După povara legislativă, statul trebuie să ridice şi povara fiscală de pe umerii angajatorilor.
Este ironic cum tocmai statul – care a întocmit unul dintre cele mai socialiste coduri ale muncii din Europa – îl flexibilizează acum. Nu de grija companiilor, ci pentru a-şi rezolva propriile probleme. Efectele unui Cod al Muncii absurd se văd – în România mai există doar 4 milioane de contracte de muncă. Logica pieţei este una destul de simplă, deşi nu se potriveşte deloc cu a legiuitorului.
După ce a trecut o dată prin furcile caudine ale inspectorilor de muncă, o companie se gândeşte de zece ori înainte de-a mai face o angajare. Munca la negru sau formele alternative de remunerare constituie doar o faţetă a problemei. Există şi alte efecte secundare, chiar mai greu de cuantificat de un stat care ştie doar cuvintele „vreau” şi „dă-mi”.
– Decât să mai angajeze pe cineva, o firmă va prefera să redistribuie sarcinile între angajaţii existenţi. S-ar putea chiar să o coste mai puţin.
– Decât să mai angajeze pe cineva, o firmă va prefera să refuze comenzi. Pe termen lung, se poate dovedi mai profitabil aşa.
– Decât să mai angajeze pe cineva, o firmă va prefera să importe mărfurile sau serviciile necesare, chiar dacă sunt mai scumpe.
Atunci când Codul Muncii este un risc, el va fi inclus în preţ.Toate aceste lucruri reduc productivitatea în feluri care nu sunt întotdeauna vizibile în mod direct. Însă atunci când vine vorba de cifrele mari, lucrurile nu mai pot fi ascunse.
Într-o economie dezvoltată, acest gen de reglementări sunt pietre de moară care au încetinit creşterile economice la 1-2%. Într-o economie care trebuie să vină din urmă, ca România, ele se pot dovedi ruinătoare. Din păcate, răul este deja făcut şi nici o „flexibilizare” nu mai poate întoarce lucrurile în mod decisiv. Chiar dacă ar dispărea cu totul Codul Muncii, companiile nu mai au destulă încredere să facă angajări. Singura şansă este acum reducerea abruptă a impozitării muncii, aflată, la rândul ei, la o cotă ameţitoare: 43% din banii plătiţi de angajator ajung la stat, nivel la fel de mare ca în 2003 şi unul dintre cele mai mari din Europa.
Adevărata veste bună este declaraţia premierului cum că în vară vor fi reduse contribuţiile pentru asigurări sociale plătite de angajatori. Cifra vehiculată este de 5%. O astfel de măsură ar putea fi, într-adevăr, declanşatorul pentru adevărata relansare a economiei.
Însă nici nivelul reducerii – mic -, nici modul ezitant în care ea a fost anunţată nu sunt în măsură să dea companiilor încredere că de data asta statul chiar ştie ce vrea să facă. Reducerea CAS se poate face doar treptat, însă un astfel de anunţ ar trebui să vină împreună cu un calendar clar, multianual, şi cu o ţintă finală. Pentru companiile şi pentru salariaţii din România, plafonul acceptabil de impozitare a muncii nu poate fi mai mare de 25-30%.
Altfel, dacă firmele nu vor lua în serios semnalul, efectele vor fi nule sau chiar contrare. Nivelul de încredere în stat şi în legi a ajuns atât de jos încât până şi patronilor cinstiţi li se pare firesc să nu mai plătească taxe. Inspectorii fiscali şi de muncă au o reputaţie atât de proastă încât patronii preferă să nu plătească nimic şi să fie lăsaţi în pace decât să fie hărţuiţi pentru că plătesc taxe.
Până acum, după principiul „bate calul care trage”, contribuabilii cinstiţi au fost cei mai hărţuiţi. Regretă deja că s-au înscris voluntar într-o evidenţă fiscală care în realitate este feuda cuiva. Acum, dacă statul nu iese din logica de contabil autist, ultimii dintre ei sunt pe cale să spună: „Stop!”.
23 de comentarii
John Galt
Eu as vrea ca angajatii sa-si plateasca SINGURI toate contributiile, sa nu ma mai puna pe mine sa merg la finante, sa explic unor ingramadite ce si cum.
E dreptul lor, sa aiba grija de el. Sa vada si ei cat ia statul din munca LOR.
Pentru ca e doar a lor. E o prostie fara margini sa acuzi angajatorul ca are ceva de castigat daca angajeaza la negru. El plateste LA FEL DE MULT. Nu castiga nimic. Orica 30 de milioane in mana unui angajat ori da 20 si 10 statului – TOT AIA E.
Nu are cum sa faca evaziune fiscala cata vreme EL NU CASTIGA NIMIC.
Singurul care ar trebui bagat in puscarie ar trebui sa fie muncitorul, care vrea sa fie angajat la negru ca sa castige mai mult – ba chiar vine si cu propunerea (ca deh, nu vrea sa renunte nici la somaj).
Grea de tot logica asta – se vede ca nici un guvernant nu traieste in lumea reala ci numai in Wonderland, unde raspunderea e intotdeauna a altora. Ba se folosesc si de sindicate ca sa-si impuna fanteziile.
Alex Nicolin
Acte precum "Codul Muncii" si "Contractul Colectiv de Munca" sunt reminiscente socialiste. Contractele de munca trebuie sa fie exclusiv individuale, si incheiate de comun acord intre angajator si angajat. Practic acest contract trebuie sa fie singura lege.
Impozitarea muncii si chiar a consumului este la un nivel mult prea ridicat. Intregul sistem fiscal este defect, procedurile de calcul ar trebui simplificate, numarul de taxe si quantumul acetora redus drastic, iar "centrul de greutate" mutat de pe impozitarea muncii pe impozitarea proprietatilor imobiliare detinute de persoane fizice, in special a celor cu destinatie rezidentiala. In acest domeniu exista in prezent o discrepanta semnificativa in functie de natura proprietarului si destinatia cladirii. In timp ce proprietarii de locuinte platesc sume derizorii, companiile care detin cladiri de birouri platesc taxe mult mai ridicate. In principiu, valoarea anuala a taxelor nu ar trebui sa depaseasca 1-2% din valoarea de piata a imobilului. In aceste conditii, impozitarea venitului/profitului ar putea fi redusa fara probleme la ~5-8%, fara ca guvernul sa piarda bani.
Daca guvernul era destept, implementa reforma respectiva in 2007-08, cand preturile erau pe varf de bula. Astfel, o garsoniera de 60K Euro ar fi adus incasari la buget de 600-1000 de euro pe an, iar o vila de 400K, intre 5000 si 8000 de euro.
George
Sunt de acord cu plata de angajat a contributiilor dar daca s-ar intampla asta nu ar mai plati nimeni, vezi persoanele cu pfa-uri care platesc contributiile la minimul pe economie.
Tu ca angajator ar trebui sa fi cel care declara cati angajati ai iar daca nu spui numarul real si cati bani platesti pt. fiecare, ar trebui sa platesti amenzi ca % din cifra de afaceri sau sa intrii la parnaie daca neregulile sunt foarte grave.
Robert
Apropos de calendarul reducerilor: guvernul Tariceanu anuntase un astfel de calendar. Care era clar si avea trepte mici, suportabile cu o tinta bine definita. Dar a venit Boc si gasca lui de "competenti" si au facut praf totul.
MadMax
@Lucian: prima data dupa mult timp cind sunt 100% de acord cu tine.
Ron Paul la CPAC a formulat chiar o teza interesanta pt tineri: impozit de doar 10% dar sa nu ceara nimic de la guvern. Nici pensie. Tot ce ai nevoie, platesti.
John Galt
MadMax, faza cu 10% e veche, vine din religie. Stiai?
😉
Radu Ionescu
@john
Cred ca mai degraba vine din sistemul zecimal folosit de oameni, cifra rotunda
@john galt 10:16: cum poti sa sustii aberatia ca angajatul refuza singur dreptul la asigurari si ar trebui el bagat la puscarie? chiar te faci sau nu stii de firmele unde patronul iti arata usa daca nu accepti minimul pe carte de munca si restul in mana? sa-ti povesteasca Davidescu, ca doar lucreaza in presa si o fi vazut cum sunt platiti colegii lui cu salarii mai mici!
ionut
Da, codul muncii ar trebui desfiintat de tot.
@John
Sigur asta ar fi o solutie pentru sarmanii sustinatori ai statului si pentru cei care vocifereaza: la puscarie cu patronii care fac evaziune! Din acest punct de vedere eu as zice si mai mult: nu numai sa fie obligati sa-si plateasca singuri, dar si sa fie amenintati cu puscaria si executarea silita daca n-o fac, asa cum pretind ei acum in legatura cu cei ce-i angajeaza.
Fara discutie insa, solutia e: taxe cat mai mici (cel mai bine zero) pentru cat mai multe persoane (cel mai bine toate). Adica sa dispara taxarea, care sa se transforme in contributii reale, adica voluntare nu obligatorii.
@mate
Desi pari genul care prinde greu si uita repede, iti mai explic eu odata:
Pretul muncii tale e salariul brut. Sa zicem 2000 de lei. Angajatorului ii e indiferent (dintr-un anume punct de vedere) cum se impart astia 2000 de lei intre tine si stat. Desi, sa fi convins ca majoritatea angajatorilor ar prefera ca acesti bani sa-ti revina tie mai degraba decat statului!
Ideea ca salariul tau e "net"-ul e falsa! Salariul tau net e doar ce stabileste statul ca ti se cuvine in urma muncii tale. Asta intr-o prima faza, ca jaful continua…
sorin
Cred ca singura masura eficienta pentru crearea de noi locuri de munca este, in acest moment, reducerea contributiilor sociale. Noul cod al muncii a trecut dintr-o extrema in alta. Adica de la protectia angajatului la protectia angajatorului.
Alex Nicolin vorbeste despre negocierea contractului individual intre angajator si angajat. Da, acesta ar fi fost un pas inainte pe care insa legiuitorul nu l-a facut.
Contractul de munca este intocmit de angajator, iar stabilirea obiectivelor individuale de performanta este dreptul EXCLUSIV al angajatorului.
Iar cum angajatorii si angajatii au avut in ultimii ani o relatie zbuciumata, deci nu una construita pe incredere, ma tem ca unii angajatori vor abuza de pozitia de forta pe care noul cod al muncii le-o ofera, asa cum si unii angajati au abuzat pana acum de protectia exagerata oferita de legea in vigoare.
De exmplu angajatorii pot stabili obiective de performanta nerealiste pentru a-si usura procedura de concediere/restructurare, iar angajatul va fi pus in situatia take it or leave it.
ionut
"De exmplu angajatorii pot stabili obiective de performanta nerealiste pentru a-si usura procedura de concediere/restructurare, iar angajatul va fi pus in situatia take it or leave it."
Tu ai impresia ca pentru angajatori afacerea e un hobby practicat in timpul liber? Si ca scopul lor e concedierea angajatilor? Cati crezi tu ca-si permit luxul de a concedia sau plati prost un angajat bun?
Fa-ti o firma si, dupa 6 luni, discutam! 😀
de-a dura lex
« Cati crezi tu ca-si permit luxul de a concedia sau plati prost un angajat bun? »
toţi.
din punctul lor de vedere, singurii valoroşi sunt ei înşişi.
Alex Nicolin
@de-a dura lex
Astia sunt "antreprenorii" pe care piata i-ar fi eliminat demult. Din pacate la noi inca e inca la stadiul de talcioc cu bisnitari.
mate
@ ionut: asa grobieni ca tine sunt toti libertarienii? inca o data, una e meciul angajatorului si al meu cu statul fiindca impozitele sunt mari, meci in care amandoi pierdem in fata statului, si alta e strategia de joc a angajatorului de a face fata statului in meciul asta, facand evaziune fiscala, din care pierd eu drepturile de asigurari sociale. balivernele de mai sus, ca angajatorul nu castiga nimic daca imi plateste la negru cea mai mare parte a salariului, sunt doar baliverne. n-a vazut john galt niciodata angajatori vaicarindu-se ca le moare afacerea daca accepta sa treaca toata plata angajatului in acte si sa renunte la plata la negru? sau te pomenesti ca le pusese angajatul pistolul la tampla sa fie platit la negru?
@ Alex Nicolin: gresesti. sunt angajatori mari care au practicat si practica metoda asta de ani de zile. si tocmai prin ea au supravietuit mai bine decat concurentii, pentru ca au avut costuri mai mici. piata nu elimina, ci incurajeaza comportamentul asta, cu exceptia cazurilor cand angajatorul ajunge astfel sa-si goneasca majoritatea angajatilor buni, iar degradarea produselor lui sa devina prea vizibila.
Alex Nicolin
@mate
Calitatea de bisnitar nu are nicio legatura cu dimensiunea afacerii. Din pacate, in Romania, si in multe alte tari, succesul in afaceri a ajuns sa se bazeze in principal pe relatiile politice, si mai putin pe talentul antreprenorial. La fel ca bisnitarul din vremuri apuse, care "ungea" pe militian sau securist pentru a fi lasat in pace, "antreprenorul" roman incearca sa se puna bine cu institutiile statului, in principal cu cele abilitate sa verifice si sa incaseze taxe, sau cu cele care conracteaza lucrari sau achizitii publice. Prin faptul ca scapa de plata taxelor sau/si obtin contracte preferentiale, acesti intreprinzatori isi creeaza un avantaj comparativ fata de concurenta. Mai mult, daca prietenia cu cei care conduc institutiile statului este suficient de stransa, acestea vor fi folosite chiar pentru a sicana si intimida potentialii cocncurenti si a-i scoate de pe piata.
De multe ori, relatiile intre mediul de "afaceri", si birocratia statului sunt bazate pe prietenii personale, sau chiar pe schimburi de favoruri non-banesti, cum ar fi angajarea "nepotului" la firma ocolita de fisc ori miruita cu vreun contract public. Un astfel de sistem este prin insusi natura lui neechitabil si anticoncurential, deci profund opus ideii de piata. In orasele mari, realitatea nu este atat de evidenta, datorita numarului relativ mare de jucatori de pe piata in general, si de pe piata muncii in special. Insa cunoscand mai bine viata dintr-un oras mic, sau dintr-o zona saraca a Romaniei, nu poti sa nu remarci faptul ca piata muncii este de facto una captiva, care rareori ofera oportunitati reale, tocmai din cauza acestor retele de influenta. De multe ori sinergia intre mediul de afaceri, lumea interlopa si institutiile publice este una deosebit de stransa, iar calitatile de birocrat, politician, afacerist si mafiot pot fi cumulate fara prea multe probleme.
In consecinta, nu capitalismul si piata sunt de vina pentru saracia in care ne zbatem, ci mai degraba neo-feudalismul si patronajul politic, ce reprezinta starea de fapt in Romania.
ionut
@de-a dura lex
"toţi.
din punctul lor de vedere, singurii valoroşi sunt ei înşişi."
Toti profesorii sunt spagari si niste idioti sinistri! Adevarat sau fals! 😀
Patronii, de facto, ai unei firme sunt…clientii! Surpriza!
@mate
"balivernele de mai sus, ca angajatorul nu castiga nimic daca imi plateste la negru cea mai mare parte a salariului, sunt doar baliverne."
Pai nu castiga el, castigi tu mai ratacitule! 😀
"n-a vazut john galt niciodata angajatori vaicarindu-se ca le moare afacerea daca accepta sa treaca toata plata angajatului in acte si sa renunte la plata la negru?"
Pentru angajator suma platita e aceeasi!! Daca accepta sa treaca toata plata angajatului in acte, asta n-are ca rezultat decat scaderea salariului net pe care-l primeste angajatul.
Pretul muncii tale, repet, e salariul brut de x lei. Daca lucrezi la negru 100%, tu, angajat, iei in mina x lei. Integral. Cu cat contractul se "albeste", cu atat tu, angajat, primesti "net" mai putini bani.
ionut
@mate
"@ ionut: asa grobieni ca tine sunt toti libertarienii?"
Ca sa-ti raspund in spiritul "filozofiei libertatii" e fix problema lor cum sunt restul de libertarieni! 🙂
Eu unul insa sunt intotdeauna grobian cu prostia care depaseste o anumita limita si, mai mult, se manifesta explicit si apasat.
John Galt
Logica e greu.
🙂
florin
"Pentru angajator suma platita e aceeasi!! Daca accepta sa treaca toata plata angajatului in acte, asta n-are ca rezultat decat scaderea salariului net pe care-l primeste angajatul."
In teorie asa e, in practica fii sigur ca angajatorul, in urma reducerii sau desfiintarii taxarii pe munca, nu ii va da angajatului salariu net + taxele integral.
ionut
@florin
Eronat! Chiar acum angajatorul ii plateste mai mult decat salariul minim angajatului (in marea majoritate a cazurilor). Ce o fi asa greu sa pricepi ca munca are un pret, sau cost (desi costul e tot un pret), indiferent de nivelul taxarii? Esti angajator sau ai incercat sa fii vreodata ca sa vezi ce inseamna?
A, sunt de acord ca pot exista si angajatori care vor proceda cum zici tu. Asta fara discutie! Pe o piata libera a muncii insa efectul unui astfel de comportament n-ar fi decat pierderea salariatilor si micsorarea profitului. Nici o surpriza! Unii angajatori sunt mai abili decat altii, unii vor suferi pierderi, iar unii chiar vor disparea. Asta e frumusetea si superioritatea pietei ca mecanism de distributie al resuselor marcate de principiul raritatii.
Crezi ca ford a marit salariul la 5 dolari/zilnic ca asa i-a dictat guvernul sau piata?
cezar
Daca guvernul era destept, implementa reforma respectiva in 2007-08, cand preturile erau pe varf de bula. Astfel, o garsoniera de 60K Euro ar fi adus incasari la buget de 600-1000 de euro pe an, iar o vila de 400K, intre 5000 si 8000 de euro.
Cresterea fiscalitatii imobiliare duce la incetinirea cresterii preturilor. Probabil… nu s-ar fi ajuns la valorile din 2008, scazand astfel si impozitele prognozate de tine.
Altfel, realismul valorilor propuse de impozitare (600-1000 E anual la garsoniere) arata cum te pozitionezi fata de, in ordine : veniturile romanilor,piata imobiliara, statutul de proprietar.
Cam outsider.
Sonia T
Dupa cum s-a putut observa, Codul Muncii implementat in 2011 a fost in defavoarea angajatior eliminand anumite masuri d eprotectie sociala care existau anterior. Sa vedem ce schimbbari va aduce urmatorul…. http://www.caleasuccesului.com
