru că suferă de efectul „Petromidia”. Aceluiaşi rahat trecut prin 10 firme i se aplică TVA o singură dată, este suportat de consumatorul final, toţi intermediarii deducând-ul.
Pe mine nu mă interesează de la câte firme ia statul TVA, ci valoarea lui totală, pe care eu consumatorul român trebuie să o suport. Subscriu la părerea lui Muad_Dib, esenţial e că veniturile pe care statul le încasează de pe urma unui salariat mediu însumează peste două treimi din productivitate acestuia.
Faptul că românii se împart în şmecheri şi fraieri e bine ştiut şi asta explică ponderea în PIB mult mai mică a statului. Altfel, acesta e un indicator foarte bun al ponderii statului în economie. De fapt avem două Românii, una în care statul are o pondere de 70% şi una în care, dacă plăteşti toate şpăgile şi eşti suficient de atent, statul nu ia nimic şi-ţi oferă gratuit infrastructură, educaţie, sănătate etc.
bebe
Exista minciuni , minciuni sfruntate si ….stataistici citat din ”Mihai Eminescu ” ..
mai lasati-ne cu liberalismul desantat ” in Romania se fac afaceri superprofitabile si sarmanii patroni se vaita continuu; majoritatea populatiei minim 70% lucreaza pe 200 euro/luna (net) inn timp ce preturile sunt la nivel european (sau chiar mai mari)…raportat la puterea de cumparare avem cea mai scumpa motorina si benzina din europa(asta in timp ce 60% din petrolul din care este fabricata extrasa din subsolul tarii)
Roamania este o COLONIE…am pierdut un razboi fara sa ne dam seama ca am participat la el
de fiecare data cand platiti factura la energie electrica de exemplu (cei din sud )subventioanati statul ITALIAN (enel are ca actionar statu italian ) asta pe retelele construite de parintii si bunicii vostri cu sacrificii urriase in comunism (vandute pe 60 de milioane de dolari –adica nici un sfert din cate face azi cupril din cablurile retelelor )
Donkeypapuas
Statistici scoase din burtă. Cam aşa: „Aha! Ne cer ăştia să vadă cât fiscalizăm noi în ţară? Bagă, băi, procentul de la impozitul pe venit şi gata!” Adică 16%.
Dar unde se regăseşte TVA? Unde se află poprelile pentru CAS, Sănătate, şomaj?
UNDE SE REGĂSESC REDEVENŢELE!? Sau România este jefuită sistematic de resurse şi nu primeşte nimic în schimb?
Sau, în plus, ne-am reîntors pe vremea Regulamentului organic şi avem din nou tot felul de „supuşi austrieci şi ţarişti” care nu-şi mai plătesc impozitele şi aici?
