Riscograma

Care este preţul salvării Greciei şi cine îl plăteşte

Ăla: „eu”, ăla: „eu”.

Cu greu putea fi imaginată o decizie mai categorică din partea Uniunii Europene în cazul Greciei: dublarea maturităţilor la 15-30 de ani, înjumătăţirea dobânzilor la 3,5% şi răscumpărarea „voluntară” a datoriilor private cu 20% reducere.  În total, 109 miliarde de euro doar de la stat şi alte câteva zeci – pierderi directe şi indirecte ale creditorilor privaţi.

Câştigătorul-surpriză al întoarcerii la drahmă
Câştigătorul-surpriză al întoarcerii la drahmă

A fost folosit relativ eficient tot arsenalul de pârghii ortodoxe şi neortodoxe aflat la îndemâna UE. Decizia este o victorie a politicienilor europeni, împotriva propriei indecizii dar şi a dolarului, a agenţiilor de rating, a BCE şi chiar a propriilor contribuabili. În folosul bancherilor.

#1 Indecizia. Vreme de mai bine de un an, UE s-a ferit să ia o astfel de decizie, pentru a nu încuraja şi alte ţări să se comporte ca Grecia ştiind că vor fi salvate. Acum, când funia a ajuns la par, tot ce mai poate face este să promită că nu se va mai întâmpla.
O face după exact în timp ce încalcă o astfel de promisiune, motiv pentru care mulţi pur şi simplu nu cred. Iar UE încearcă să dea greutate promisiunii printr-un proiect mai ambiţios chiar decât Ratatul de la Maastricht: Până în 2014, deficitele bugetare din zona euro trebuie să ajungă la 0!, cu excepţia ţărilor aflate în programe de asistenţă financiară.

#2 Dolarul. Rolurile tradiţiunale ale SUA şi UE s-au inversat, prima fiind chiar acum în situaţia de indecizie politică, în dezbaterea despre plafonul de îndatorare, în timp ce cea din urmă pare să-şi urmărească agenda mai eficient decât oricând. Pe de altă parte, faptul că există probleme bugetare şi peste Ocean i-a permis Europei să ia o decizie care altă dată părea de neimaginat. Riscul migrării rezervelor valutare dinspre euro spre dolar este acum mai mic, pentru că nici dolarul nu mai oferă cine ştie ce garanţii.

Și Grecia tot cu “3% deficit” şi “60% datorie” a dat faliment
Și Grecia tot cu “3% deficit” şi “60% datorie” a dat faliment

#3 Agenţiile de rating. Deciziile agenţiilor de rating sunt practic obligatorii, ca urmare a contractelor care le iau drept reper ferm. Și totuşi, în acest caz Uniunea Europeană şi-a propus şi aproape a reuşit să le ignore. Fitch a dat curs avertismentelor din ultimele zile şi a concluzionat că planul de salvare este de fapt o încetare de plăţi mascată, motiv pentru care a dat Greciei calificativul „faliment selectiv”. Însă pe piaţa financiară asta n-a făcut decât să tempereze o parte din creşterea titlurilor europene, în timp ce BCE îşi continuă nestingherită finanţarea către băncile greceşti.

#4 BCE. Pentru BCE, ultima veste nu este totuşi una bună, ci dimpotrivă. A trebuit să-şi calce în picioarele promisiunile, statutul şi orgoliul pentru a satisface pretenţiile politice de care teoretic sunt independenţi. Pentru o cauză bună, se consolează ei deocamdată, însă tot pentru „cauze bune” au ajuns şi Grecia, Irlanda, Portugalia etc. în situaţia de acum.

#5 Contribuabilii. Pagubele sunt suportate din buzunarul tuturor contribuabililor din zona euro, prin tipărirea de monedă fără acoperire. Deocamdată, ele sunt acceptabile. Nu este însă acceptabil sentimentul, generator de hazard moral, că loazele sunt răsplătite iar premianţii sunt pedepsiţi.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou