Riscograma

Ce şanse au SUA să scape de încetarea de plăţi

Și de ce şi-ar dori asta.

Falimentul finanţelor publice americane este atât de uşor de evitat încât fiecare tabără se aşteaptă ca ceilalţi să o facă. Republicanii şi democraţii trebuie să voteze până vineri ridicarea plafonului de îndatorare, care se cifrează la aproximativ 100% din PIB pentru a se încadra în termenul limită la care se vor termina efectiv banii: 2 august.

Poziţiile

Republicanii sunt de acord cu ridicarea plafonului de îndatorare doar cu condiţia unei reducari masive a cheltuielilor.

Democraţii sunt de acord cu o parte din reducerile de cheltuieli, dar vor ca o parte a deficitului să fie acoperită şi din majorări de taxe.

Motivaţiile

Republicanii trebuie să-şi ţină linia ideologică şi promisiunea explicită că nu vor mări taxele. O parte dintre ei chiar preferă o încetare de plăţi acum, motivând că ea este oricum inevitabilă şi că mai târziu va fi mai dură.

Democraţii trebuie să-şi respecte propria linie politică, dar şi promisiunile lui Obama, în principal pe cele din zona sănătăţii.

Riscurile

Republicanii, în caz de încetare de plăţi, ar putea fi acuzaţi de Obama că au fost iresponsabili faţă de situaţia financiară a ţării. Până acum, sondajele arată că opinia publică favorizează mai degrabă opinia democrată. Pe de altă parte, opinia susţinătorilor republicani este mai vocală: „plafonul este acolo pentru a fi respectat, nu ridicat de fiecare dată când ne apropiem de el”

Democraţii, pe de altă parte, vor fi oricum obligaţi să taie din cheltuieli, într-o manieră mult mai severă şi mai puţin controlată în caz de încetare de plăţi. Până atunci, încearcă să pareze: „nu creşterile noastre de cheltuieli ci reducerile voastre de taxe sunt de vină pentru creşterea deficitului”.

Consecinţele

Este un exemplu aproape perfect de teorie a jocurilor aplicată: Fiecare parte are mai mult de câştigat dacă celălalt cedează. În schimb, dacă niciunul nu cedează, ambii pierd. Problema este că în sistemul politic american sunt doar cele două partide astfel că nu are cine să capitalizeze o eventuală pierdere.

Din acest motiv, cel mai probabil scenariu este cel în care vor fi decisive sondajele iar republicanii vor ceda în ultimul moment “pentru binele naţiunii”, promiţând că vor duce treaba până la capăt când vor primi şi mandatul prezidenţial. Al doilea scenariu este cel în care democraţii nu mai suportă tensiunea şi acceptă să nu fie mărite taxele, din aceleaşi motive „patriotice”. Scenariul nimeni nu clipeşte până în ultimul moment este cel mai puţin probabil.

Totuşi, asta nu înseamnă că problemele bugetare ale SUA se rezolvă ci doar că vor fi amânate pentru mai târziu. Datoria publică poartă acum o povară relativ mică – dobânzile pe termen scurt sunt sub 1% iar cele pe termen lung – 3%, ceea ce înseamnă o povară medie a dobânzilor de aproximativ 2% din PIB. Pentru comparaţie, Grecia – cu o datorie publică de 130% din PIB plăteşte deja 7% doar în contul dobânzilor. Însă dacă SUA continuă să se îndatoreze în acelaşi ritm ca şi până acum, dolarul îşi va pierde din ce în ce mai mult din statutul de monedă de constituire a rezervelor iar dobânzile o vor lua în sus.

Singura ieşire pentru SUA va fi tot modelul european – tăierea masivă de cheltuieli bugetare, însă instalată în paşi mici astfel încât să nu conducă la întoarcerea în recesiune.

Update: Morala

Există şi o lecţie pentru România în toată povestea asta. Oricât de mare şi de apropiat este pericolul, nimeni nu ar concepe, nu ar admite, nu ar scuza ca ieşirea din criză să fie făcută prin fraudarea procedurilor parlamentare. Preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, tocmai a fost scoasă din culpă de procurori iar argumentul este de-a dreptul jenant: că nu s-a acceptat reluarea votului. Este ca şi cum un elev prins cu copiuţe ar cere repetarea examenului şi ar folosi refuzul drept argument că n-a fraudat. Cam atât de scurte sunt picioarele „justiţiei independente” din România.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou