Riscograma
Lucian Davidescu

Și Grecia tot cu “3% deficit” şi “60% datorie” a dat faliment

Constituţia are nevoie de plafoane mai dure. Iată 3:

Limitarea deficitului bugetar la 3% şi a datoriei publice la 60% din PIB putea părea o idee bună în anii ’90, când a fost scris Tratatul de la Maastricht. Însă după ce guvernele şi-au bătut joc de cele două ţinte şi au ajuns unde sunt acum, propunerea pare doar o glumă bună. Ce vom face când plafonul datoriei va fi atins? Vom presa populaţia să voteze repede o nouă Constituţie, aşa cum Obama presează acum Congresul american să ridice plafonul de îndatorare peste 100% din PIB, pentru ca SUA să nu intre în încetare de plăţi?

Marota “deficitului pentru investiţii” este tot o glumă. 3% din PIB înseamnă cam o zecime din cheltuielile bugetare, adică sub sumele prevăzute pentru investiţii prevăzute în fiecare an. Iar banii se depersonalizează în buget.

Asta înseamnă că efectul practic al măsurii este că nivelul investiţiilor nu poate scădea sub o zecime din totalul cheltuielilor, ceea ce oricum nu se întâmplă. În realitate, nu este decât o justificare “nobilă” pentru deficit şi care permite bugetului să funcţioneze după principiul sarcastic constatat de FMI: “Ăştia beau toată luna iar la sfârşit vin să se-mprumute pentru mâncare”.

Evident, cel mai important este să existe mecanisme prin care ele să fie puse în aplicare. În primul rând, proiectul prezidenţial de revizuire a Constituţiei nu specifică la care etapă se referă plafonările: la planificarea bugetară sau la execuţia bugetară? Dacă se referă la planificare, este simplu: Legea Bugetului care încalcă aceste reguli poate fi declarată neconstituţională. Dacă se referă la execuţie, atunci Guvernul care depăşeşte pragurile trebuie demis automat.

Mecanismele însă nu prea pot exista cât timp justiţia exclusă din proces, cauză pentru care gluma devine proastă. Însă alta e altă discuţie.

Chiar şi aşa, plafoanele propuse tot sunt mai bune decât nimic. Însă după eşecul Tratatului de la Maastricht, ar fi utile însă câteva plafoane mai dure.

1. Cheltuielile anului curent să fie plafonate la nivelul încasărilor din anul precedent. În felul acesta, în anii de creştere bugetul ar înregistra excedent iar datoria publică ar scădea. Este în linii mari ceea ce economiştii numesc ţintirea unui deficit structural. În cazul de faţă – zero.

2. Deficitul bugetar din anii de scădere să fie plafonat la nivelul sumelor acumulate în rezerva fiscală. Când şi banii aceştia se termină, bugetul intră în regim de austeritate – înseamnă că n-a economisit suficient.

3. Taxarea muncii să fie plafonată la 25%. 45%, cât este acum, este enorm şi distructiv. Pentru un salariat cu contract de muncă, el echivalează cu iobăgia pentru că, după ce plăteşte şi celelalte taxe, ajunge să dea două treimi din munca sa la stat.


7 comentarii
Nickmann

De aceea propunerea unui asemenea articol nu isi are sensul. Asa ceva nu trebuie stipulat in constitutie, ci ar trebui sa fie un reper pentru toate guvernele, nu o obligativitate constitutionala.

Insa ar putea stipula un articol mai bun: in caz de coruptie, un politician va fi condamnat la inchisoare pe viata, cu obligativitate de munca silnica. Stiu, e o solutie drastica, medievala, de-a dreptul, dar le-ar prinde bine sa nu uite ca ei reprezinta atat interesul personal, cat mai ales si a celor ce l-au votat.

Radu

De acord cu Nickmann. Constitutia SUA (si toate constitutiile facute cu cap) nu impun plafoane de X% din PIB, ci doar atributie responsabilitatea bugetului. In SUA cel putin, in mod clar aceasta responsabilitate este a Congresului, si presedintele (si administratia in general) executa doar in limitele din bugetul congresului.

"Vom presa populaţia să voteze repede o nouă Constituţie, aşa cum Obama presează acum Congresul american să ridice plafonul de îndatorare peste 100% din PIB, pentru ca SUA să nu intre în încetare de plăţi?"

Absurda perspectiva. Congresul Republican este ca un client care a comandat sapte feluri de mancare intr-un restaurant de lux, chelnerul si bucatarii i-au executat comanda, si cand aduc nota de plata clientul zice "stai putin, nota asta de plata trece de limita auto-impusa de muschii mei, asa ca nu pot plati". Pai daca nu putea plati cine l-a pus sa comande sapte feluri de mancare? Nu e de vina nici chelnerul, nici bucatarul. La fel, nu Obama a facut bugetul, ci Congresul !

AristotelCostel

de asta l-ar tenta pe base inca un mandat cu prostoboc si udrea pe post de muppets show.

In mai putin de un mandat se poate dubla datoria, fura pe cinste, iar apoi… gata… schimbam constitutia. 😀

y

aristotele du-te ba si te impusca. si i-al si pe chiulangiu si pe copilot si jucati un septic ca mai mult nu va duce mintea pe nici unul

Dan

Aristitel problema este ca in cele 15 luni pana la alegerile parlamentare astia ne pot baga acolo unde nici macar "luminita" nu se mai poate vedea.

Treaba asta cu bugetul este nasoala la modul grav, in primul rand pentru ca deciziile se iau de oameni care nu au interesul statului in prim plan, si in al doilea rand pentru ca acesti oameni care iau deciziile sunt incompetenti, la modul cel mai serios de interpretare a cuvantului "incompetent". Sa speram ca tarile din vest o sa mai permita migrarea fortei de munca dinspre romania . . . ca pe la noi nu se anunta vremuri bune…

Alex Nicolin

Vaaaaleuuu, vin investitiile!

"Odată cu recuperarea economiei, nu vrem să revenim la situaţia intrărilor excesive de capital în România şi a riscurilor pentru inflaţie şi deficit de cont curent ridicate. Trebuie să ne păzim atât împotriva riscurilor de scădere, cât şi de creştere prea accelerată a economiei în perioada următoare, de unul sau doi ani" – Jeffery Franks

AristotelCostel

@y

Spre deosebire de ceasca, chelu' va beneficia de un proces corect.

Handicapatii din juru' lui pot sa-l sustina si de partea cealalta a gardului. 😀