Un nihilist economic

Creşterea consumului va fi semnul că economia şi-a revenit. Dar asta nu înseamnă că absenţa consumului nu poate fi blamată pentru faptul că încă suntem în recesiune.

„Una dintre explicaţii, dincolo de temerea faţă de criza economică, este şi această întreţinere constantă a nihilismului, a faptului că nimic nu este bine, că totul este rău în această ţară şi, în condiţiile de criză economică, în loc ca oamenii totuşi să dea drumul şi la partea de consum, preferă să ducă mai mulţi bani la bancă şi să economisească, ceea ce este foarte rău şi ineficient pentru o economie”, este cea mai recentă explicaţie a crizei, găsită de premierul Emil Boc.

Înapoi din sfera metafizicului în realitate, asta înseamnă că spaima consumatorilor ar fi de vină pentru că economia românească este printre ultimele rămase în recesiune, alături doar de a Irlandei şi a Greciei. Dar cine sunt consumatorii cei nihilişti? Să-i luăm pe rând:

Nihiliştii bugetari. Anul trecut, şi-au văzut salariile tăiate cu 25% după un avertisment de nici două luni. Cei care reuşiseră să economisească ceva până atunci s-au felicitat pentru inspiraţie. Cei care nu reuşiseră s-au apucat de economisit pentru a-şi putea plăti factura de încălzire din iarna aceasta. La primăvară urmează valul de concedieri, aşa că a nu mai economisi pare cel puţin… riscant.

Nihiliştii pensionari. După ce au fost ameninţaţi cu tăierea pensiilor, iar ulterior au văzut că statul caută metode pentru a le taxa suplimentar veniturile, pensionarii au toate motivele să se aştepte la ce-i mai rău. Acum, chiar dacă sunt tentaţi să cheltuiască pentru a ajuta statul, iau în calcul şi că veniturile vor continua să le scadă, măcinate de inflaţie, şi că e mai bine să se pregătească pentru asta.

Nihiliştii salariaţi. După mărirea TVA cu cinci puncte procentuale, s-au trezit în situaţia de a consuma mai puţin pentru aceiaşi bani. Ratele la bancă nu au scăzut, iar taxele pe muncă au rămas mari. Chiar dacă ar vrea să consume mai mult, nu ar putea. Singura soluţie ar fi să-şi folosească economiile acumulate până acum, adică să se încreadă în stat că va avea grijă de ei la pensie. Nihiliştii lor părinţi le spun să stea potoliţi.

Nihiliştii patroni. Când are nevoie să-şi îndeplinească ţinta de deficit bugetar, Trezoreria are o metodă simplă: amână plăţile către furnizori şi rambursările de TVA, chiar dacă asta înseamnă ratarea ţintei de arierate. Pentru o companie, asta înseamnă că nu poate şti când şi dacă îşi va mai recupera banii de la stat. În astfel de condiţii, consumul acum poate însemna falimentul mai târziu.

Nihilistul stat. Da, până şi statul a ales să taie din cheltuieli atunci când a ajuns în punctul în care risca să nu mai poată lua împrumuturi de nicăieri, după ce vreme de un an (electoral) şi jumătate (postelectoral) a încercat să consume – bunuri şi servicii supraevaluate, săli de sport, orice. Dacă statul a eşuat în nihilism, ce poţi aştepta de la oamenii obişnuiţi, care nu pot pretinde ca altcineva să le plătească taxe?

Există un singur fenomen real prin care poate fi definit prin termenul „nihilism economic”. El poate fi identificat prin întrebarea: „La ce trebuie să se aştepte bugetarii, pensionarii, salariaţii şi patronii din partea politicii bugetare şi fiscale?”. Dacă răspunsul este „la nimic”, e limpede. Vorbim despre nihilism economic.

Nihilism economic înseamnă să cheltuieşti bani pe care NU-i ai, ca şi cum ziua de mâine NU ar exista. În nici un caz nihilism economic NU înseamnă economisire.