Pai cum, si rusii/nemtii ce mai cumpara? Te-ai gandit?
Sa ramana ei cu buzele umflate si dolarii tipariti aiurea? In ce mai baga acei bani (fierbinti)?
🙂
3 argumente pro şi 3 argumente contra impozitului pe terenul nelucrat
Are statul dreptul să exproprieze prin taxe?”Ar trebui să punem o taxă şi pe autoturismele nefolosite” este excelentul argument per-a-contrario al lui Bogdan Glăvan contra taxei propuse, de 400 de lei pe hectar. „Dacă forţăm proprietarii să vândă, străinii ne vor cumpăra terenurile ieftin”, spune Dan Şelaru. E începutul unei dezbateri care deschide multe bube ale României de azi. Alte argumente:
PRO. În practică, statul are dreptul să impună taxe dar oferă şi subvenţii – o parte prin bunăvoinţa redistributivă a UE. O cale elegantă de ocolire a dilemelor etice ar fi să stabilească taxa pe hectar la acelaşi nivel cu subvenţia pe hectar. Asta ar echivala cu o taxă pe terenurile nelucrat fără să fie în mod efectiv una. Sigur, e mai puţin important dacă reuşim sau nu să ne formalizăm cu litera legii când rezultatul este acelaşi, aşa că discuţia despre oportunitate trebuie să continue.
CONTRA. Reîmproprietărirea s-a făcut în mod absolut defect. În prima fază, s-au restituit maximum cinci hectare – redecupate într-un mod absolut nepractic – de genul 10×5000 de metri. Aproape 10 ani mai târziu, s-a restituit diferenţa de până la cel mult 50 de hectare (de regulă încă 5-10) pe alte amplasamente. Ce li s-a confirmat părinţilor obişnuiţi cu munca şi cu spiritul antreprenorial, a fost restituit copiilor, obişnuiţi de comunism să aşteepte elevii şi armata la strânsul recoltei. Iar capitalul care s-ar fi acumulat în mod natural în 40 de ani de progres tehnologic – tractoare, irigaţii – a fost confiscat de şmecherii locali sau dus la fier vechi pentru că asta era cea mai bună utilitate economică imediată. Practic, a fost confiscată o proprietate utilă şi restituit ceva complet inutil. Oamenii n-au primit nici până acum justa compensaţie pentru confiscarea de acum 65 de ani, dar încă nu-i prea târziu. Moral ar fi ca – simultan cu impozitul – statul să ofere o compensaţie bănească substanţială, calculată în funcţie de trauma produsă şi nu de preţul pieţei pentru proprietarii dispuşi să renunţe la cele cinci hectare în scopul comasării. Preţul mediu european, de 5-10000 de euro, ar fi o bază de calcul bună!
PRO. În logica juridică, proprietatea este compusă din mai multe elemente: posesie, dispoziţie, uzufruct etc. Un element nu este însă menţionat, pentru că este constant în aproape toate cazurile: suveranitatea. Adică dreptul de a aplica legea pe un teritoriu definit, chiar dacă fiecare componentă în parte este în proprietatea privată a cuiva. Suveranitatea nu face aproape niciodată obiectul schimbului comercial. Dacă statul A cumpără un hectar în statul B, primul va fi titularul privat al dreptului de proprietate, dar al doilea îşi va păstra suveranitatea. De cele mai multe ori, suveranitatea a fost câştigată cu sânge – după care proprietatăţile au fost împărţite în baza unui contract social. Istoric, pe teritoriul României aceste reîmpărţiri au reînceput în perioada feudală, după tulburările migratorilor.
În momentul respectiv, contractul social implicit era că noii proprietari vor lucra pământul pentru a se îndestula pe ei ŞI pentru a returna suveranului/despotului/poporului (după caz) costul de sânge. Acum, se poate considera că este încălcat contractul social istoric, chiar dacă strict economic proprietarii iau decizia corectă.
CONTRA. Nici statul nici societatea nu şi-au respectat partea de învoială aproape deloc. În schimbul taxelor plătite şi în numele suveranităţii de jurisdicţie, statul se angajează să protejeze proprietatea. Se întâmplă asta? Nici vorbă! Una dintre marile probleme ale agriculturii româneşti o reprezintă furturile de anvergura unor calamităţi. Poliţia rurlaă se dovedeşte coruptă sau incompetentă în majoritatea acestor cazuri şi – ce-i mai rău – chiar societatea îi condamnă pe judecătorii care dau pedepse exemplare în rarele cazuri în care ajunge în faţa instanţei „un amărât care a furat două gâşte”.Tot moral ar fi ca statul să îşi facă mai întâi partea lui de treabă şi abia apoi să se gândească la pasul următor.
PRO. Dreptul de proprietate îşi arată virtuţile în rândul oamenilor liberi şi adaptaţi pentru viaţă. După spălarea pe creier comunistă, mecanismele nu mai funcţionează la fel de bine. Uneori, oamenii trebuie să îşi aducă aminte că există costuri de oportunitate. S-ar putea ca unii să se ambiţioneze, să se gândească mai bine şi să ajungă la concluzia că în realitate este rentabil să muncescă pământul şi să plătească impozitul – pentru că oricum le rămân o groază de bani.
CONTRA. Pentru mulţi, terenul respectiv este o poliţă de asigurare că nu vor muri de foame în caz că lumea va lua o direcţie urâtă. S-ar putea să fie mai înţelepţi decât statul, caz în care statul neghiob nu face decât să se răzbune. Prudenţa este iarăşi pedepsită!
Ultimul lucru pe care îl doresc este să sugerez este acela că adevărul ar fi „undeva la mijloc” – un clişeu tembel. Adevărul poate fi la fel de bine la mijloc sau în oricare extremă, de cele mai multe ori afli asta abia la sfârşit. Nici nu cred că foloseşte la ceva falsa neutralitate acolo unde este nevoie de o decizie. Personal, susţin varianta impozitării terenurilor agricole cu echivalentul subvenţiei (în felul ăsta scăpăm – de facto – şi de subvenţii). Pe lângă „băţ”, este nevoie şi de un „morcov”. Cred că ar trebui scutiţi de impozit cei care semnează o promisiune fermă de vânzare în favoarea oricui le-ar oferi o sumă substanţială (5.000 de euro sau mai mult). În felul acesta, când un investitor ar vrea să facă o comasare – nu se va lovi de refuzuri „strategice” stupide, care compromit orice tentativă de acest gen.
21 de comentarii
http://www.zerohedge.com/article/forget-food-riot…
Cazul Laosului si al pretului hranei, mult teren agricol, moneda pastrata slaba pentru protectia exportatorilor, inflatie. Nu-ti aduce aminte de ceva?
http://www.thinkagain.ro/?p=84 vezi articolul meu!
Romania este in colpas si taxa pe terenurile nelucrate,taxa „cauciuc” sunt masuri disperate ale unui guvern de incompetenti care nu stiu ce sa mai facă sa adune bani ca să-i dea la sponsorii de partid prin licitaţii şi achizitii publice!
ne apucam noi de vandut terenuri …da' iti dai seama ce o sa se chinuie strainii sa ne cumpere ?
Think …
Romania nu e in colaps si nici nu va fi
masurile nu sunt disperate/guvernul nu e mai incompetent decat nici unul din anterioarele
pune mana si fa ceva util…
"Are statul dreptul să exproprieze prin taxe?"
Statul, o constructie abstracta, n-are nici un drept! Doar oamenii au drepturi. Statul are privilegiul sau puterea de a expropria prin taxare, adica de a talhari din pozitia de prim mafiot.
In ceea ce priveste impozitarea terenurilor:
Proprietarul decide singur ce factori de productie (resurse, forte de munca, bani, capital) si ce pondere a lor utilizeaza sau nu. Orice interventie a unui tert (statul) in aceasta problema nu face decat sa distorsioneze mecanismul, astfel incat, pe termen lung, bunastarea scade. Deci efectul e invers celui declarat.
Sigur, adevaratul scop (in opozitie cu cel declarat) e indeplinit: exproprierea unora in favoarea altora. Exact ce poate statul…
"Nici statul nici societatea nu şi-au respectat partea de învoială aproape deloc"
Asta pentru ca nu exista nici o invoiala intre cele 2 parti. "Invoiala" (ca sa se numeasca asa) trebuie sa aiba ca element definitoriu voluntariatul, nu intierea violentei "legale".
e un fel de ordonanta 50 pentru terenuri
Să dea Băsescu`&Boc o lege să confişte tot pământul si apoi sa se inveleasca ei cu el!
Eu cred ca asta e o manevra a la clientii politici ai pdl-ului, ca fabrici falimentare in Romania care sa fie demolate si vandute la fier vechi nu mai prea sunt, iar terenurile de sub ele unele sunt prea departe de orase si constructia acum e foarte riscanta.
Asa ca se orienteaza spre pamantul arabil si acumularea lui in mana unui grup pt o eventuala dezvoltare (slabe sperante) sau revanzarea catre aia cu prosopul in cap pe care ii cam intereseaza agricultura. Ca noi nu am fost in stare sau cel mai corect, nu am vrut, sa facem ca prin alte tarii un parteneriat stat-privat si infiintarea unor cooperative de productie ca si in Israel, Franta, Belgia, Suedia !
Sa se dea o lege sa se faca hectarul cu 25% mai mic! Reducem astfel prima categorie de proprietari si o consolidam pe a doua. Lasand gluma, cred ca e o problema care poate fi transata facand apel si la utilizarea agricola a terenului. Ala care are 4 ha de vita de vie in Prahova Valley nu se compara cu neo-razesul de la Vaslui care zgarie cuesta cu papusoiul lui (la nord de Albesti ca pana acolo a ajuns Porumboiu cu fermele). Cu unele proprietati sub 5ha, nu faci nici subzistenta, nici activitati economice. Taxarea celui care face subzistenta e o gluma si nu cred ca vrea cineva sa aprinda "chestiunea taraneasca", taxarea celui care se chinuie sa intre pe piata cu o proprietate mica e o forma de descurajare a proprietaii private. Si ce daca pamantul nu este lucrat, poate e bun de decor.
cacat . io zic sa punem o taxa pe curul la toti politicienii, militienii , securistii,militarii,procurorii,judecatorii,notariietc. . deci , nu produc bani punand curu la bataie …. taxa baietel . #
ma infierbanta numai ideea ca cineva poate sa ma taxeze ( za-mi ia cei al meu ) sau sa-mi dea legi ( sa-mi spuna cum sa-mi traiesc viata ) .
in alta ordine de idei avand in vedere ca romanii sunt IOBAGI si la propiu si la figurat ne putem astepta la orice din partea aristocratiei ( puterea celor putini asupra celor multi ) .
salut!
mah… e tare delicata "problema loturilor". s-au facut, fireste, multe greseli de improprietarire. nu sunt de acord ca daca ai o bucata de pamant arabil automat, in cazul unui cataclism la nivelul statului de drept, nu mori de foame. ceea ce te va face sa nu mori de foame (poate!) este setul de abilitati pe care le ai, cum ai invatat sa te descurci in viata, sa te adaptezi la piata (market). daca imi dai mie pamantul (1 ha, sa zicem, s-ar putea sa nu reusesc sa raman in viata pentru ca, n-am crescut in viata mea o rosie; in plus, agricultura – chiar si cea de supravieturie – nu este total autonoma: ai nevoie de apa, de seminte, de unelte, de ingrasaminte… samd).
cat priveste situtia actuala a terenurilor, cred ca stam cam asa: niste oameni (as spune niste oraseni, dar stiu ca sunt si multi tarani care se comporta asa) au primit cadou pamant arabil. ei nu stiu / nu vor / nu pot / nu e rentabil sa-l munceasca an de an si l-au lasat parloaga. cata vina are statul si cata vina are "apropitarul" in treaba asta nu stiu sa spun, dar tind sa pun mai multi saci in carca statului… tata si fratii lui au primit pamantul inapoi la ineputul anilor 90 (toti locuind la oras, desigur…). pe unii chiar i-a interesat subiectul, la inceput, asa ca s-au bulucit sa cultive, sa planteze, sa culeaga… dupa vreo 2 ani au realizat ca e munca multa, grea si cu rezultate putin cuantificabile (in numarul borcanelor de bulion, or a pepenilor vanduti la piata). ideea e ca, oricat de mult au incercat, nu au reusit sa faca munca lor profitabila! au dat pamantul in arenda si au primit cateva milioane pe an (!!!). apoi, cand s-a putut, fiecare si-a vandut bucatica pe o suma de cascadorii rasului (daca in anii 90 erau fericiti ca le-a dat statul "averea", in anii 2000 nu stiau cum sa mai scape de ea).
e ok ca statul pune o taxa pe pamantul nemuncit? nu stiu… s-ar putea. oricum, in tara asta masurile nu sunt complementare si, asa cum zici, toata lumea isi bate joc, asa ca…
@Seth: La nivel macroeconomic, pamantul arabil nu are voie sa fie "de decor". Nu stiu statisticile, dar cred ca suntem pe locuri fruntase la ne-lucrarea pamantului! Intr-o forma sau alta, acel pamant ar trebui sa produca (mai ales ca economia nu se simte prea bine…). In ciuda proprietatii private asupra acelor terenuri nemuncite, statul are datoria de reglementa folosirea lor…
Desi stiu ca o sa mi-o iau de la libertarienii de serviciu pentru asa blasfemie, nu ma pot abtine 🙂 .
Nu-mi amintesc ca Al de Sus sa fi dat vreun decret prin care sa spuna "Pamantul asta e al lui Gheorghe, cine se atinge de el il traznesc!" Dovada ca au venit comunistii, i-au luat pamantul lui Gheorghe si nu i-a traznit nimeni…
Deci ideea cu dreptul de proprietate care e "sfant" si bla, bla nu are din pacate sustinere in realitate. Dreptul de proprietate asupra pamantului (care sa nu uitam e o resursa limitata) deriva, de fapt, dintr-o conventie intre societate si individ prin care se cade de acord asupra faptului ca este mai avantajos pentru toata lumea sa ne vedem fiecare de treaba in pace, in loc sa ne pierdem vremea aparandu-ne proprietatile cu arma in mana, traind intr-o stare de permanent conflict. Societatea, prin institutiile sale, ii asigura astfel individului protectia proprietatii, iar acesta exploateaza resursa respectiva spre beneficiul propriu si implicit al societatii (pentru ca un om care produce mai mult decat nevoile proprii va initia schimburi economice samd). Daca insa ajungem in situatia in care resursa respectiva nu este folosita, si chiar mai rau, nefolosirea ei duce la afectarea celorlalti (in speta la foamete) ce credeti ca vor face oamenii? Se vor impiedica in conceptul abstract ca proprietatea e sfanta sau vor da curs impulsurilor naturale, adica alora darwiniste? Nu zic ca proprietarul nu are "dreptul", la randul sau, sa-si apere proprietatea, insa daca se ajunge aici, deja nu mai vorbim de norme de drept si alte chestii de astea intelectuale, ci de "care pe care". Ori ideea obligativitatii exploatarii unei resurse limitate cum e pamantul deriva tocmai din pactul initial privind instituirea dreptului de proprietate. Este in avantajul nostru ca societate sa traim in pace astfel incat fiecare sa-si poata vedea de treaba lui. Pentru aceasta pace, garantarea dreptului de proprietate e esentiala, insa daca garantarea in orice conditii duce pana la urma la razboi in loc de pace atunci inseamna ca eu ca individ consemnand la aceasta garantare absoluta imi autosabotez interesele, de unde rezulta ca e in interesul majoritatii ca aceasta garantare a proprietatii sa fie totusi conditionata. Astfel impozitul pe proprietate devine de fapt pretul pe care societatea il cere individului pentru dreptul de a exploata o resursa in beneficiul propriu in conditiile asigurarii de catre societate a protectiei. Implicit neexploatarea unor resurse se poate traduce intr-un pret pentru societate si aceasta il poate cere. (De notat ca vorbim de o societate democratica in care, cel putin teoretic, deciziile politice reflecta vointa unei majoritati si care in cazul unui dezacord cu acestea poate schimba decidentii)
@adisdor
@zalex
ma minunez cat de multa inteligenta si spirit de invingator aveti . sper sa ma ajute zeul meu sa va fiu stapan ( intr-o forma social-,,democrata " cum sunt acum romania sau uk binenteles ).
Draga stan,
Nu cred ca ai inteles nimic (asta exprimand deosebita apreciere pe care si eu o am fata de inteligenta ta 🙂 . Nu-mi place nicidecum socialismul, dar daca tu te bazezi in lupta cu el pe zeul tau, atunci nu pot decat sa-ti urez succes! Din pacate in situatii nasoale plebea tinde sa ignore fundamentele tale ideologice „corecte” si sa-ti serveasca niste surprize din care nu-ti mai revii niciodata. Faptul ca te infierbanta ideea ca cineva iti poate lua proprietatea pe ei o sa-i lase rece, iar in final pe tine si mai rece. Nu zic ca-i frumos sau drept ca se intampla asa, zic doar ca se intampla si ca e nerealist sa te astepti la altceva. Asa ca mai pragmatic e sa gestionezi un compromis rezonabil pentru toata lumea. Cam atat.
@Adi
Controlul democratic asupra mijloacelor de productie nu inseamna altceva decat nationalizarea de facto a acestora. Chiar daca impui de la inceput niste limite cu privire la decaderea proprietarilor din drepturile lor, aceste limite vor fi la randul lor sub controlul democratic, datorita faptului ca "saracia" si "necesitatea" nu pot fi definite decat in termeni relativi.
Nu sunt oare suficiente cazuri in istorie unde guverne, multe dintre ele democratice, au impus "starea de necesitate" pentru a "rezolva probleme urgente" prin aplicarea unor "solutii" care au presupus suspendarea unor drepturi fundamentale ale cetatenilor, incepand cu dreptul asupra bunurilor economice, si care au dus in final la pauprizare (nu doar materiala) a societatii? In conditiile relativitatii conditiilor de impunere a unei astfel de stari, si a exemplelor istorice, ce credibilitate mai poate avea o doctrina care se opune caracterului inalienabil al dreptului la proprietate?
Dreptul la proprietate al indivizilor nu trebuie suspendat nici macar in situatiile limita – defapt cu atat mai putin atunci, pentru ca amploarea tragediei va fi si mai mare in acest caz. Iata si o argumentatie in acest sens. Avand in vedere ca tu consideri dreptul de proprietate ca fiind o simpla conventie sociala, iti recomand sa cisesti si restul cartii.
Alex,
Tine de cetateni ce anume accepta si ce nu. Si-o fac cu mana lor. Si in cele mai multe cazuri deciziile gresite ale unei majoritati afecteaza o minoritate. Asa a fost dintotdeauna si va fi probabil mult timp de acum incolo. E o chestie ce tine de genetica. De aceea societatile compuse din indivizi mai inteligenti tind sa ia in general decizii mai bune si sa se dezvolte mai mult decat unii care, fiind in medie mai putin inteligenti, iau decizii mai proaste.
In ceea ce priveste inalienabilitatea dreptului de proprietate explica-mi si mie te rog de ce decretarea lui prin lege nu te apara totusi de comunism, asteroizi sau gravitatie?
Normal ca prefer o societate in care respectarea proprietatii este o norma internalizata, dar nu ma amagesc ca in situatii extreme nevoia respectarii dreptului meu de proprietate va prima asupra instictelor de supravietuire. Din acest punct de vedere oricata gargara ar face Rothbard, nu valoreaza nici cat o ceapa degereta din moment ce imi ofera o viziune despre cum crede el ca ar trebui sa functioneze lucrurile si nu o viziune despre cum functioneaza ele de fapt si cum pot folosi aceasta cunoastere in avantajul meu. Daca as incerca sa-i explic unuia care incearca sa-mi ia scalpul ca Rothbard nu-i de acord cu ce face el, sunt sigur ca va fi extrem de impresionat. Daca insa plec de la premisa ca a incerca sa te faci stapan pe un pamant pe care vaneaza indienii implica niste riscuri si ca nu voi fi primit cu bratele deschise, s-ar putea sa am ceva mai multe sanse de supravietuire.
@ adisor tati
in prima postare ne dai niste ,,argumente" de imbecil social-,,democrat" pentru ca dupa aia sa vi sa spui ca : nu io domle , io gandesc altfel dar ,,boboru" …….
in 99% din cazuri niste grupuri de oameni bine inarmati si pregatiti le spun celorlalti cum sta treaba ( studiaza istoria de la ,,maimuta " ) . si eu fiind un om care nu suporta sa fie iobag ghici in ce categorii sociale o sa ma bag ( vazand cum gandesc ,,concetatenii "mei )
continuand aberatiile tale as vrea sa vad si io cum o obligi tu ( sau ,,societatea " socialista ) pe fiica lu basexu sa-si imparta vila cu pulimea , avand in vedere ca e criza locativa , foame de bani ( posibilitati materiale ) . as vrea sa vad cum iobagima romana va obliga petrom sa le dea petrol ieftin avand in vedere ca nu este exploatat corespunzator si e resursa limitata
"@Seth: La nivel macroeconomic, pamantul arabil nu are voie sa fie “de decor”. Nu stiu statisticile, dar cred ca suntem pe locuri fruntase la ne-lucrarea pamantului! Intr-o forma sau alta, acel pamant ar trebui sa produca (mai ales ca economia nu se simte prea bine…). In ciuda proprietatii private asupra acelor terenuri nemuncite, statul are datoria de reglementa folosirea lor…"
Viziune gresita.
De ce sa taxezi pamantul nemuncit, cand mai bine taxezi omul care nu munceste?
Nu pamantul iti umple hambarul ci omul.
Ce se poate intampla? Vand toti taranii pamantul pana nu mai ramane nimic. Nimic, nimic. Si vei avea crestere economica? NU!
Cei care cumpara trebuie sa il munceasca, dar trebuie sa foloseasca resursele umane din Romania. Daca romanii astia care ar trebui sa il munceasca nu il muncesc ei cand e al lor, isi inchipuie cineva ca il vor munci cand nu va fi al lor?? Ca vor munci mai cu spor pentru un proprietar strain??
Serios, voi nu vedeti padurea de copaci.
Omul modern nu mai vrea munca, PUNCT. Acest lucru se vede peste tot, nu inteleg de ce toata lumea se face ca nu il vede.
WAKE UP!
Cu ce ne-ar ajuta statul?
– ar impune o regula unica in loc sa stabileasca oamenii de ce au nevoie
– ar trage patul lui prochust pe toti, ar ingradi libertatile tuturor pentru ca cei cu idei bune nu sunt in stare sa-si vanda ideile, sau de fapt doar vor sa puna mana pe proprietatea altuia?!
Recomandare
Vaitat mai putin, munca mai multa si daca aveti idei nu asteptati ca statul sa creeze mediul propicew pentru a le realiza, realizati-le si veti schimba voi mediul!
1. Daca statul capitalist a restituit terenurile prin faramitare, neputandu-se lucra mecanizat si cu eficienta, tot statul sa subventioneze terenurile de pana la 10 ha, ca sa se poata acoperi lucrarile manual-mecanizate necesare pentru a nu se lucra in pierdere si sa se poata plati si impozitul calculat.
2. Sa se impoziteze suplimentar doar cei care cumpara terenurile ca sa le vanda mai departe fara sa le lucreze cel putin 10 ani de cand le-au cumparat.
3. Statul ar trebui sa reinfiinteze SMA-urile cu dotari la nivel european, pentru toate tipurile de terenuri, pentru ca proprietarii de terenuri de pana la 5 ha (90% din suprafata agricola a Romaniei) sa poata contracta lucrari: arat, discuit, semanat, prasit, recoltat, transportat, selectat etc. la preturi acceptabile si suportabile.