Standard
Lucian Davidescu

România: 18,7% şanse de faliment. Care ţări sunt mai aproape?

Austeritatea fără cap a folosit totuşi la ceva. În ultimele şase luni, în care criza datoriilor a luat-o razna în zona euro, percepţia de risc asupra României a scăzut.

 

În ultimul trimestru din anul trecut, cotaţiile de risc arată că România a avut o probabilitate cumulată de încetare a plăţilor către creditori (CPD) de 18,7%, potrivit CMA Vision.

Indicatorul este calculat în funcţie de sumele pentru care investitorii sunt dispuşi să asigure România, în tandem cu deja notoriile credit default swaps (CDS). Acestea din urmă reprezintă marja procentuală efectivă plătită de împrumutaţi în contul riscului.

Pentru România, media celor trei luni menţionate a fost de 290 de puncte de bază. Asta înseamnă că dacă statul ar fi vrut să se împrumute, trebuia să plătească peste dobânda standard a băncii încă 2,9 puncte procentuale (săptămâna aceasta, cotaţia CDS a României a început la 307 puncte). Faţă de acum şase luni, când România ajunsese a doua cea mai riscantă ţară europeană după Grecia, progresul este substanţial. Atunci, riscul de faliment era de 25% iar dobânzile la dobânzi se adăugau patru puncte în contul riscului de neplată. Cu trei luni în urmă, România avea 22% CPD şi 350 CDS.

România şi-a satisfăcut creditorii externi pentru că a încetat controlat o parte din plăţile interne. Îmbunătăţiri similare României au avut ţările baltice, cu diferenţa că ele au reuşit să treacă şi pe creştere economică, pentru că au luat măsurile de austeritate mai din timp şi mai puţin haotic.
Coborârea în clasamentul riscului vine şi ca urmare a faptului că unele ţări au insistat să urce peste noi: Irlanda, Portugalia, Spania, Ungaria şi chiar Italia. Grupul PIIGSs-au reunit în partea de sus a clasamentului, alături de Grecia care deschide plutonul cu prime de risc de 1000 de euro pentru fiecare 10.000 împrumutate.

Chiar azi, porcuşorii vor reuşi să mai adoarmă spaima investitorilor pentru o vreme, după o serie bine-ticluită de licitaţii de bonduri. Marţi, seria împrumuturilor a fost deschisă de Grecia, care cu concursul discret al Băncii Centrale Europene a reuşit să se împrumute cu dobânzi mai mici de 5%. Miercuri a fost rândul Portugaliei să caute bani şi a reuşit să se inspire din „succesul” Greciei. Joi intră în scenă greii: Spania şi Italia – dacă şi aceste ţări reuşesc să se împrumute cu succes, vor avea parte de o perioadă de linişte – câteva zile, poate săptămâni.

Update: Spania a găsit trei miliarde de euro cu 4,54% dobândă iar Italia a luat 6 miliarde cu 3,67%. Pieţele o iau ca pe un „succes” pentru că şi-au confirmat iar bănuiala că BCE va monetiza, la nevoie, datoriile de stat. Altfel, preţul nu mai spune absolut nimic. Dacă Grecia se împrumută sub 5% iar Spania cu peste 4,5%, ce să mai înţelegi? Că Grecia stă aproape la fel de bine ca Spania sau că Spania stă aproape la fel de rău ca Grecia? Mascarada continuă!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nickmann

Pana la urma se confirma ca Boc incepe sa aiba dreptate? Sau sunt doar aparitii pana la rezultatele dupa primul trimestru.

VanghelicaX

atunci cand piata se va intoarce spre client, cand piata va avea clientul in centrul ei si nu “cifra” de vanzari, cand cererea va crea oferta si nu invers, prin “educarea” clientului…..

atunci cand banul va fi respectat pentru valoarea sa intrinseca si nu vazut ca o “prognoza de profit”…

poate, si poate abia atunci consumul ca notiune abstractizata va fi vazut prin prin esenta sa de baza……clientul…..individul de la capatul “lantului trofic economic”

buna expresia gasita anterior……….

“lantul trofic economic”

……se uita, intotdeauna, in analizele de faptul ca acea crestere industriala se abzeaza pe faptul ca productia a fost orientata pentru satisfacerea unei nevoi individuale a unui client final pe lantul trofic…

John Galt

Cand SUA baga tiparea bailout-uri de 800 miliarde de $, Europa avea nevoie de 1400..

Sumele investite in Europa de Est sunt de aprox 1600 mld, adica aproape toate investitiile sunt cu burta in sus. De ce? Pentru ca pe minciuna si furt nu se poate construi nimic..

🙂

John Galt

in urma cu vro 2 ani, Hurezeanu pe Realitatea: "daca USA il aveau pe Ion Iliescu acum nu mai era nici o criza".

..

Republica Moldova este una dintre cele mai stabile economii din lume

""Am fost plasati printre cele mai robuste cinci economii. Ca sa fiu sincer, a fost o surpriza. Criza sau nu, orice persoana trebuie sa manance de doua ori pe zi", a spus Voronin la o conferinta de presa. (normal, socialist cum e nici macar nu a realizat penibilul situatiei. El si iliescu, salvarea tuturor.)

Veaceslav Ionita, analist la IDIS Viitorul, priveste insa cu scepticism noul statut al tarii, de economie stabila. "Este acelasi tip de stabilitate ca intr-un cimitir. Intr-un cimitir, nimeni nu moare".

..

Asa e si cu stabilitatea noastra – intr-un cimitir nimeni nu moare. 🙂

ionut

@VanghelicaX

Piata e intoarsa intotdeauna spre client. Ca o busola. Ce o deterioreaza e interventionismul statului. Si asta se face prin … reglementare.

Apropos de "cererea care creeaza oferta", parca henry ford a spus ca la intrebarea (pusa acum vreo suta si ceva de ani) cum doriti sa arate si cum credeti ca va arata vehicolul viitorului "clientii" ar fi vrut o trasura cu mai multi cai si mai puternici , nicidecum un automobil!

casandra

Interesanta harta!

Observ ca cel mai bine stau statele cu indelung exersate politici social-democrate, cu rate mari de impozitare si cu sisteme de protectie sociala generoase.

Statele care s-au jucat mult sau insistent cu neoliberalismul in tarana nu o duc asa de bine.

Si pentru ca migrenele ideologice sa fie maxime, observ ca Suedia a avut anul trecut crestere economica de 6,8% (cea mai mare din Europa), chiar daca rata marginala de impunere a venitului este de 54%, tot cea mai mare din Europa!

Ce ciudat este cu "comunistii" astia din spatiul scandinav!

Sigur, la noi nu aplica. Dogma neoliberala a prostilor cu interes este voioasa si duhneste prin pozitiile de putere…

Marius-Mugurel Cioba

@casandra,

Nu sunt prea convins de relaţia de cauzalitate social-democraţie – risc mic de faliment.

de-a dura lex

mult mai clară poate părea o altă legătură: între riscul de faliment şi confesiunea religioasă majoritară.

protestantism contra creştinism tradiţional (catolicism + ortodoxie).

Lucian Davidescu

@Nickmann

Dreptate?

Cum am spus, am satisfăcut creditorii externi pentru că am redus plăţile la obligaţiile interne. Poate fi bine sau rău – depinde din care parte te uiţi.

@VanghelicaX

Aici era vorba de guverne care iau împrumuturi, dar să zicem :))

@John Galt

Eu aş face provizii de cerneală. Va fi penurie 😛

@casandra

Măi să fie! De ce nu ţările… montane? =))

1. Norvegia

2. Finlanda

3. Suedia

4. Elveţia

5. SUA

6. Hong Kong

7. Danemarca

8. Australia

9. Germania

10. Arabia Saudită

11. Noua Zeelandă

12. Olanda

13. Chile

14. China

15. Qatar

16. Cehia

17. Malaezia

18. Japonia

19. Marea Britanie

20. Abu Dhabi

@de-a dura lex

Sau aşa 😀

Alex Nicolin

@Cassandra

Cel mai prost stau statele care au avut politici fiscale iresponsabile si inainte de criza, sau care au gazduit si incurajat diverse "bule", pe ai caror profitori i-au salvat cu banii populatiei, inlcusiv cu cei viitori, prin contractarea de noi datorii. Cele in mod traditional social-democrate s-au confruntat cu probleme de sustenabilitate mai demult si, drept urmare, au ales politici fiscale mult mai echilibrate, fiind nevoite sa liberalizeze economia concomitent cu reducerea beneficiilor sociale. Traiasca modelul suedez … de reforma.

Andrei

@casandra

Neoliberalism in ce tari ?

Ca daca luam cazul europei de vest sau SUA constatam ca ponderea veniturilor statului din PIB s-a cam dublat in ultimii 30-40 de ani , asadar avem un stat tot mai prezent in economie , care ia tot mai mult de la cetateni si firme si face redistributie dupa cum il taie capul . Iar asta cu siguranta nu poate fi rezultatul unei politici neoliberale .

Andrei

Cat priveste statul roman , in ultimii 10 ani veniturile sale din PIB au fost relativ constante intre 29% si 32% . Asadar in acest caz nu putem vorbi de existenta vreunei politici de esenta neoliberala la guvernanti

Alex Nicolin

@Andrei

Daca e sa iau in considerare nivelul de impozitare a muncii, si mai nou al consumului, precum si modul in care se exercita puterea politica, as plasa Romania mai degraba in randul statelor neofeudale.

casandra

@Lucian Davidescu

Daca asa pui problema, as zice ca mai ai un pas pana cand vei constata ca in frunte stau tarile blonde si cu ochi albastri, ca adevarata concuzie a scolii geopolitice germane…

Ja wohl, mein Lucian!

Chiar vrei sa mergi pe drumul acesta?

@Alex Nicolin

Criteriul luat in considerare nu este doar ponderea bugetului public in PIB, ci si caracterul redistributiv al politicii publice. Cu cat inegalitatea creata/tolerata de guverne este mai mare (chiar si prin distributia resurselor bugetare catre minoritate, sub orice pretext, inclusiv acela al incurajarii mediului de afaceri), cu atat vulnerabilitatea la crize este mai mare.

Vezi tabelul de la pag.13
http://isites.harvard.edu/fs/docs/icb.topic457678
O fi chiar intamplare faptul ca in perioada in care statele au fost mai puternice si mai sociale nu prea au existat crize financiare?

Despre Suedia, ce sa spun? cu toata reforma sa, bugetul public a scazut de la 58.8% din PIB in 1998 la 54,9% din PIB in 2009. Iar cheltuielile sociale au scazut cu 1,2% din PIB in aceeasi perioada, fiind acum la 28,9% din PIB.

Absenta oricarei politici privind reducerea inegalitatilor nu era marca neoliberalismului cumva? Protectia sociala reziduala ( protectie tintita si precara) nu este unua dintre obsesiile neoliberale si nu este constant impusa de institutiile financiare internationale tarilor asistate, ca reflectare a Consensului Washington, alturi de privatizare deplina, liberalizare s.a.m.d.?

Tarile scandinave cam rastoarna carul ipotezelor de politica neoliberala. Cheltuielile bugetare totale au scazut si in aceste tari, de la 60% din PIB la 55% din PIB. Nu prea seamana cu teoria statului optimal in varianta neoliberala, care tot spune ca bugetele publice ar trebui sa nu depaseasca 30% din PIB chiar in tarile dezvoltate. La noi, ca tara inca emergenta, teoria zice ca bugetul ar trebui sa fie 25% din PIB.

Lucian Davidescu

@casandra

Diferenţa dintre exemplele noastre e că al meu era la oha (per a contrario) în timp ce tu eşti gata să îmbrăţişezi o corelaţie arbitrară dacă-ţi serveşte agenda (şi să o respingi dacă nu) :))

Alin

Acuma, eu nu stiu pe cine sa cred, dar inter cineva care citeaza de la harvard si cineva care zice la oha, voi pe cine ati considera cradibil???

Lucian Davidescu

@Alin

Pe cei care se semnează cu pseudonime, evident >:)

Unde şi când a spus Harvard că "cel mai bine stau statele cu indelung exersate politici social-democrate, cu rate mari de impozitare si cu sisteme de protectie sociala generoase"?(????)

Alex Nicolin

@Casandra

Crizele sunt corelate aproape exclusiv cu politica monetara. Efectul acestora e cu atat mai grav cu cat exista in prealabil mai multi cetateni care traiesc la limita subzistentei. Exista doua optiuni pentru tratarea acestui aspect:

1) Redistributia cu scopul egalizarii, care are insa efectul scaderii bunastarii totale in timp, si in consecinta e nesustenabila pe termen lung (vezi cazul tarilor nordice). Practic, nivelul de trai al indivizilor se va egaliza, dar pe un palier usor descrescator. Pe termen lung insa, din ce in ce mai multi vor fi impinsi sub pragul saraciei, chiar daca nu vor realiza asta imediat – de exemplu conservarea standardelor de viata se face prin sporirea datoriei private sau publice.

2) Liberalizarea economico-sociala reala – asa-zisul neoliberalism de factura friedmaniana e in practica doar etatism/interventionism fara componenta sociala. Pe termen lung inegalitatea de venituri persista, dar acesta nu este un lucru neaparat negativ atata timp cat nu este intretinuta artificial, ci se datoreaza deciziilor individuale. In schimb cresc atat prosperitatea generala, cat si mobilitatea sociala a indivizilor. Intr-un astfel de mediu situatiile de tipul rags to riches (si viceversa) sunt destul de comune. Tocmai acest aspect duce la cresterea importantei relatiilor interpersonale din societate, si, proportional, la sporirea importantei caritatii private.

Alex Nicolin

@LD

Harvard-ul e un centru recunoscut al liberalismului … in stil american 🙂

stan

mda … ,,liberalismul" american de tip harvard (sau alte mari univ.)&partidul democrat ar fi clasificat ca si socialism in restu lumii .

in uk chinezii sunt clasificati ca si oriental iar indienii sunt asian …:)

John Galt

Alex, neoliberalismul de factura friedmaniana se bazeaza pe DREPTURI si Libertati. Componenta sociala vine abia dupa..

Vezi aici link : Freedom to choose – Failure of Socialism (leftistii au schimbat numele mai tarziu insa inca merge).

Reagan: Freedom to Choose – a survivor kit for everyone.

casandra

@Alex,

Modelele matematice sunt facute pentru a fi copios contrazise de realitate in momentele esentiale. Spre exemplu, din 2007 incoace.

Altfel, asa cum spunea un economist celebru, pe termen lung toti suntem morti… Societatea are nevoie de echilibre ( si sociale, nu numai macroeconomice) in fiecare generatie, nu pe termen prea lung.

Alex Nicolin

@Casandra

Nu am invocat nici macar un model matematic pana acum, ci exclusiv modele logice. Recunosc, modelele matematice pot fi utile in nise restranse ale activitatii economice, dar in niciun caz nu poate fi conceput un model matematic universal valabil, care sa functioneze ca o "teorie generala a economiei", dupa modelul stiintelor exacte. De aceea, nu inteleg nevoia de "macro-economie", ca si categorie distincta (si pseudo-stiintifica) a stiintei economice. Probabil astfel de nevoi sunt specifice planificatorilor si altor categorii birocratice, care cauta cu orice pret sa-si justifice actiunile arbitrare.

In societate nu poate exista niciodata o stare de echilibru, pentru ca indivizii au tendinta de a actiona independent, iar urmarirea stabilirii unui astfel de echilibru este nu numai utopica, ci si daunatoare, datorita faptului ca mijloacele prin care se cauta atingerea acestuia restrictioneaza in mod abuziv cai legitime de actiune ale indivizilor. Deasemenea, iluzia echilibrului si scaderea profitului marginal al propriilor actiuni induc indivizilor un fals sentiment de securitate si respectiv de blazare.

Tocmai acesti stimuli perversi duc la modifiarea atificiala a preferintei de timp a acestora, care este un factor decisiv al scaderii prosperitatii sociale, nu doar in plan material, ci si spiritual. Ei sunt tentati sa actioneze in moduri riscante, pentru obtinerea satisfactiei imediate, sacrificand intotdeauna prosperitatea viitoare. Iata de ce orice societate deservita de un mecanism politic specializat in confiscarea si redistributia avutiei membrilor sai tinde sa decada in timp, din toate punctele de vedere.

P.S. Cel pe care il numesti "celebru" nici macar nu a fos economist, ci doar un impostor intelectual carea adus decat deservicii stiintei enorme economice, prin promovarea de teorii pseudo-stiintifice si transformarea acestora in unealte politice.

Alex

@casandra

La scandinavi functioneaza modelul acesta puternic influentat de socialism pt ca sunt o populatie in mare parte omogena cu valori comune, una importanta fiind cultul muncii.

In tarile cu alte repere culturale nu poti mentine un asemenea sistem. Si la ei daca in cativa ani vor veni foarte multi imigranti care nu impartasesc aceleasi valori se vor prabusi, au avut probleme chiar si fara presiunea asta.

In cealalta tabara, a liberalismului, economiile se descurca chiar daca sunt tari de imigranti, multi-etnice (Elvetia, Australia, Noua Zeelanda, Canada) si chiar daca au o cultura diferita de de cea europeana (Singapore, Hong Kong).

iconomics

De frica contagiuni.. nimeni nu va intra in faliment.. dormiti linistiti…..

MIA

>De frica contagiuni.. nimeni nu va intra in faliment..

Sau vom intra toţi odată că doar de-aia suntem Uniune … 🙂

cezar

Asa e si cu stabilitatea noastra – intr-un cimitir nimeni nu moare. 🙂

Tampa veselie pe capul tau 🙂

John Galt

Cezar, eu macar am curajul sa spun ceea ce cred.

Lucian Davidescu

@ionutz

Gata, aţi descoperit Unicul Adevăr? 🙂

ionut

Ironia este buna, mai ales cind este facuta pentru a ascunde un adevar dureros. Risul vindeca, mult mai mult decit plinsul.

Unicul Adevar, cu litere mari la inceputul cuvintelor este rezervat pentru altceva din punctul meu de vedere.

Ceva pertinent era mult mai apreciat si mai cinstit din punct de vedere intelectual.

Lucian Davidescu

@ionutz

Dac-aţi început cu "Restul sint povesti si praf in ochi", v-aţi refuzat dreptul la "ceva pertinent" 😀

ionut

Considerind ca este afirmatia este adevarata pina la proba contara (bazata pe ceva, nu am scris eu chestia aia din motive de evitare a redundantei, eu doar o consider valida) tind sa nu fie de acord, afirmatia nefiind derizorie in sine. Dimpotriva, contine si o expunere, si o concluzie (Restul se refera la speculatii si negarea evidentei in cele din urma – din punctul meu de vedere).

punk

@Alex: grozav articol-tabloid despre Keyenes 🙂

Tot inainte tovarasi, sa infieram cu manie proletara chiaburii socialisti si pe ideologii lor decadenti ! Episodul 2 deja se anunta incediar: "Keynes, amantul" !

Lucian Davidescu

:))

Alex Nicolin

@Punk

O pereche intertemporala grozava ar fi: Bombonel-politicianul si Keynes-sfatuitorul sau credinicios. Probabil cu timpul ar deveni si prieteni de pescuit (vanatoare) :))

gabriel

eu sunt optimist ca ne vom descurca pana la urma, in Romania ii criza de 20 de ani si inca supravietuim asa cred ca o sa fie si pe viitor, pana la urma romanul ii cunoscut ca se trezeste in an 12-lea ceas…si mi-a placut tare mult fraza aia cu cimitirul :))

Rozalina Delomenede

Tot ce s-a intimplat cu asa zisul falimentului bancar a fost o mascarada.Bancile o duc bine,populatia a falimentat si o duce din ce in ce mai greu,si imi pun inytrbarea,care e intentia guvernelor de au saracit atit de mult populatia?Multe lucruri ne sunt necunoscute dar cit ne cred ei de prosti,tot ne punem intrebari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.