Europa şi SUA se pregătesc pentru o nouă undă de şoc a crizei ca pentru o aterizare forţată, în timp ce România pare să cânte în continuare refrenul său schizoid: “această criză nu ne va atinge”. De ce trebuie să ne temem.
SUA au o datorie publică egală cu 100% din PIB. În România, nivelul datoriei publice este la doar 37%. Diferenţa pare uriaşă. În realitate, ea nu există. SUA plătesc o dobândă medie de 2%. România plăteşte aproape 6%. Asta înseamnă că ambele ţări au de plată anual un serviciu al dobânzilor de 2% din PIB. Altfel spus, la niveluri de îndatorare diferite povara este aceeaşi.
Totuşi, Congresul american este în plină dezbatere despre viitor. Dilema este nu dacă, ci cât să taie din cheltuieli. Iar miza este dacă să mărească sau nu taxele, de la un nivel oricum mult mai redus decât ân România.
Iar dezbaterea politică are repere tehnice clare. Dacă plafonul de îndatorare nu este ridicat, atunci Trezoreria se opreşte automat din a mai face împrumuturi, indiferent de consecinţe. Legea este mai presus de orice.
România şi-a permis să ignore venirea crizei, mărească CAS şi TVA, să fraudeze procedurile parlamentare sub presiunea termenelor FMI. Acum, suportă consecinţele. Situaţia finanţelor publice nu este cu nimic mai bună faţă de acum trei ani şi urmează încă un an electoral în care Puterea şi Opoziţia se vor încuraja reciproc la iresponsabilitate bugetară. Pe termen lung, dintre România şi SUA nu este greu de ghicit cine îşi va pune în ordine finanţele publice şi cine nu.
În Europa, salvarea Greciei a venit la pachet cu măsuri de neimaginat până de curând. Datoria este refinanţată din bani – practic – tipăriţi dar băncile private suportă şi ele o parte din pierdere. Salvarea unui stat iresponsabil fiscal e de natură să creeze un teribil sentiment de nedreptate printre cei care şi-au făcut temele, însă UE vrea să contracareze cu un pachet fiscal şoc: ţinta de 3% a deficitului bugetar stabilită prin Tratatul de la Maastricht se va transforma într-o ţintă zero până în 2014. Vizate sunt toate statele zonei euro cu excepţia celor aflate în programe de ajutor financiar – deocamdată Grecia, Irlanda şi Portugalia.
Practic, guvernele s-au resemnat că nu vor mai putea consuma mai mult decât reuşesc să încaseze. O parte au demonstrat şi până acum responsabilitate fiscală, însă au ajuns să înveţe lecţia că asta nu-i de ajuns. Irlanda, de exemplu, a avut ani la rând de excedente bugetare sau deficite foarte mici şi şi-a redus datoria publică de la 100% la 20% din PIB. Au fost de ajuns doar trei ani pentru ca datoria să escaladeze din nou la 100%, din cauza complicităţii neortodoxe dintre clasa politică şi sistemul bancar. Morala este că nimeni nu poate sta liniştit. Iar datoria publică a României pare mică doar pentru că economia a crescut suficient de rapid pentru a masca deficitele structurale masive. Fără această creştere pe viitor, exemplul irlandez nu este departe. Fiecare ţară a avut vulnerabilită’ile ei – la greci au fost cheltuielile militare, la portughezi bula imobiliară. În cazul României, vulnerabilitatea nu este în zona de cheltuieli, ci un eventual derapaj la nivelul încasărilor fiscale.
Un Fisc incompetent, pus mai degrabă pe hărţuirea contribuabililor cinstiţi decât pe prinderea evazioniştilor, sentimentul generalizat de frustrare faţă de nedreptatea şi risipa bugetară şi virtualizarea tranzacţiilor financiare şi a raporturilor juridice – toate alcătuiesc un cocktail în stare să dinamiteze tot ce şi-a închipuit vreodată statul despre colectări. Iar într-o Europă în care disciplina fiscală devine cuvântul de ordine, asta înseamnă tăieri imediate şi masive de cheltuieli.
Marele dezavantaj al Tratatului de la Maastricht a fost lipsa mecanismelor de sancţionare a ţărilor “delincvente”. Însă cel mai important catalizator al crizei datoriilor suverane a fost disponibilitatea băncilor de-a împrumuta statele la nesfârşit, având convingerea că ele sunt cei mai buni clienţi. Cazul Greciei le-a demonstrat contrariul – până şi o datorie guvernamentală poate fi restructurată, iar clienţii buni platnici sunt greu de găsit.
Şi vor fi preferaţi întotdeauna cei care şi-au făcut ordine în Trezorerie – SUA sau zona euro – nu cei care încă mai speră că nimic rău nu li se poate întâmpla, chiar şi după ce propria istorie recentă le-a demonstrat altceva.
Lucian, pune si valori absolute in mld Euro langa barele alea … ca poate se mai uita si cate unul mai sarac in cunostinte economice si crede ca romania a dus-o bine in 2006-2008 … si foarte bine in 2000-2005
buna analiza .. dar tot degeaba… romania se indreapta spre inevitabil..
Eu cred ca e prea dur articolul tau! Nu zic ca avem un stat mai puternic decat SUA sau zona euro si ca am fi in postura sa le dam lectii de disciplina si responsabilitate. Dar de bine de rau, am facut niste ajustari inaintea SUA si in momentul actual politicul nostru da mai putine emotii decat al lor. Pe americani ii asteapta o ajustare a deficitului bugetar de la 10% din PIB la 3%, pe noi de la ~5% la 3%. La o a doua runda a crizei avem sanse mari sa mergem pe modelul polonez decat sa repetam problemele de runda intai.
@atotnestiutorul
Am zis în text. Problema e că că volatilitatea cursului atenuează curba, aşa că nu ar fi mare lucru de văzut
@Ovidiu R.
"prea dur"
Mda, aşa remarce primeam şi acum aproape doi ani, înaintea alegerilor prezidenţiale, când spuneam că "România va fi în situaţia de a concedia masiv bugetari, de ordinul sutelor de mii, sau de a tăia masiv din salarii şi pensii, de ordinul zecilor de procente."
"La o a doua runda a crizei avem sanse mari sa mergem pe modelul polonez decat sa repetam problemele de runda intai"
Era nevoie de o gluma sa contracareze "duritatea" articolului.
uite fratilor noi ne dam cu parerea despre lucruri care nu exista ,ec romaniei nu exista ,e la fel ca si agricultura sezoniera si la mana domnului ,sezonialitatea in ec spre deosebire de agricultura se traduce prin capsunarii care trimit bani ,iar ploaia din agricultura sau mana domnului e marea finanta internationala si curgerea creditului ,nu avem un singur domeniu de act in top 10 mondial ,nici un plus de competitivitate niciunde ,nu avem capital autohton real (nu ala la negru din ciordeala), deci a incerca macar sa facem previziuni despre ec romaneasca e aproape imposibil ,la fel de imposibil e misiunea unui ministru de finante in RO in a construi un buget cu o evolutie liniara si un sistem fiscal predictibil pt mediu privat (oricat de competent ar fi acel ministru tot nu ar reusi pt ca plecam la drum cu o premiza gresita) ,ce ar fi de facut? sa intelegem realitatea si sa organizam bugetul dupa ce avem si anume pensiile si sanatatea sunt oarecum rigide dar in caz de necesitate se pot lua masuri depensionari de bolnavi inchipuiti ,un nr limitat de servicii gratuite la sanatate etc ,celelalte domenii din buget sunt insa dispensabile deci angajam 300 000 de oameni la buget cu contracte nedeterminate si restul indiferent ce excese de angajati se fac sa se faca doar pe termen scurt adik un contract pe max 3 ani ,vine criza nu avem bani oamenilor nu le mai sunt prelungite contractele fara suparare ,la investitii la fel 30% proiecte mai mari pe termen lung restul proiectelor pe max 3 ani ,se termina banii se termina inv statului asta e simplu parerea mea si rezolva problema datoriilor si a lipse de predictibilitate fiscala ,am plecat de la o ex proprie, intr-o zi m-am intrebat daca din zeci de oameni pe care-i cunosc si lucreaza face macar unu un bun real vandabil dupa x timp de munca? si culmea nu cunosc pe nimeni nici oameni cu carte nici fara carte nu am nici un cunoscut care face la munca un bun real toti ne ocupam cu vrajeala sau max constructii atat ,pai cum naiba sa avem economie ? ii rog si pe ceilalti forumisti sa faca acest ex de imaginatie si probabil ca o sa ajunga la aceeasi concluzie ,sa fim seriosi si sa nu ne amuzam ca s-a automatizat productia in RO :)) ca rad aia de la Dacia de noi pana nu mai pot .
Parerea mea personala – nimanui nu-i pasa ce spui.
Eu si inca doi-trei cititori ne dam seama de adevarul articolelor tale dar este mult prea putin ca ceva sa se schimbe, ca cineva sa tina cont. Oricum ar fi, eu iti multumesc pentru stradanie.
@LD
"SUA au o datorie publică egală cu 100% din PIB. În România, nivelul datoriei publice este la doar 37%"
Esti sigur ca nu compari mere cu pere? O treime din datoria SUA este datoria guvernului catre fondul de pensii (care are un trust fund de 3T, sa aiba grija de generatia Baby Boom). Daca guvernul Romaniei ar socoti ca datorie datoria implicita catre decretei (care altcumva ar ajunge sa manance doar paine si apa cu formula PAYG fara nici un trust fund), la cat s-ar insuma datoria? Cate zeci de miliarde de dolari ar trebui sa existe intr-un trust fund pentru a asigura decreteilor o pensie modesta (sa zicem in medie cam 50% din cat ar fi salariul minim pe economie, deci nu vorbesc de lux aici).
Eu cred ca asta ar dubla nivelul datoriei publice in Romania. Singura scapare ar fi sa dea vodca si tigari pe gratis decreteilor, poate vor crapa mai repede si va scapa statul de o grija. Ca de marit contributii CAS si TVA nici nu poate fi vorba in Romania. (In SUA poate fi vorba, ca nu exista TVA la nivel federal, si contributiile de pensii tocmai au fost scazute cu 2%).
"Dacă plafonul de îndatorare nu este ridicat, atunci Trezoreria se opreşte automat din a mai face împrumuturi, indiferent de consecinţe. Legea este mai presus de orice."
Legea se contrazice din cauza ca Congresul e schizofrenic. Pe de o parte este plafonul. Pe de alta este bugetul trecut de Congress, pe care Presedintele trebuie sa il execute, doar ca sunt doar 60% din banii necesari (din incasari). Deci daca nu se ridica plafonul, presedintele trebuie ori sa sparga bugetul in mod arbitrar (Constitutia nu ii da voie sa decida el pe care parti din buget sa le execute, si pe care sa le amane), ori sa ridice in mod unilateral plafonul. Poate folosi argumentul ca ultima lege are intaietate, deci ca prin ultimul buget Congresul a imputernicit presedintele sa obtina si fondurile pentru cheltuielile alocate. Daca tine sau nu asta se va vedea in proces.
Indiferent de ce ar face orice ar face, republicanii tembeli care cred ca este un agent secret marxisto-islamist (aduce aminte de tembelul din Norvegia) s-au jurat ca vor demara procedura de impeachment (cum au facut-o si cu Clinton de fapt).
Mai e si propunerea lui Ron Paul, ca FED-ul sa distruga cam $2T din obligatiunile guvernamentale care le are in portofolio. Asta l-ar elibera pe Obama sa execute bugetul alocat de Congress.
Corectie, am vrut sa zic ca o pensie modesta in Romania, daca ar fi proportionala cu SS, ar fi minim 50% din salariul minim, maxim 150%, si in medie cam 80-90% din salariul minim. La ce demografie are Romania, probabil ca ar fi necesar un trust fund de cam 40% din PIB, chiar cu ridicarea varstei de pensionare la 67 de ani.
Sau tigari si vodca pe gratis la pensionari…. si bilete gratuite la Dracula Park (daca se va face astfel de park de groaza) pentru pensionarii amatori de senzatii tari.
"aduce aminte de tembelul din Norvegia" – si unii ziceau ca arta argumentarii pe internet e moarta
Se pare ca le-am dat o idee celor de la Onion, tocmai am vazut aceasta propunere:
http://www.theonion.com/video/social-security-ref…
Nu pot sa imi asum tot creditul, ca au venit si ei cu idei chiar si mai bune, de exemplu sa doteze babele cu mitraliere si sa le dea motiv de cearta (de exemplu metoda clasica, sa le arunce un mar de aur si sa strige "sa il ia cea mai frumoasa dintre voi").
@Radu Ionescu
Ce faci bre, ai iesit la vanatoare de marxisti?
Faptul ca Social Security detine obligatiuni ale guvernului federal in valoare [nominala] de $3T nu face decat sa demonstreze ca sistemul este doar unul clasic, de tip PAYG, si prost mascat pe deasupra. Intrebarea este pe cine va faulta Guvernul cand nu va mai avea cum sa isi onoreze obligatiile – pe chinezi, sau pe baby-boomeri 🙂
cand ai la dispozitie un "buto rosu" este mai putin probabil sa fii faultat 🙂
In politica, diferenta dintre un "buton rosu" si o "sina incarcata de curent" este una minora. Nu degeaba, MEDICAID, MEDICARE si Social Security formeaza "a treia sina" a politicii americane. Daca te atingi de ele, mori sigur. In plus, China e intr-o situatie de tip "Catch 22", pentru ca nu isi poate sabota cea mai mare piata de desfacere atat pentru produse … cat si pentru rezervele monetare.
Faptul ca Social Security detine obligatiuni ale guvernului federal in valoare [nominala] de $3T nu face decat sa demonstreze ca sistemul este doar unul clasic, de tip PAYG
Exact asta e si ideea, datoria guvernului Romaniei ar parea mai mare raportata la PIB, daca ar contine si pensiile fara acoperire promise in viitor.
E bine cunoscuta smecheria prin care statele isi obliga proprii cetateni sa "investeasca" in obligatiuni de stat, asigurand astfel o piata captiva pentru propria datorie. La noi fondurile de pensii nici macar hartie n-au ajuns sa acumuleze, din cei peste 30% din salariu impozitati pe motiv de asigurare sociala, numai cateva procente se intorc in contul privat de pensii care e obligat prin lege sa cumpere conform prospectului active "sigure", protejate la risc valutar (=obligatiuni guvernamentale si municipale romanesti).
În mod normal, la datoria publică trebuie să intre doar obligaţiile curente purtătoare de dobândă.
N-are nici un rost să bagi plăţile viitoare, că ajungi la calcule de genul ~Statul nostru social cheltuieşte 50% din PIB pentru bunăstarea poporului şi promite să facă asta cel puţin 1000 de ani de acum încolo, deci avem o datorie publică de 50000% din PIB~
@Alex Nicolin
Prin definitie un system PAYG poate sa mearga in perpetuum, doar ca intervin complicatii ca generatia "Baby Boom" sau generatia "decretei". In SUA demografia e foarte sanatoasa, populatia creste cu 1% pe an. Deci acest trust fund de 3T este destul pentru generatia Baby Boom.
Daca speranta de viata creste, si varsta de pensionare ba, si nici contributiile nu cresc, atunci formula de pensii va trebui ajustata in jos cu circa 21% (probabil ca daca se ingheata pensiile 10 ani, inflatia va face aceasta ajustare de 21%). Deci oricum nu e sfarsitul lumii in SUA.
In Romania nu se stie, poate sa aiba un colaps demografic care chiar sa strice systemul PAYG. Deci un fond de doar 20% din PIB (care sa fie socotit si ca datorie publica) nu cred ca ar fi suficient.
@LD
Nu este asa. Problema trebuie pusa in felul urmator: daca vrei sa privatizezi complet sistemul de pensii, cat ar trebui sa se imprumute statul ca sa faca un trust fund suficient pentru toti oamenii care fac contributii, ca sa beneficieze peste zeci de ani de pensii proportionale cu contributiile.
Am mentionat trust fund de 3T din SUA pt. generatia baby-boom, dar nu e nici pe departe cat sunt obligatiile implicite ale statului, ci reflecta _doar_ dezechilibrul intre generatia Baby Boom si generatia urmatoare. Daca s-ar privatiza sistemul SS, si statul ar fi obligat sa plateasca pensii proportionale cu contrbutiile facute de oameni (si deja cheltuite), ar trebui sa scoata de 5-6x mai mult, deci cel putin 15T, daca nu 20T, oricum o suma de peste 100% din PIB. Si doar atunci s-ar putea trece la un sistem privat de pensii.
Deci la cate sute de miliarde de euro ar trebui Romania sa puna intr-un trust fund pentru cei care au contribuit deja la sistemul de stat, ca sa privatizeze de tot sistemul? Sa nu imi spuneti ca Parlamentul poate sa dea din degete si sa zica "poof", ca sar decreteii cu furcile pe ei, inclusiv babele cu mitralierele mentionate anterior.
@Radu
"cat ar trebui sa se imprumute statul ca sa faca un trust fund"
Dacă acest împrumut ipotetic (la fel ca multe alte împrumuturi ipotetice) s-ar materializa, el ar deveni purtător de dobândă, deci ar exista un motiv să îl adaugi la datoria publică. Ce nu poartă dobândă, n-are ce căuta acolo. La dobândă zero, indiferent de nivelul datoriei, povara e tot zero.
@LD
Nu te urmez (ca sa folosesc expresia americana).
Daca japonezii ajung sa aiba dobanda de zero, inseamna ca nu mai au datorie? Nu, inseamna doar ca povara datoriei este mica (si dobanda nu este garantata sa ramana mica pe termen lung)
Sau hai sa explic in alt fel, sa zicem ca ar fi vorba doar de aur, fara nici o dobanda. Sa zicem ca sistemul PAYG ar fi fara dobanda: in fiecare luna, fiecare contribuabil ar trebui sa dea la CAS cate 2-3 galbeni ca contributie, timp de 40 de ani sau cat lucreaza. Apoi la pensie, daca speranta de viata e de 20 de ani sa zicem, ar urma sa colecteze cate 4-6 galbeni, deci sa isi recupereze investitia fara dobanda.
Problema este ca fondurile nu sunt la vistierie (ca cu ei s-au platit pensiile pana acum, fara sa castige nici o dobanda), desi datoria statului este implicita. Deci daca ar vrea sa privatizeze tot sistemul, atunci cu un sac de cate miliarde de galbeni ar trebui statul roman sa vina, pentru a nu nedreptati oamnenii care au contribuit deja? Nu intreb acum cu ce dobanda ar fi nevoit statul sa faca rost de acest sac de galbeni; relevant acum este ce procent din PIB-ul Romaniei ar fi acest sac de galbeni.
Sau cate Case de ale Poporului ar trebui statul roman sa lichideze pentru a putea privatiza sistemul de pensii, daca preferi Casa Poporului ca unitate de masura in loc de uncii de aur.
"Sau cate Case de ale Poporului ar trebui statul roman sa lichideze pentru a putea privatiza sistemul de pensii"
Pai pe "toate", adica tot ce detine ca rezultat al talhariei in forma continuata practicata de atat amar de vreme. Privatizare totala. Asta-i singura solutie legitima. Si reala. Ceea ce nu se va intampla, astfel incat sfarsitul va fi acelasi. Ca a oricarei scheme ponzi.
"pentru a nu nedreptati oamnenii care au contribuit deja?"
Oamenii care au contribuit deja sunt si vor fi nedreptatiti. Orice s-ar intampla. Solutia ar fi sa nu-i nedreptatim si pe viitorii!
"Practic, guvernele s-au resemnat că nu vor mai putea consuma mai mult decât reuşesc să încaseze"
Asta e un basm. Mai mult, daca n-ar putea sa cheltuiasca mai mult decat incaseaza ar "falimenta" (ma rog, termenul e impropriu) ar colapsa rapid datorita risipirii inerente de resurse singurul lucru de care sunt in stare (in lipsa posibilitatii efectuarii calculului economic).
Ce nu poartă dobândă, n-are ce căuta acolo. La dobândă zero, indiferent de nivelul datoriei, povara e tot zero.
Povara e zero cata vreme imprumuturile nu ajung la maturitate. De exemplu daca eu iti platesc dobanda la imprumutul ipotecar timp de 6 luni, asta nu inseamna ca ai grad de indatorare zero; orice analiza a viitorului tau financiar trebuie sa includa si datoriile care vor ajunge la scadenta in viitor, chiar daca deocamdata nu sunt purtatoare de dobanda.
Ori gaura fara acoperire din sistemele PAYG va incepe sa ajunga la maturiate incepand cu ~2020, atat pentru US cat si pentru RO. Nu poti amana pensia oamenilor, fie o platesti cu banii jos, fie contractezi imprumuturi care vor fi purtatoare de dobanda. Problema pensiilor e elefantul mort din camera pe care analistii se incapataneaza sa nu-l vada, dar care incepe sa puta din ce in ce mai tare.
Toata povestea cu plafonul datoriei (care va fi in mod indubitabil ridicat) este o repetitie generala pentru default-ul real, undeva in urmatorii 15 ani, cand ridicarea plafonului va fi total irelevanta pentru ca nimeni nu va mai oferi bani guvernului american. Mai departe eu mizez pe hiperinflatie la $, nu faliment in stil grecesc.
@punk
Păi datoriile de stat nu ajung niciodată, cu adevărat, la scadenţă. Decât dacă statul are excedent bugetar şi decide, voluntar, să-şi reducă din datorii.
Altfel, scadenţele sunt reînnoite la nesfârşit iar trezoreria este într-o perioadă de graţie perpetuuă, în care plăteşte doar dobânda.
Pensiile sunt doar plăţi curente, la fel ca toate celelalte plăţi curente de care vorbeam mai sus
Presupusa operaţiune financiară de care vorbea @radu, împrumutul pentru "privatizarea" sistemului de pensii, n-ar face decât să mute povara de pe umerii generaţiilor viitoare – pe umerii generaţiilor viitoare cu dobândă.
Altfel, scadenţele sunt reînnoite la nesfârşit iar trezoreria este într-o perioadă de graţie perpetuuă, în care plăteşte doar dobânda.
Matale esti cumva grec ? 😀 Perioada de gratie e "perpetua" doar cat timp creditorii au incredere ca poti plati macar dobanda. Daca datoria care pana mai ieri era fara dobanda (pensii viitoare) se transforma in datorie cu dobanda (conform legii, cand omul face 6* ani) si dobanda totala ajunge mai mare dacat poti plati, finantele tarii fac poc.
Care va fi impactul acestor datorii asupra finantelor publice de peste 10 ani e foarte neclar, e plauzibil sa avem un deceniu de excedente bugetare si crestere sustinuta a PIB-ului, iar efectul pensiilor decreteilor sa fie total neglijabil, jusificand deci pozitia ta de a nu le adauga la datoria curenta de azi. Ceva imi spune totusi ca nu va fi asa.
Desigur, de la un punct în sus ajungi să nu-ţi mai permiţi nici măcar dobânda. Moment în care vine d-na Merkel şi ţi-o taie la jumătate ca să-ţi permiţi :))
Gata, s-a rezolvat cu criza plafonului datoriilor din SUA, solutia simpla e tiparirea a doar doua monezi de 1T:
Ca orice "veste buna" si criza asta se raspandeste foarte repede! 🙂