Standard
Lucian Davidescu

Încă un val al crizei ar mătura România de pe hartă

Iar politicienii care pretind altceva sunt iresponsabili.

“Această criză nu ne va atinge” era refrenul cântat de absolut toate partidele la sfârşitul lui 2008. Ce-a urmat, se ştie. Corecţie severă a fluxurilor de capital şi a cursului de schimb, un an şi jumătate de ambiguuitate bugetară şi teroare fiscală – mărirea CAS, limitarea deductibilităţilor, impozit forfetar etc – apoi austeritate severă, atât pe seamna bugetarilor prin tăieri de salarii cât şi a sectorului privat, prin măriri de taxe.

Anul acesta, România va avea un deficit bugetar aproape la fel de mare ca în 2008, o taxare a muncii mai ridicată, spaţiu fiscal mai mic pentru că nu prea mai are ce taxe să crească şi o economie privată sufocată de taxe şi controale. Aparatul birocratic al statului nu a scăzut decât cu cei ieşiţi la pensie, în timp ce funcţionarii rămaşi aşteaptă doar să-şi primească tăierea de salariu înapoi – dacă nu şi-au primit-o deja.

Deci cum este pregătită România pentriu un nou val al crizei?

Cu indulgenţă, România este pregătită abia acum pentru criza care a lovit-o la sfârşitul lui 2008. Mai ales că nimeni nu ştie exact unde şi cum va lovi un eventual val nou. Tot ce se poate estima este că ar putea fi mult mai violent decât primul. Un eventual faliment suveran în Europa sau un eşec al Congresului SUA de-a ridica plafonul de îndatorare ar avea ramificaţii pe lângă care banca Lehman Brothers este de-a dreptul irelevantă.

Ce ar fi trebuit să facă România pentru a fi pregătită?

În primul rând, să reducă fiscalitatea, nu să o mărească. Mai ales taxarea muncii. Aşa a făcut chiar la începutul lui 2009 Polonia, ţara care a reuşit să nu intre deloc în recesiune. Tot pe fiscalitate redusă se bazează ţări asemănătoare ca structură economică – Turcia, Ucraina, Rusia, Brazilia etc – acum când reuşesc să atingă ritmuri susţinute de creştere economică.

În al doilea rând, să pună în ordine cheltuielile şi priorităţile bugetare: Să scape cu orice preţ de pierderile din companiile de stat, chiar şi cu tot cu companii dacă altfel nu se putea. Să evalueze necesitatea şi oportunitatea fiecărui post bugetar în parte şi să decidă care sunt esenţiale şi la care se poate renunţa la nevoie. Nici până astăzi nu există o bază de date cu toţi angajaţii statului şi ce hram poartă ei, nici până astăzi nu se aplică legea salarizării unitare, care la cheltuieli constante ar ridica salariile medicilior dar ar tăia din ale nomenclaturii de partid şi de stat.

În al treilea rând, să facă infrastructura promisă de altfel ca măsură anti-criză încă de la începutul lui 2009. Cu bani din privatizări, de la bănci sau de la investitori privaţi – nu contează, trebuia să o facă. Nu s-a întâmplat, iar România a ajuns la trista situaţie în care chiar şi puţinele contracte încheiate nu sunt în lucru ci în curs de “reziliere”, “renegociere” sau “reatribuire”. În anii de boom economic, când investitorii veneau totuşi în România, îşi făceau calculele că într-un interval rezonabil, de 5-10, ani vor avea parte şi de autostrăzi. Acum, în orice analiză scenariul de bază este “niciodată”.

Și totuşi, ce se întâmplă dacă vine criza cea mare?

Statul, aşa cum îl ştim acum, va dispărea aproape cu totul. Puţina economie viabilă fie va sucomba sub taxe fie va migra, fizic sau juridic, în locuri mai prietenoase. Aceleaşi opţiuni rămân şi pentru casta politico-birocratică: fie va zbura în ţări mai calde cu toată agoniseala de până acum, fie va muşca ţărâna în zăngănit de furci.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Isailă Brătfălean

Grecia a luat o grămadă de bani împrumut ( vreo 350 miliarde euro). Au pus de un spectacol, cu extremişti de stânga luptând cu poliţiştii, Hilary Clinton susţinându-i politic etc. etc. Și vor plăti înapoi mult mai puţin.

Asta înseamnă să foloseşti factorii externi pentru dezvoltarea ţării. Ceauşescu era împotriva acestei idei, insistând pe factorul intern, exact pe calea opusă Chinei. După ce a constatat că băncile româneşti dau credite aiurea (criza din 1996, când datoriile băncilor au fost plătite de Victor Ciorbea din bugetul de stat), Isărescu a cedat toate băncile străinilor (Polonia nu făcut asta şi rezultatul s-a văzut în vremuri de criză). Stranierii şi-au retras banii din România în 2008, 2009, au băgat ţara în criză. Soluţia lui Isărescu seamănă cu cea a lui Ceauşescu, scădem salariile, sărăcim ţara, insistăm pe factorul intern.

Măcar dacă am fi ieşit din U.E., dacă nu înţelegem să ne folosim de Europa. Și să ne orientăm spre China, cu aceste salarii de nivel chinezesc. Dar asta ar fi fost tot un apel la factorul extern, tot nu ar fi prezervat „burghezia naţională”, parazitară, manelistă. Mai mult de jumătate din capitalul ţări este deţinut de rezidenţi bucureşteni. Iertaţi-i de toate obligaţiile fiscale spre fericirea ţării.

Investiţiile străine vor scădea în continuare. În 2004 PDL era favorabil investiţiilor străine. Între timp a devenit prizonierul afaceriştilor autohtoni, măsurile de dezvoltare a infrastructurii, de calificare a forţei de muncă au devenit deranjante. Iar fiscalitatea scăzută (haotică), salariile mici crează mai degrabă o impresie proastă decât să atragă. Va apărea un trend de decapitalizare, de plecare a capitalului străin.

Eu credeam că PDL-ul ăsta se bazează pe clasa mijlocie, chiar mai scăpătată, pe emigraţie, pe factori externi. Acuma este mai rău decât Vadim Tudor care se pretinde urmaş legitim al lui Ceauşescu.

mihai

daca solutia e atat de simpla si evidenta (reducerea fiscalitatii si taxelor pe munca) de ce nu o aplica toate tarile din europa?

Emil

Nea Isaila, nu vrei sa mergi un pic inapoi in istoria Poloniei? Sau sa vezi care era situatia economica a Poloniei; sau ce au facut ei INAINTE de criza (nu zic sa comparam cu ce a facut Tariceanu dar, orisicat, nu?)
Lucica, si tu cand vorbesti despre masurile Poloniei din 2009, ai habar care era starea economica a Poloniei in 2008?

Radu

@mihai

Reducerea fiscalitatii la zero e o solutie doar pentru paradise fiscale, care paraziteaza capitalul altor tari.

La tari mari reducerea fiscalitatii da rezultate numai cand initial sunt taxe foarte mari, de exemplu in SUA a dat rezultate cand taxa pe milionari s-a redus de la 91% la 70%, si apoi de la 70% la 50%, intradevar au crescut incasarile. Dar cand Bush cel Mic a scazut taxele pe milionari de la 39% la 36% in caz de salarii, si de la 25% la 15% in caz de capital gains, incasarile au scazut, si in ultimul deceniu s-au creat cele mai putine joburi in ultimii 70 de ani, nici macar cat sa tina pasul cu cresterea populatiei. In ultimii 2 ani Obama nu numai ca a prelungit nivele scazute de taxatie ale lui Bush, dar le-a redus si mai mult (a redus contributia pentru social Security de la 6% la 4% de exemplu), dar rezultatele au fost destul de slabe. Aceste reduceri de $5T pe ultimulul deceniu au fost bineinteles factorul principal pentru datoriile gigantice ale SUA (au mai fost si razboaiele, dar ele au contribuit doar $2T). Deci nu vad asta ca un exemplu de urmat.

florin dia

Citind ultima frază, parcă mi-aş dori să vină valul cel mare. Mă tem, totuşi, că vor suferi oamenii nevinovaţi, iar cei vinovaţi de situaţia penibilă în care ne aflăm vor scăpa basma-curată.

stan

@mihai

aristocratia ce sa faca ?!!sa se duca la ,,munca" ?!! lol..

ce vor face ,,cazurile sociale"?!!! se vor lupta sa faca ceva ?! isi asum ei faptu ca vina esecului le apartine?

daca iobagimea accepta sa fie regulata ….de ce nu …. prost nu e ala care cere , prost e ala care da ..

Lucian Davidescu

Bună seara 🙂

@Isailă Brătfălean

" (Polonia nu făcut asta şi rezultatul s-a văzut în vremuri de criză). Stranierii şi-au retras banii din România în 2008, 2009, au băgat ţara în criză"

Interesantă opinie, păcat că nu e susţinută deloc de date. Băncile străine au fost practic obligate în 2009 să-şi ţină banii în România. Doar că n-au avut cui să-i dea – decât statului -pentru că piaţa imobiliară nu mai voia să-i absoarbă.

@mihai

Pentru că ar ucide o bună parte din statul parazitar 😉

@Radu

Taxarea muncii în România e 45% iar în SUA 30%, aşa că despre ce "exemplu" vorbeşti?

@florin dia

Oamenii nevinovaţi suferă de <del datetime="2011-07-18T00:38:14+00:00">20</del> zeci de ani 🙁

Radu

@LD

In SUA guvernul federal colecteaza doar 14% din PIB din taxele pe salarii (inclusiv contributii obligatorii pt. pensii si Medicare), si taxe pe capital. profit, etc. In anii 90 cand era Clinton presedinte (si primul lucru care l-a facut in 1993 a fost sa mareasca taxarea), guvernul federal colecta circa 20% din PIB, economia duduia, si somajul era foarte mic. Nu am cifrele care sa includa si taxele colectate de guvernele de stat si locale, dar tabelul din
http://en.wikipedia.org/wiki/Taxation_in_the_Unit
arata cam 27% in total acum. 30% era figura in anul 2000, cand economia duduia. Mai multe detalii se vad la http://www.deptofnumbers.com/blog/2010/08/tax-rev… si http://www.fsmitha.com/h2/i-detaxes.htm , toate datele arata ca taxele totale (inclusiv taxele pe consum) sunt la cel mai mic procent din PIB din ultimii 60 de ani.

Deci cel putin in SUA, economia nu este anemica din cauza taxarii/impozitarii mari. Este anemica din cauza ca in ultimul deceniu populatia a trait pe picior mare indatorandu-se foarte mult, re-ipotecandu-si casele de parca ar fi fost bancomate, si ne-punand deoparte bani pentru pensii din cauza ca se simteau bogati cat timp valoarea caselor le crestea. Cam cum a fost si cu majoritatea oamenilor din Romania din cat am observat eu, natura umana este cam aceiasi.

Acum strang din curea cat pot, isi platesc creditele (si ipoteticile la casa) de voie sau de nevoie, isi fac si contributii pentru pensii private, si in consecinta consumul e foarte mic. Pentru ca aproape 70% din PIB-ul SUA este consum privat, aduci si producatorii tin productia cu mult sub capacitate si nu mai angajeaza oameni. Deci problema este de demand, nu de impozitare.

Fara stimulare gigantica si sustinuta din partea guvernului, criza va dura circa un deceniu (pana acum efectul net a fost nul, ce a stimulat guvernul federal a fost de ajuns doar sa compenseze pentru reducerile mari de personal la nivele locale si de stat).

Este descris foarte bine in cartea This Time Is Different: Eight Centuries of Financial Folly, by Carmen M. Reinhart and Kenneth Rogoff (economisti mainstream conservativi). Cartea este surprinzator de pertinenta, dat fiind ca a fost scrisa in primavara lui 2008. Recunosc ca nu mi-am facut timp sa o citesc in detaliiu, m-am uitat mai mult pe grafice si tabele 🙂 Nu stiu cat de mult se aplica in Romania, dar este disponibila gratuit (in mod legitim, nu piratat) la:
http://www.nber.org/~wbuiter/cr1.pdf

Nu stiu cati ani va dura acest process de "deleveraging" in Romania. Daca dobanzile raman mici poate dura un deceniu. Daca un soc sistemic creste dobanzile la nivelul celor din Grecia sau Portugalia, atunci asta va provoca insolventa multor oameni si firme din Romania, pentru ca pot face ratele sa fie mai mari decat venitul disponibil

Lucian Davidescu

@Radu

1. Dacă ţi se pare ţie că în SUA e prea puţin, e o idee proastă să le micşorezi în România?

2. Te interesează cât strânge statu' sau cât dai tu?

Radu

@LD

Nu, nu e o idee proasta, chiar am si scris ca suma taxei pe venit si a contributiilor pt. pensii si sanatate nu ar trebui sa treaca de 25-28% (in conditiile in care statul mai face bani si din TVA, de la care alimentele de baza ar trebui sa fie excluse).

Daca as avea o companie, m-ar interesa sa am clienti care sa aiba bani de cheltuit. Daca ar creste cererea pentru produsele mele, as angaja oameni ca sa fac fata cererii, chiar daca as plati 50% din profitul net in taxe. Mai bine sa am taxa de 50% pe un profit net de 1M decat taxa de 10% dintr-un profit net nul (in caz de depresiune economica, unde oamenii nu mai cumpara produsele mele, tichii de margaritar sau alt fel de http://en.wikipedia.org/wiki/Superior_good )

De aia somalezii care pot emigra in UE sau SUA o fac, desi acolo taxele sunt de infinit de ori mai mari decat in somalia (unde sunt 0%). Sau din Romania emigreaza in Danemarca, Suedia, etc, care au fiscalitate foarte mare.

Eu acum sunt bine unde stau, dar daca nu as avea servici in SUA si somajul ar fi mai mic in Danemarca sau Suedia (si chiar este mult mai mic!), si nu ar fi limba o problema pentru mine, as emigra din SUA in Scandinavia pe acelasi principiu, chiar daca au fiscalitate mult mai mare. Mai bine sa platesc orice fractie din salariu dar sa am servici, decat sa nu am.

In SUA eu platesc doar 7% din venitul meu in income tax, desi salariul meu este mai mare decat la 90% din americani (platesc asa putin pentru ca aproape jumate din venitul meu este deductibil din diverse motive, chiar si fara sa am copii; daca as avea copii nu as plati deloc, sunt familii cu copii si cu ipoteci la case scumpe si care fac contributii la fonduri de pensii private si la fonduri educationale pentru copii, care castiga si 100k pe an si platesc zero in income tax din aceste motive). Sunt suficient de patriot incat sa fiu dornic sa platesc dublu in income tax (adica 14-15% din venitul meu brut) daca asta ar fi folosit in infrastuctura, educatie, subventii de sanatate pentru saraci, si alte scopuri bune (dar nu in razboaie).

Isailă Brătfălean

În 2008-2009 alerta în România a fost dată de băncile austriece, italiene, germane. Practic România a fost forţată să ia credit („preventiv” se spunea atunci, vezi fraza celebră „România refuză să intre în criză”). În realitate s-a închis robinetul banilor spre economia privată. Eu ştiu din date particulare, firma în care lucram nu mai primea bani, clienţii erau dornici să cumpere pe credit (nu era vorba de credit de consum) etc. Altcineva a ratat un proiect agricol european pentru că nu a mai primit creditul de completare. Mi se pare că Isărescu a recunoscut situaţia. A redus rezervele obligatorii în BNR pentru bănci, dar nimeni nu ne-a mai spus dacă au fost banii pentru economie. Răspunsul l-a dat economia: nu au mai fost. Pasul următor a fost de un infantilism tipic românilor afacerişti. Au redus salariile în sectorul privat cu capital român, deşi trebuiau să meargă câteva luni pe pierderi strângând din dinţi. Pasul următor a fost reducerea salariilor în sectorul de stat (fără o benefică restructurare, eficientizare). Consumul şi economia au continuat să se comprime. Pasul următor a fost reducerea salariilor în sectorul privat cu capital străin, deşi acestui sector i-a mers bine tot timpul.

Banii externi, cerşiţi, furaţi, împrumutaţi (şi amânată rambursarea), investiţi sunt esenţialul pentru ca românii să intre în rând cu lumea, cum se spune în Ardeal. Nu reuşeşte prima avalanşă, trebuie încercat din nou. Cauzele primei nereuşite este desigur nechibzuinţa, risipa, corupţia, evaziunea, adică lipsa acumulării interne. Dar şi reciproca este adevărată. Este absolut inutil să insişti pe acumularea internă. Nu o poţi forţa, pentru că nu eşti stat comunist. Laşi banii la cei bogaţi, ei îi risipesc pe limuzine şi vile, îi duc în Elveţia. Pentru că, oricât de virtuoşi ar fi, şi nu sunt, ei nu pot concura cu capitalul străin, ca masă critică, ca întruchipare în management, tehnologie, marketing etc. Singura soluţie este folosirea factorului extern. Exact ce nu se vrea în România. Pur şi simplu actuala „burghezie naţională” trebuie eliminată din politică, marginalizată în economie, în aşteptarea alteia.

Se discută de vânzarea terenului agricol la străini. Este obligatorie, înainte fiind cadastrul urgent prin satelit. România să ceară de la U.E un program de primire a românilor la muncă (ajutoare de de şomaj, şcoli de limbă şi calificare). Germania, care este U.E. în fapt, va da cu oiştea în gard din cauza natalităţii scăzute. Trebuie să „cumpere copii români”. Celor cu griji naţionaliste le spun doar atât, grija românilor trebuie să o aibă românii înşişi. Pentru ca ei să nu mai fie „slugile” Europei, nu trebuie să se izoleze, ci dimpotrivă. Tendinţa de izolarea de azi serveşte fostei protipendade comuniste ajunsă „burghezie”, nu serveşte naţiei.

Gargara asta despre acumularea internă, salarii mici (deşi se poate obţine capital şi din economiile din salarii) este o nefastă moştenire ceauşistă. Mugur Isărescu ar trebui să aibă soarta lui Nicolae Ceauşescu, dacă admitem că ultimul a fost împuşcat, nu pentru că a fost comunist, ci pentru că a forţat „acumularea internă” (la nivelul dorit al plăţii datoriei externe, de fapt a fost o decapitalizare, nici acuma nu este un lucru bun).

Radu

@IB

Diagnoza mea din burta zice ca tarile cu excedent in comert extern (China, Japonia, Germania, tarile exportatoare de petrol) acumuleaza capital, iar cele cu deficit comertial (SUA, Romania) isi pierd capitalul pentru a sustine consumul. Tari bogate ca SUA inca au suficient capital pentru a sustine un deficit comercial cateva decenii, dar Romania are fitilul mult mai scurt. Singurul lucru care a prelungit situatia Romaniei au fost banii capsunarilor (inclusiv cei care au joburi white collar si cei care sunt cetateni ai altor tari, ca mine, tot mai investesc in case de vacanta, isi ajuta rude etc). Dar deja nu se mai scurg asa multi bani de la capsunari, fie ca nu pot (ca nu mai au asa mult de lucru), fie ca le e teama ca scad valorile in Romania, fie ca vor ei sa aiba mai degraba economiile lichide decat blocate in case sau terenuri in Romania. Nu cred ca Romania va fi pe termen lung ca Albania, Filipine sau Mexico, unde intre 20-40% din PIB depinde de banii capsunarilor.

Deci acumularea interna este dificila in astfel de conditii, daca unul strange zece risipesc, si rezultatul net este negativ atat timp cat Romania nu ajunge sa exporte atat cat importa. O moneda care nu ar fi controlata de banca centrala (ci de mana invizibila a lui Adam Smith) ar scade in astfel de conditi, pana cand ar echilibra comertul extern (stimuland exporturile si inhiband importurile). (Si spre deosebire de monezile Chinei si Japoniei, care tind sa creasca, daca bancile centrale nu le-ar opri prin cumparare de obligatiuni SUA). S-ar ajunge la echilibru, chiar daca ar lovi rau in oameni care au credite in valuta sau care au nevoie sa consume multa benzina sau altceva importat (care ar fi mult mai scump pentru romanii platiti in RON).

Imposibila trinitate sustine ca una din urmatoarele trei va trebui sa cedeze sub tensiune:

1) cursul valutar oarecum stabil fata de euro

2) libertatea de circulatie de capital (sa nu fie sechestrat in tara capitalul strain de exemplu)

3) politica monetara independenta (dobanda de referinta BNR, controlul BNR asupra inflatiei, etc)

Nu prea urmez ce se intampla in Romania, si cu atat mai putin stiu ce se intampla in culise, deci nu stiu care din factorii de mai sus va crapa primul.

Isailă Brătfălean

Ceauşescu avea excedent al exportului, dar „exporta venit naţional” (se cam ştia). Se întâmplă să existe creşterea masivă de capital cu un deficit comercial (import de utilaje. Însă e clar că cine exportă are competitivitate, şi procese sănătoase de investiţii şi pregătire a forţei de muncă în spate. Lucru valabil mai ales pentru ţări mici, cu pieţe interne în suferinţă, precum România. Exportatoare în România nu sunt decât firmele cu capital străin. O vedere a raportului dintre export şi import pe judeţe şi locuitor arată de fapt ce se întâmplă în economia românească. Dacă am scoate Bucureştiul am avea o perspectivă. Deşi cum spuneam, în capitală este aproape tot ce s-a păstrat din capitalul statului comunist (prea mult a fost risipit fără justificare).

Radu

@IB

Din cate retin eu, Ceausescu stransese ceva capital din exporturi. Pacat ca a decis sa il parcheze la alde Saddam si Gadhaffi…

Chiar sunt curios, ce se intampla daca ai scoate Bucurestiul? Impresia mea e ca Bucurestiul importa mult mai mult decat exporta, dar poate ca gresesc. Mai sunt fabrici in Bucuresti care exporta? Dar servicii din Bucuresti, cat se exporta (stiu ca sunt firme de sofware si consultanta, dar m-as mira sa exporte mai mult de 1B)? M-ar mira ca exporturile din Bucuresti sa fie in valoare de mai mult decat importurile de mertane si jipane (fara a socoti faptul ca mancarea care am vazut-o la supermarketuri in primavara era mai mult din import).

Pe de alta parte, daca socotesti cati tineri calificati au emigrat din Bucuresti, probabil ca ar dubla cifra de exporturi a Bucurestiului, dar tot nu s-ar apropria de cifra de importuri. Asta e doar impresia mea, cel mai bine ar fi sa contribuie cineva cu cifre.

Isailă Brătfălean

Ceauşescu a decaptializat industria ca să plătească datoria externă. A făcut a făcut şi ceva creanţe, ale unor întreprinderi mai competitive, care creanţe în principal au fost însuşite de domnii de la capitală. Adică după 1989 întreprinderea de comerţ exterior a dat întreprinderii industriale praful de pe tobă, noul proprietar al întreprinderii de comerţ exterior lăudându-se cu inteligenţa lui de adevărat capitalist libertarian.

Erau vremurile în care „provincialii” aruncau cu pietre după maşinile cu număr de Bucureşti. Vremurile au trecut. Însă enigma asupra ceea ce se produce, bunuri şi servicii, în capitală s-a adâncit. Informatica este o ramură nesemnificativă în România. Îmi pare că ponderea principală o dă comerţul (adică importurile pentru toată ţara, inclusiv de chinezării). Între timp a venit şi capital străin pentru comerţul din amănuntul, supermaketurile. Capitalul românesc s-a retras, nu ştiu unde, că banii mai mulţi se fac din parazitarea bugetului de stat. Din păcate nu se lucrează cu bani externi, cu fonduri europene. Aceştia sunt cam fierbinţi, nu pot fi manipulaţi oricum, sau nu pot fi manipulaţi oricum mult timp.

tanabe

Reducerea fiscalitatii ar fi fost o chestie buna, insa intrebarea e cum sa faci asta, atat timp cat nu ai niste rezerve bugetare suficient de mari, incat sa permita plata pensiilor(fondul de pensii e in deficit de cativa ani) + a altor obligatii si cheltuieli bugetare pana cand aceasta reducere a fiscalitatii isi va face efectul si economia va creste, va absorbi someri, va genera profit si , implicit, venituri catre buget. e un interval de timp, cred eu, de minimum un an intre o eventuala reducere a fiscalitatii, dar reducere semnificativa , nu apa de ploaie si o revigorare puternica economica.Oricum, asta este intr-un fel sau altul, singura iesire+orice masura posibila pt a stimula investitiile straine, romane extraterestre etc, ca nu mai conteaza de unde vin banii, important e sa produca locuri de munca, profit, crestere economica.In ce priveste banii blocati in imobiliare, parerea mea e ca nu se vor mai recupera nici 30%, preturile in veci nu vor mai fi cele care au fost candva.

Lucian Davidescu

@tanabe

Ca polonezii

Cezar anticomunistul

@Isaila

""Au redus salariile în sectorul privat cu capital român, deşi trebuiau să meargă câteva luni pe pierderi strângând din dinţi.""

Tu cred ca esti cel putin infant.Nu vreau sa te jignesc dar prezenta ta pe un articol economic este cel puitn hillara.

Sa iti faci tu firma si sa strangi din dinti cand mergi pe pierdere. Restructurare, realocare de fonduri dinspre cheltuieli salariale spre marketing sau investii in echipamente mai performate sa nu faci .Dute in mata de agnajat prost.

Iar comenturile despre Ceausescu din care reiese ca ar fi vrut saracu sa faca bine , dar nu l-au lasat altii te descalifica pentru varsta pe care o ai.Daca aveai 15 ani spunem ca esti prea mic.

iooo

nu exista posibilitatea reducerii poverii fiscale in RO prin cresterea incasarilor la taxele reduse ,asa ca degeaba o scaldam cu reducerea fiscalitatii ce am putea face concret e mutarea fiscalitatii de pe anumite categorii pe altele ,de ex stim ca in RO exista multi bani la negru (asta nu inseamna ca banii aia nu sustin consumul sau investitiile ), de ex scadem asig sociale de la 44% la 30% tva-ul de la 24 la 20 cota unica la 15% ,de aici rezulta o pierdere se mai recupereaza probabil din munca la negru si din vanzarile la negru(aici infim ce-i drept pt ca scaderea tva-ului e mica) dar totusi rezulta o pierdere uriasa ,pierderea ar putea fi acoperita prin impozitarea decenta a caselor terenurilor masinilor ,toata lumea ar plati nediferentiat noile impozite insa cei care lucrau la alb ar castiga iar cei care faceau banu la negru ar plati paguba ,altfel nu vad cum ar putea acoperi cineva cu institutiile noastre o scadere de taxe de genul asta sa fim seriosi fiscul si contribuabilii nu se vor schimba peste noapte ,fara alte cresteri de taxe anumite scaderi ar fi doar marginale 3-4% la asig sociale 4-5% maxim la tva in cativa ani ,asa ceva e imposibil de realizat in RO intr-un an 2012 sa spunem ,deci cand vb de scaderea fiscalitatii ne cam racim gura degeaba.

atotnestiutorul

"In ce priveste banii blocati in imobiliare, parerea mea e ca nu se vor mai recupera nici 30%, preturile in veci nu vor mai fi cele care au fost candva."

@tanabe – mai vorbim peste 10-15ani .. .in caz ca "sistemul" si noi inca mai existam 🙂

Va fi destul de greu sa convingi un popor, a carui mentalitate se bazeaza 99% pe "mica combinatie", sa plateasca impozite … chiar si "mai mici". Realitatea cruda este ca "garda" vine (si va veni) tot la firma care trebuie, indiferent cat de mare sau mic este impozitul, iar motivatia de a trece de la umbra la "soare" dispare instantaneu atat pentru "ai nostri" cat si pentru "ceilalti". Cata vreme rRomaniKa va fi condusa de acesti…oameni… nu vom putea sa ne ridicam, si, din pacate, nu sunt semne cum ca acesti conducatori vor disparea curand.

Apropo' de "disparitia" conducatorilor am citit dimineata un studiu ( http://web.mit.edu/newsoffice/2011/face-value-vot… ) cum ca oamenii voteaza "pe ala mai simpatic" atunci cand cultura lor politica este insuficienta … ghici ce cultura politica are coana Leana si nea Gheo' 🙂

Isailă Brătfălean

Polonia este ţara din Est cu cel mai mare capital naţional. Au „cumpărat” jumătatea vestică a Ucrainei (aşa era firesc să fi făcut şi românii cu alte teritorii). Asta şi semnifică desfăşurarea campionatul european de fotbal în Polonia – Ucraina. Polonezii, deşi au investiţii străine per capita mai mici decât ungurii s-au descurcat mai bine cu pornirea propriului capitalism, cu propria clasă mijlocie, chiar dacă nu atât de bine ca Slovenia şi şi Cehia.

Diferenţa de principiu este că în statele de la Vişegrad noul capitalism s-a bazat pe intelectualitatea tehnico-economică, pe când în ţări ca Rusia, România s-a bazat pe vechea nomenclatură. Inginerii şi economiştii au pierdut partida, probabil în Piaţa Universităţii în iunie 1990.

Reducerea fiscalităţii în România nu va aduce creştere de capital, acumulare. Un semnal bun ar fi luarea fiscalităţii, mici sau mari, sub control de către stat. Nu este însă cazul.

Isailă Brătfălean

Dacă tot vorbim de calitatea societăţii care practică jocul economiei de piaţă, polonezii au avut un mare izvor de spirit antreprenorial la ţară, agricultura lor nu a fost cooperativizată.

alecs_g

Ahem… tehnic vorbind Polonia nu e in Est… la fel cum nu e nici in Vest… e in ceea ce numim Europa Centrala!

MIA

>Diferenţa de principiu este că în statele de la Vişegrad noul capitalism s-a bazat pe intelectualitatea tehnico-economică,{…}

Asta e oarecum o iluzie si o legenda – si aici si acolo cam tot aceeasi categorie de "fosti" au avut puterea dupa '89.

Numai ca unii au fost mai competenti/mai sustinuti din Vest pe cind altii nu …

>Ahem… tehnic vorbind Polonia nu e in Est… la fel cum nu e nici in Vest… e in ceea ce numim Europa Centrala!

Tehnic si Romania e tot in Europa Centrala – cita vreme Europa se intinde pina la Caucaz … 😉

Isailă Brătfălean

@Mia

Da, şi Polonia a avut mineriade, prin care clasa muncitoare şi-a arătat ataşamentul faţă de fosta nomenclatură în lupta sa cu intelectualii cu orgini şi tendinţe burgheze, dintre care unii erau manageri adevăraţi, chiar dacă unii şcolaţi la ”Ștefan Gheorghiu”. Situaţia a devenit şi mai clară la ţară unde inginerii zootehnişti sau agronomi au fost spulberaţi pentru că ştiinţa era comunistă.

MIA

>Da, şi Polonia a avut mineriade{…}

Nu au avut nevoie pentru ca acolo reprezentatul "clasei muncitoare" era presedinte – si s-a simtit mai in "siguranta" astfel. 😉

Ar fi fost o scenariu interesant in care lideri ai grevelor din '77 ca Dobre sau Jurca ar fi ajuns prim-ministru sau presedinte al Romaniei dupa '90.

Dincolo de asta … eu personal sunt de parere ca "mineriadele" au fost fenomene mult mai putin importante decit e mitologia generala. Dar asta e alta discutie.

>Situaţia a devenit şi mai clară la ţară unde inginerii zootehnişti sau agronomi au fost spulberaţi pentru că ştiinţa era comunistă.

Asta clar a fost una din marile timpenii post-revolutionare. 🙁

costea adrian

Isailă Brătfălea:'Eu credeam că PDL-ul ăsta se bazează pe clasa mijlocie'

PDL,din pacate nu se bazeaza pe nimic,decat pe detinerea puterii.Eu nu vad la partidul asta o idee specifica,o doctrina politica sau economica…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.