12 februarie 2011
autorizatii-construire-2008-2009-2010

10 lucruri pe care arhitectul nu ţi le spune niciodată

Cu siguranţă e mai bine cu proiect decât fără, dar oare se justifică nivelul costurilor? Dacă da, cum de a apărut dezastrul urbanistic din România?

În replică la propunerea legislativă ca pentru un număr limitat de proiecte tip să nu mai fie necesară autorizaţia de construire – două mostre de dispreţ feudal:

Gheorghe Pătraşcu – arhitectul şef al Capitalei – din poziţia de birocrat a cărui meserie este… să fie plătit: “Taxa de autorizare este intre 0,5 si 1 la suta din valoarea constructiei si reprezinta o sursa considerabila de venit pentru bugetul local. La noi, de exemplu, Directia de urbanism si autorizare se sustine din asta”

Şerban Ţigănaş – preşedintele Ordinului Arhitecţilor – care nu trebuie să-şi convingă clienţii de utilitatea serviciilor, pentru că de asta se ocupă deja statul: “Cine construieste o casa are foarte multi bani. Casele nu sunt chestii ieftine, iar proiectele sunt chestii scumpe”

Dacă asta gândesc vârfurile, oare la ce să te aştepţi de la bază?

1. În mod normal, ţi-aş oferi un serviciu complex care să te ajute să economiseşti bani. Însă pentru că statul te obligă să vii la mine, trebuie să te mulţumeşti cu o ştampilă.

2. Nu există soluţii universale, fiecare proiect are particularităţi. Din motivul ăsta, încerc să nu copiez proiectele din acelaşi loc.

3. Greşelile de proiectare sunt frecvente, dar n-ai garanţie pentru ele în caz că trebuie să refaci lucrările. În cel mai bun caz îţi corectez proiectul gratis.

4. Oricum şeful de şantier face ce-l taie capul, aşa că ce rost are să mă-ncurc în detalii.

5. Nu e nevoie să mă plăteşti în plus ca să-ţi fac un kitsch. Vei găsi pe cineva care s-o facă la preţurile standard.

6. Pentru orice regulă există o derogare, pentru orice derogare există un tarif. Uneori trebuie să dau tariful mai departe, dar alteori reuşesc să păstrez banii pentru mine.

7. Proiectez casa ta meschină doar de nevoie, aspiraţia mea este să fac clădiri monumentale şi vile-emblemă, care să rămână în istorie.

8. Cea mai mare parte din treaba cu adevărat necesară o face inginerul constructor, dar mie ăstea mi se par doar tehnicalităţi obositoare. Eu fac Artă!

9. Îţi fac o casă care să-ţi folosească, nu una care să-ţi placă. Plăcerea o rezerv pentru mine.

10. Taxez la metru pătrat, dar dedic de câteva ori mai mult timp proiectelor care îmi pot aduce şi reputaţie. Practic, în activitatea asta săracii îi subvenţionează pe bogaţi.


CĂUTARE.........................
PRIMA PAGINĂ[CLICK AICI DACĂ NU SE ÎNCARCĂ]