Ce este blockchain și cum va schimba tot ce știai despre bani

…și posibil chiar despre internet.

Dacă urmăriți doar presa românească, probabil că ați ratat majoritatea știrilor care apar zilnic peste tot – mai ales pe Reuters, Bloomberg, FT, WSJ sau The Economist – despre un termen care acum zece ani nici măcar nu exista: blockchain.

Pe scurt, blockchain este pentru lumea finanțelor comparabil cu ce era acum douzeci de ani internetul pentru lumea informației: o tehnologie care permite tranzacții rapide, securizate și descentralizate.

Ceva mai detaliat, iată câteva dintre cele mai importante informații:

Bănci centrale

Bank of England explorează posibilitatea introducerii unei monede numite RSCoin, asupra căreia să aibă control complet și care să elimine necesitatea băncilor comerciale – clienții ar urma să își deconteze tranzacțiile direct cu băncile centrale.

Banca Centrală a Chinei vrea să treacă la o versiune de monedă digitală care să ajute la internaționalizarea yuanului dar să-i permită totuși să păstreze suveranitatea monetară.

Banca Centrală a Rusiei le va permite băncilor să folosească blockchain pentru operarea tranzacțiilor între ele. Iar Depozitarul Central de la Moscova vrea să pornească la anul un sistem de vot electronic prin blockchain.

Banca Centrală a Australiei a făcut la începutul acestui an o simulare de tranzacționare prin blockchain cu 10 dintre cele mai mari bănci ale lumii.

Banca Centrală a Canadei testează tehnologia blockchain pentru un sistem de trimiteri de bani.

Banca Centrală a Olandei, stat membru al zonei euro de altfel, menționează în raportul de anul acesta posibilitatea creării unei monede naționale paralele bazată pe bitcoin – i-a găsit chiar și un nume de lucru: DNBCoin.

Banca Centrală Europeană, prin vocea unui membru al board-ului executiv răspunde că „adevărul e undeva la mijloc” la întrebarea dacă Distributed Ledger Technology (numele generic pentru blockchain) este „panaceu sau foc de paie”.

Rezerva Federală a SUA este „optimistă” în privința blockchain și consideră că va duce la cea mai profundă transformare a sistemului financiar de după anii ’70, potrivit declarațiilor unuia dintre membri.

Bănci comerciale

42 de bănci comerciale mari ale lumii au format anul trecut consorțiul R3, de dezvoltare și cercetare blockchain. Printre ele Goldman Sachs, JP Morgan, Citi, Bank of America, Société Générale UBS, Credit Suisse, RBS, BNP Paribas, HSBC, Barclays, Nomura, Deutsche Bank, Société Générale, Unicredit, ING.

Vicepreședintele Sberbank, cea mai mare bancă din Rusia, prevestește dispariția băncilor în doar 10 ani ca urmare a tehnologiei blockchain.

Billon este un sistem de plată blockchain reglementat, susținut de câteva bănci poloneze mari și fixat la paritate unu la unu cu zlotul polonez.

Emitenți de carduri

Visa este „bullish ob blockchain”, și consideră că potențialul tehnologiei este încă subestimat. Angajează programatori în stare să dezvolte o versiune scalabilă – motivele pentru care face asta le vom detalia mai jos.

MasterCard este prudent în abordare, dar nu din vreo inerție ci pentru că nu vrea să fie „blindsided” adică să ignore o eventuală tehnologie ulterioară cu potențial chiar mai mare.

Companii de tehnologie

Microsoft oferă „Blockchain as a service” pe platforma de cloud computing Azure.

Intel a publicat deja cod experimental din cercetările sale pentru aplicarea tehnologiei blockchain la așa-numitul „Internet of things”

Amazon pregătește includerea blockchain în mașinăria uriașă suita de aplicații AWS, exact cu scopul „to disrupt financial services”.

IBM construiește un sistem de plăți bazat pe blockchain pe care să îl vândă băncilor.

Pentru a înțelege despre ce vorbesc exact toate aceste știri, trebuie să mergem cu câțiva ani în urmă și să deslușim ce înseamnă Bitcoin, prima aplicație a Blockchain.

Ce este Bitcoin

Bitcoin este o așa-numită monedă virtuală, descentralizată și securizată prin criptografie. Toți bitcoinii există fizic simultan pe computerul fiecărui utilizator (sau pe serverul căruia îi încredințează) dar numai proprietarii au acces. „Capitalizarea de piață”, adică valoarea tuturor bitcoin în circulație la cotația curentă, este de 15 miliarde de dolari, investițiile în start-up-urile de profil au depășit un miliard iar numai curentul consumat pentru funcționarea sistemului este de 170 MWh, cât produce o termocentrală de dimensiuni medii.

Cum funcționează bitcoin

Imaginați-vă seiful cu cutii de valori al unei bănci. Intrați singur și aveți cheia doar de la cutia dumneavoastră, căreia îi știți numărul. O puteți deschide și lua conținutul.
Însă cutiile de valori au și câte o fantă, ca a cutiilor poștale, prin care puteți introduce conținut în cutia oricui altcuiva. Nu aveți însă cheile și nici nu știți cine este proprietarul decât dacă v-a spus.
Fiecare utilizator poate ține o copie a întregului seif, cu toate cutiile de valori. Astfel, toți utilizatorii pot fi prezenți în seiful cu cutii de valori, singuri și simultan în același timp. Ca în teseractul spațio-temporal imaginat de filmul Interstellar – după care e făcut giful de la începutul articolului.

Totul este atât de sigur încât nimeni, niciodată, n-a reușit să falsifice o cheie, să spargă o cutie sau să bage mâna prin fantă. În schimb, atenție!, dacă vă este furată cheia sau o încredințați cui nu trebuie, jaful devine banal de ușor. Nici anonimitatea nu este complet garantată – divulgarea identității pentru o singură tranzacție poate ajuta la identificarea tuturor operațiunilor făcute din aceeași cutie. Riguroasă ca sens este descrierea bitcoin drept monedă pseudonimă.

De unde vine bitcoin

Monedele efective sunt „minate”, operație pe care o poate face teoretic oricine. Fiecare bitcoin este câștigat în urma rezolvării unei probleme criptografice care necesită resurse mari de procesare. Timpul și resursele necesare rezolvării sunt perfect predictibile, dar devin din ce în ce mai lungi cu fiecare bitcoin deja produs.
Este o afacere industrială ca oricare alta – costă echipamente, salarii și (foarte mult) curent. Vânzările sunt practic garantate, riscul fiind prețul la care se vor întâmpla. Ca orice altceva în secolul 21, majoritatea bitcoinilor sunt produși acum în China, de trei-patru „ferme” foarte mari. Până acum au fost produși aproape de 16 milioane de bitcoin iar numărul maximum posibil este de 21 de milioane și va fi atins peste 25 de ani.

De ce această metodă

Bitcoin avea nevoie de o metodă de distribuție „democratică”, pentru că nimeni nu ar fi fost de acord să-i dea bani unui singur proprietar, și întinsă în timp, pe măsură ce crește răspândirea. În plus, costul echipamentelor și al curentului dă și un reper obiectiv de cost față de care oscilează prețul de piață. Libertatea producției a funcționat și ca metodă de marketing social – mulți au intrat pe piață pentru a câștiga bani apoi s-au specializat și cu contribuit la dezvoltare și popularizare, provocând practic un efect de rețea.

Cine folosește bitcoin

În ciuda pretențiilor de monedă, Bitcoin nu poate fi folosit astfel din cauza volatilității uriașe. Chiar și site-urile care pretind „acceptă” plăți cu bitcoin au de fapt prețuri exprimate în dolari, euro sau altă monedă adevărată și acceptă bitcoin doar ca metodă de transfer de fonduri, la cotația curentă. Transferul în bitcoin este de departe cel mai ieftin dintre toate – coborând până la 0,0001 bitcoin, adică sub 5 ceni pe tranzacție. Banii îi încasează tot „minerii”, pentru că și confirmarea tranzacțiilor este un serviciu care cere resurse de calcul.
Până recent, cea mai mare utilitate a bitcoin era în zona de tranzacții ilegale (droguri, arme etc.) pe site-uri ca Silk Road.

Acum, acestea pierd teren în fața unor utilizări legale (transfer de bani ieftin sau între sisteme incompatibile) sau măcar legitime: În China este cea mai simplă metodă de a converti yuanul în dolari. În Rusia este cea mai simplă cale a cetățenilor (statul vrea să îl declare ilegal) de a ocoli sancțiunile financiare internaționale. În India este printre puținele căi de a scăpa de control de capital de proporții totalitare. O treime dintre țările lumii, cu peste trei sferturi din populație, este în afara sistemului financiar cu care suntem noi obișnuiți (la rândul nostru de puțină vreme).
Dintre deținătorii pe termen mediu și lung, majoritatea îl tratează ca pe o investiție speculativă, în timp ce o minoritate mică dar încă vocală tot așteaptă prăbușirea „tuturor monedelor”.

Ce se va întâmpla cu bitcoin

Moneda și-a arătat avantajele tehnologice excepționale dar și limitele. Principala limită a arătat-o de la început: volatilitatea extremă. Pe parcurs, rata de acceptare a rămas redusă – numele mari care acceptă bitcoin o fac mai degrabă ca pe o manevră de marketing și, cum spuneam mai sus, doar ca sistem de preț nu ca reper de stabilire a prețurilor. Mai recent, iar timpul de confirmare, care oricum era mult peste tranzacțiile instantanee cu cardul, este din ce în ce mai lung. Față de Visa sau MasterCard, care trebuie să proceseze câteva mii de tranzacții pe secundă, Bitcoin abia procesează două.

Chiar și așa, felul în care bitcoin a reușit să reziste până acum, creînd în jurul lui un adevărat sistem economic, este remarcabil. Atât de bine a fost gândit de la început încât nimic nu îl va împiedica să funcționeze mai departe, pe termen nedefinit, pentru aceleași scopuri specializate ca până acum.

Însă există lucruri pe care experimentul Bitcoin a început deja să le schimbe definitiv. Cel mai important, și care a fost cu adevărat remarcat chiar și de emitenți de carduri, unele dintre băncile mari, burse de valori și chiar guverne este principiul tehnologic din spatele Bitcoin: înapoi la blockchain!

Deci, ce este blockchain

Blockchain este tehnologia care face posibilă funcționarea seifului cu casete de valori descris mai sus – un algoritm care permite criptarea tranzacțiilor cu chei publice, accesarea lor cu chei private și distribuția publică a întregului jurnal rezultat. Deși sofisticată, tehnologia nu necesită nimic special și este la rândul ei la îndemâna oricui – până acum au fost emise peste 700 de monede virtuale după modelul bitcoin, cu succes mai mare sau mai mic. Însă posibilitățile ei abia încep să fie explorate.

Autentificarea proprietății și schimbul de valori sunt doar funcțiile de bază, dar cea mai de interes aplicație a momentului este execuția automată a contractelor. Acum, cu sistemele de plată clasice și chiar cu bitcoin problema fundamentală a oricărei tranzacții rămâne încrederea. Cel care plătește în avans poate fi fraudat de cel care trebuie să livreze.

În finanțele tradiționale rezolvarea este contul escrow: banii sunt ținuți de un terț care face plata abia în momentul în care condițiile contractuale sunt îndeplinite. Însă contul escrow are costuri substanțiale, pentru că necesită supraveghere umană înalt calificată, așa că este folosit doar pentru tranzacții mari și contracte importante. Cu ajutorul blockchain, funcția escrow poate fi programată în însăși moneda de plată, astfel că transferul efectiv se face abia în momentul în care algoritmul constată îndeplinirea unor condiții obiective (dar și observabile online, ceea ce este o limitare importantă în acest moment). În acest caz, moneda îi lasă fără miză, dintr-o singură lovitură, pe bancheri, contabili și avocați. O altă aplicație posibilă este votul electronic, care este simultan anonim și validat public, deci îi lasă fără obiectul muncii și pe o parte dintre sau politicieni sau birocrați.

Cele mai îndrăznețe speculații zic că blockchain ar putea chiar descentraliza funcționalitatea atât a Google cât și pe cea a Facebook, prin descentralizarea căutării pe internet respectiv a rețelelor sociale.

Și, în mod oarecum ironic, exact tehnologia care face bitcoin anonim poate fi folosită în sens invers, pentru autentificarea identității într-un mod mult mai robust decât cele care există deja.

Această ultimă componentă a atras în mod special atenția sistemului financiar mainstream. Dacă legile KYC (cunoaște-ți clientul) și AML (împotriva spălării banilor) pot fi respectate, atunci moneda criptografică devine acceptabilă din perspectiva statelor iar celelalte avantaje pot începe să fie capitalizate.

N-ar fi deloc o premieră ca o tehnologie care s-a născut și a crescut în underground să devină ceva cotidian. Compresia digitală și streamingul online erau la început folosite în principal pentru piraterie, până când producătorii mari de conținut au fost forțați să se adapteze și să își deschidă propriile outleturi. Pornografia a fost cea care a atârnat decisiv în disputa dintre standardele VHS/Betamax și, mai recent, BluRay/HD DVD. Iar pariurile online au contribuit decisiv la masa critică necesară răspândirii plăților pe internet.

Aceste lecții au fost învățate.

Toate companiile din știrile de mai sus sunt deja preocupate de blockchain, însă nu înseamnă nici pe departe că toți vor supraviețui tehnologiei. Băncile centrale vor eșua probabil în a controla moneda exact așa cum statele n-au mai putut controla distribuirea informației odată cu apariția internetului iar băncile comerciale vor intra în spirala descendentă în care a intrat mass-media mainstream. O bună parte a tranzacțiilor, financiare și nu numai, vor fi descentralizate și probabil vor apărea și câțiva câștigători, companii mari, care vor capitaliza noua tehnologie.

Cei mai probabili candidați în acest moment sunt două tandemuri de competitori cu suficientă răspândire dar și putere supra-statală, amenințate de tehnologie dar care pot să o și fructifice din plin.

Un astfel de tandem este Google/Facebook, companii care împreună intermediază mai mult de jumătate din traficul online. Includerea unui sistem simplu și universal de plăți era un pas firesc pentru ele chiar și dacă n-ar fi apărut blockchain. Deși există speculații că ambele ar investiga tehnologia, încă n-a apărut nici o informație. Provocările pentru ele sunt multiple – Google a eșuat până acum în aproape toate proiectele care nu sunt legate de afacerea principală, căutarea (unul din ele fiind chiar sistemul de plăți Google Wallet), iar Facebook nici măcar nu prea s-a aventurat în zone conexe. însă dacă oricare dintre ele ar reuși într-un astfel de proiect, asta i-ar multiplica încasările de acum. Amenințarea blockchain nu este vitală, sau nu pare în acest moment, dar competiția reciprocă nu le permite să ignore potențialul.

Celălalt tandem este Visa/Mastercard, cei doi mari emitenți internaționali de carduri – în fapt rețele uriașe de comunicații prezente și necesare la fiecare bancomat, în magazinele de la colțul străzii sau online. Pentru ele, amenințarea blockchain este vitală, motiv pentru care nu-și permit să îl ignore. Pe de altă parte, ele trebuie să facă o echilibristică foarte fină între reglementările legale de pe fiecare piață unde operează și o tehnologie care le-ar consolida prezența și independența. Însă le este de maxim ajutor faptul că băncile centrale și comerciale au sărit în barcă, fie și doar pentru a fi azvârlite mai târziu.

Răspunsul final poate veni de la oricare dintre aceste companii, de la altele complet neașteptate sau de nicăieri – asta în caz că tehnologia va oferi soluția democratizării complete a banilor. Un lucru pare să devină deja cert – peste încă două decenii de acum banii, cu tot ce înseamnă ei, vor fi de nerecunoscut, exact așa cum este acum informația față de  acum 20 de ani – la începuturile internetului.