Standard
Lucian Davidescu

Cele 4 boli ale României

Reducerea cheltuielilor statului nu e suficientă. Fără reforme, ea nu va face decât să amâne, o vreme, deznodământul. Iată bolile:

Anemia. Doar 4 milioane de angajaţi mai contribuie pentru toate pensiile şi toată asistenţa medicală. Nu-i de mirare că banii nu ajung. De vină nu-s nici nici contribuabilii – care virează la stat încă 80% peste veniturile lor nete, nici pensionarii – care ar lăsa bugetul asigurărilor sociale pe excedent dacă opt milioane de angajaţi ar contribui la veniturile lor.
De vină este statul, care practică un nivel de impozitare a muncii mai mare chiar decât cel din Vest, deşi nivelul bunăstării, productivitatea muncii, conştiinţa civică şi calitatea serviciilor publice sunt la un nivel de câteva ori mai mic.
O ţară cu capacitate adinistrativă redusă, cum e România, ar trebui să exploateze la potenţial maxim taxele pe proprietate, acolo unde evaziunea fiscală este mult mai dificilă. Mai ales că măsura ar stimula intrarea mijloacelor fixe în circuitul productiv. În schimb, munca ar trebui taxată la cel mai mic nivel posibil, cel puţin până la rezolvarea dezechilibrelor sociale de acum.

Obezitatea. Principiul că este nevoie de investiţii care să ajute economia este un slogan unanim-adoptat şi de dreapta şi de stânga deopotrivă. Însă realitatea a arătat că statul nu are capacitatea administrativă nici pentru a găsi cele mai bune preţuri nici pentru a garanta – măcar – că lucrările pot fi duse la bun sfârşit în timp util. Cu preţul a zeci de miliarde de euro, România s-a ales cu zeci de mii de proiecte nefinalizate. Eşecul construcţiei de autostrăzi este cel mai bun exemplu, iar cel mai dureros lucru este că strategiile de acum include aceleaşi greşeli din ultimii 20 de ani: ele se rezumă încrederea statului în propriile forţe. Contra exemplul vine exact din China. După ce au construit primii 200 de kilometri în sistem clasic, în urmă cu 20 de ani, şi au văzut ce înseamnă asta, Chinezii au trecut la sistemul concesiunilor. Toate autostrăzile sunt construite în sistem privat şi taxate de antreprenor. Rezultatul? 70.000 de kilometri!

Scleroza. România are la dispoziţie miliarde de euro anual de la Uniunea Europeană, iar absorbţia lor ar trebui să fie principalul criteiu de performanţă pentru fiecare guvern. Cu toate acestea, rezultatele sunt jenante. De ce? Pentru că între sursa fondurilor – Uniunea Europeană – şi beneficiarii finali – companii private – intervine un filtru birocratic ale cărui interese nu se suprapun nici cu sursa nici cu beneficiarul. Soluţia a fost propusă şi repetată de nenumărate ori: beneficiarii să-şi susţină proiectele în mod nemijlocit la UE. Este perfect posibil, iar singurul preţ plătit ar fi că o armată de funcţionari plătiţi degeaba cu sporuri de 75% – şi nu numai – ar dispărea aproape de tot.

Schizofrenia. Felul în care sunt distribuiţi banii de la bugetul central către bugetele morale este principalul vinovat pentru risipa care urmează. Pentru că un primar nu colectează banii direct de la propriii cetăţeni, nici nu este responsabil în faţa lor. Este responsabil în faţa politicienilor de la centru şi reţelelor de interese care i-au trimis acolo. Iar din cauză că “banii de la centru” nu reprezintă aproape niciodată o certitudine, chiar şi achiziţiile cinstite sunt făcute pe nepregătite. Aşa se explică statuile sau fântânile arteziene cu preţuri exorbitante, aşa se explică laptopurile şi maşinile cumpărate pe final de an.
Fără surse de venituri şi responsabilităţi clar delimitate, instituţiile statului vor continua să risipească banii publici în stilul de acum.

Articol publicat în România Liberă


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

vala

de ce crezi ca au investit strainii in Romania pana acum? si (semnificativ mai putin e adevarat ) continua sa o faca …

Butarfli

Ati omis cancerul. Adica fostii membrii PCR si securistii metamorfozati in capitalisti de cumetrie.

Lucian Davidescu

@vala

din acelaşi motiv pentru care investesc în Rusia, de exemplu: au găsit un raport profit/risc bun.

@Butarfli

Corect!

vala

corect

dar ar putea insemna ca la urma urmei nu suntem chiar asa de bolnavi sau macar la fel de bolnavi ca altii … ergo … pe cand cele "4 calitati ale Romaniei" ?

MeTeo

Exista o singura boala a romanilor: uitarea de neam !

Insa pas cu pas…ne aducem aminte.

ova

Poate mai suferim si de amnezie (lucrul cel mai important pt un politician post-decembrist)

Dar cum zicea academicianul Florin Constantiniu " Politicienii de acum sunt cei mai incompetenti, mai lacomi si mai aroganti din istoria Romaniei " .

ionut

Bravo, bun articol. Cum ar veni cele patru boli ale romaniei sunt … una: statul. Asta-i boala mondiala.

Investitorii au venit aici in pofida statului…

Cezar

Nu tot timpul este corect sa aratati cu degetul doar la cel mai inalt nivel.Primariile si Prefecturile chiar si Judecatoriile (in Iasi de ex o singura familie conduce Tribunalul si Judecatoria) sunt organizatii mafiote in care legea tacerii este aplicata foarte dur.

Asa ca pana la Guvern , orice este dedesubt ,sunt doar indiviti organizati cu interes pe criminalitate economica, falsificare de documente oficiale, trucare de licitatii, etc..

Fonduri europene nu se absorb pentru ca "deturnarea " banilor de la proectul acceptat si ffinantat este imposibila.Nu poti da spagi, nu iti iese nimic in plus.

Din neferifice nu mai avem nici o sansa.Ei ( MAFIA ) nu inteleg ca romanii spun NU Romaniei emigrand care incotro.

C

Daca am stabilit diagnosticul de ce nu apar retete? Nu mai e un secret ca avem un stat de tip mafiot si in plus stim si ca totul porneste de la organizarea politica. De ce nu schimbam forma de vot ( uninominal curat), de ce nu cerem certificat medical, certificat de competenta(studii) si IQ de min 100 pentru cei ce vor o functie, de ce nu cerem responsabilitate pentru decidentii politici si pentru magistrati – raspundere pe proiect si pedeapsa mai mare decat pentru simplii cetateni, in caz ca nu respecta normele? De ce nu stabilim o limita de varsta pentru cei care vor o functie politica, executiva etc( "dinozaurii" daca sunt atat de competenti sa fie doar consilieri)?

Alex Nicolin

Optiunea in favoarea uninominalului sau votului pe liste este irelevanta, in conditiile in care odata alesi, reprezentantii poporului au toate motivele sa-si foloseasca din plin puterea vasta care le-a fost acordata, si chiar sa abuzeze de ea pentru a crea avantaje pentru ei si pentru clientii politici. De aceea, eforturile pentru a inclina balanta in favoarea unuia sau altuia dintre aceste sisteme, desi implica energii importante din partea celor implicati, sunt zadarnice. La fel si impunerea unor criterii mai mult sau mai putin arbitrare pentru dobandirea unei demnitati publice, care oricum vor fi eludate sau fraudate de catre cei suficient de determinati si care dispun de resursele necesare acapararii puterii politice.

Pana la urma procesul politic este un lung sir de decizii care implica, direct sau indirect, alocarea unor resurse limitate. Teoria economica arata ca acest proces, executat de politicieni si birocrati, este prin insasi natura sa ineficient, in primul rand datorita modului coercitiv in care sunt obtinute resursele respective, care transfera mare parte din restrictii contribuabilului. In plus politicienii sunt alesi odata la cativa ani, iar multi aleg sa schimbe si birocratii subordonati, de multe ori dupa criterii care nu au nimic de-a face cu profesionalismul. Aceasta forma de transfer a puterii decizionale presupune in mod inevitabil existenta unor timpi morti, de acomodare, si pierderea de informatie. In timp ce politicul si birocratia aloca resursele intr-un mod discontinuu, fragmentar si ineficient, actorul privat care actioneaza pe piata e practic obligat sa ia decizii tot timpul, si sa le ia bine, actionand eficient! In timp ce in politica votezi odata la 4 ani un reprezentant care sa administreze resursele care ti-au fost confiscate, piata iti permite sa "votezi" de cate ori este necesar asupra modului in care tu insuti vei aloca acele resurse. Iata de ce piata, ca mecanism de decizie este net superior oricarei forme de administratie politica si de ce libertatea este mai importanta decat democratia.

In consecinta, de ce nu incercam mai intai sa reducem puterea statului pana la limite mai firesti, astfel incat incompetenta, hotia sau blazarea conducatorilor sa nu ne mai afecteze existenta intr-un mod atat de dramatic? Stabilirea unor criterii, indiferent de natura lor, pentru preluarea puterii politice este in sine irelevanta, pentru ca oricat de inteligent si de bine intentionat ar fi alesul, puterea corupe pana la urma, cu atat mai mult cu cat este mai vasta. Chiar si in conditiile in care este un inger omniscient politicianul ori birocratul va ramane prizonierul ineficientei determinate de propria conditie, de administrator al unei avutii obtinute prin coercitie. Romania nu are nevoie de dictatura, nici de democratie, nu are nevoie nici de puteri prezidentiale sporite ori de parlament unicameral, ci de implicare minima a politicului in economie, ca urmare a minimizarii constrangerilor impuse de Stat individului.

ionut

"Daca am stabilit diagnosticul de ce nu apar retete?"

Pentru ca singura reteta viabila, anarhia proprietatii private, adica anarho-capitalismul (contractualismul voluntar non-agresiv in interiorul proprietatii legitime), este de neinteles si neacceptat pentru 99,9999% din populatie aflata in stadiul actual de dezvoltare.

Pentru ca, din experienta proprie, mai putin de 1% din persoanele cu care am discutat au inteles, de exemplu, argumentul imposibilitatii calculului economic in cazul proprietatii publice, indiferent de persoana care ocupa functia. Si astfel, toata lumea continua sa ceara "retete" si "solutii" de genul "sa schimbam oameni, sa inasprim legile etc", in fapt simple paleative.

C

@ Alex

"In consecinta, de ce nu incercam mai intai sa reducem puterea statului pana la limite mai firesti, astfel incat incompetenta, hotia sau blazarea conducatorilor sa nu ne mai afecteze existenta intr-un mod atat de dramatic?"

Cred ca puterea statului sta in faptul ca inca are resurse de administrat, si este greu de stabilit cine are drept legal sau moral sa distribuie aceste resurse. Tarile care au mai putine resurse naturale au beneficiat de cooperarea conducatorilor in scopul de a dezvolta societatea si de a ridica nivelul de trai. Ceea ce am considerat ani de zile o binefacere venita din cer mi se pare acum lacatul de la temnita in care ma aflu.

ionut

"si este greu de stabilit cine are drept legal sau moral sa distribuie aceste resurse."

Dreptul legitim (ca "legal" n-are nici o relevanta) il au proprietarii prin intermediul schimburilor voluntar non-agresive (contractelor). Iar mecanismul este piata, niciodata guvernul.

C

@ Ionut

Pentru bunuri de genul zacaminte cum stabilesti dreptul de proprietate si cum sa decizi cine are drept de distribuire , concesionare sau uzufruct?

ionut

@C

Proprietarii legitimi. Care sunt asa prin : apropriere originara, contract de schimb (vanzare, cumparare, inchiriere etc.) sau donatie/mostenire. Si punct. Tu, ca etatist, probabil ca n-ai notiunea asta. Vezi sua (vezi serialul "dallas"). Orice interventie sau "aranjament" diferit sunt ILEGITIMe, ca atare imorale , neetice (fiind agresive).

C

Sa inteleg ca urmasii lui Basarab l pot revendica Rosia Montana, ind sarii , titeiul, gazul , etc.? sau regele sau comunistii? sau cei care demonstreaza prin ADN ca se trag din daci?

ionut

@C

Ti-am spus ca esti tamp? Daca nu, ti-o spun acum!

Cand faci pe prostul, de obicei, ramai asa. Tu esti un exemplu stralucit. 😀

C

@ Ionut

Am inteles .. tii cu carpii si costobocii …sa mergem la Hamangia si sa ne gandim cum facem.

Alex Nicolin

@C

Aici este principala problema a conceptului de homesteading din teoria drepturilor naturale (Rothbard). In prezent, dupa o serie de transferuri mai mult sau mai putin voluntare ale proprietatii, mai mult sau mai putin documentare, este practic imposibil cine a fost primul proprietar, si cand a avut loc ultimul schimb voluntar la care a fost supus bunul economic respectiv.

O alta varianta ar fi cea oarecum utilitarista a recunoasterii proprietatii utilizatorului curent, in cazul in care dovezi nu pot fi identificate clare ale detinerii anterioare de catre o persoana/entitate privata. Problema apare mai ales in cazul bunurilor economice (mai ales a celor de capital) care au fost create sau imbunatatite semnificativ in cadrul unei economii centralizate, de tip socialist. Solutia propusa de Hoppe este una anarho-sindicalista, unde dupa prabusirea statului, muncitorii preiau proprietatea fabricii, ca si actionari in mod similar cu metoda MEBO, care si-a arata limitarile practice.

O alta solutie ar fi privatizarea clasica a proprietatilor statului care nu pot fi restituite din lipsa unui proprietar initial, unde statul vinde pe piata de capital sau prin licitatie aceste bunuri, urmand ca banii obtinuti sa acopere cheltuielile institutiilor sale. Dar aici apare problema coruptiei si favoritismului de care dau dovada politicienii si birocratii, care face ca pretul la care se desfasoara tranzactiile sa nu fie unul optim pentru stat, ci pentru ei. Forme de administrare de tipul "Fondului Proprietatea" nu sunt decat tertipuri socialiste de a impiedica restituirea bunurilor economice confiscate de statul comunist catre proprietarii de drept.

ionut

@C

Pe tine te-ar gasi generatiile viitoare peste milenii, cazut intr-o "meditatie profunda", avand intiparita pe figura aceeasi expresie tampa… nggg! 😀

GM

Suntem un popor de prosti. de 20 de ani…, de fapt de vreo 70…

Pe Facebook, detalii: Realitatea Imobiliara TavanulFals

Cristian Liviu

Stimate domn taxele pe propietate nu sunt o solutie . Ia ginditiva bine ,va inbolnaviti grav si nu mai puteti lucra citiva ani . Din nimicul care il aveti statul va ia si casa si va arunca in strada .Va convine ? Mai sustineti impozitarea proprietatilor in situatia asta .Alta este situatia cind ai o casa de 1000m2 si familia are 3 persoane sau cind ai 77 de case ,dar ala le inchiriaza ca nui prost sa le tina goale si sa plateasca impozit .Plateste impozit pe chirie atunci. Ne invirtim in jurul cozii nu impozitul pe proprietate este solutia . Cu terenurile agricole este o problema ,ca ele trebuie introduse in circuit si lucrate ,aici s-ar preta un impozit in cazul in care nu sunt lucrate sau nu sunt date in arenda din rea vointa .Solutia e simpla dar greu de aceptat si de implementat ,furaciune mai putina ,competenta, asociere si placerea de a construii ceva util si a lasa in urma ta si altora ceva .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.