Eheii, de cand zic eu de patrunjel, ca nu se pune in balcon..
Nimeni nu m-a ascultat. 🙂
Viaţa după Apocalips
Isăpăşire colectivă, mântuire individuală
Isteria financiară cu epicentrul în Europa – dar care a cuprins întreaga economie mondială – e semn că toate variantele de rezolvare administrativă a crizei au fost epuizate. A mai rămas, deocamdată, doar luxul de-a ne alege otrava: austeritate severă publică şi privată – a cărei consecinţă ar fi instalarea unei lungi ierni economice, restructurarea dură a datoriilor de stat – care ar duce băncile în colaps, inflaţia – în stare să furnizeze o ultimă supradoză unui sistem financiar în sevraj sau chiar războiul, în oricare dintre formele lui vizibile sau subterane – între cine ştie care proaspeţi inamici şi pentru cine ştie ce motive iluzorii.
Otrava nu va fi aceeaşi pentru toată lumea, însă pentru majoritatea consecinţele vor fi similare. În niciun scenariu, modelul economic cu care lumea dezvoltată s-a obişnuit şi pe care România l-a gustat vreme de câţiva ani nu se va mai întoarce.
Pentru această situaţie, nici liderii UE sau ai zonei Euro, nici reprezentanţii G20, nici altfel de birocraţi sau para-birocraţi (Bilderbergi, Trilaterali sau din alte şezători de mare reputaţie folclorică) nu vor putea făsi o soluţie. Pentru că nu există o soluţie colectivă. Apocalipsul financiar este sfârşitul unui sistem corupt care şi-a dovedit limitele, la fel ca multe altele în istorie începând cu Babilonul şi sfârşind cu blocul comunist. După fiecare astfel de colaps, doar catastrofele sunt colective. Pe termen imediat, mântuirea este individuală.
Primii loviţi sunt cei angrenaţi în mecanismele colective de colectare şi redistribuire a banilor, atât publici cât şi privaţi. Tot dintre ei va răsări şi un nou val de profitori, cei care ştiu locurile în care a fost ascunsă prada. Între aceste extreme încape marea masă, a celor cu prea puţină putere dar cu suficientă libertate, care încă îşi pot alege singuri drumul.
Pentru români, faptul că li se întâmplă asta pentru a doua oară în interiorul unei singure generaţii poate fi şi o veste bună. Unii vor fi învăţat să vadă mai bine oportunităţile unui nou început. Există însă şi o enormă capcană. Dintre oportunităţi, o mare parte vor fi de sens contrar.
Afacerea de succes a ultimilor 20 de ani a fost consumul şi investiţia imobiliară, lucruri specifice unui sistem monetar expansionist şi fierbinte. Când universul financiar se răceşte şi se contractă, profiturile sunt în altă parte şi chiar se materializează altfel.
O casă care să consume mult mai puţin pentru încălzire când gazul e scump sau lipseşte, o seră capabilă să hrănească o familie atunci când studiile pe care le credea “de viitor” nu mai folosesc la nimic sau o armă ca unic reprezentant al legii şi ordinii în faţa haitelor lihnite ar putea deveni oportunităţile lumii de după.
La fel de importante devin calificările utile direct indivizilor, începând cu medicii care vor fi în sfârşit răzbunaţi după catastrofa naţionalizării cu totul a profesiei, şi terminând cu instalatorii care ştiu să aplice măcar o mică parte din fizica învăţată în liceu şi care au deprins, de cine-ştie-unde, etica muncii de calitate.
Nu e o veste bună pentru toată lumea, dar nu e nici o tragedie. Însă poate să se transforme într-o tragedie dacă decidenţii momentului, speriaţi că nu-şi vor găsi locul în noua lume, încearcă să împiedice procesul.
18 comentarii
>După fiecare astfel de colaps, doar catastrofele sunt colective. Pe termen imediat, mântuirea este individuală.
Offf ma baieti in floarea vietii ( vorba profesorului meu de fizica din liceu 🙂 ) … si mintuirea tot colectiva este, numai cu un colectiv mai mic si ales pe sprinceana. 😉
Dincolo de aberatii cu strinsul de arme, casa la tara s.a.m.d. eu zic ca in realitate cea mai buna resursa de capitalizat pentru vremuri tulburi ( si nu numai – dar asta e un caz particular ) sunt … cit de banal sau din contra pompos ar putea sa sune … relatiile interumane stabilite de fiecare. 😀
De ce naiba credeti ca exista si a proliferat/s-a mentinut masoneria ? Sau de ce marile religii ale lumii indeamna la cooperare ( fie explicit fie prin intermediul pildelor ) ? 😉
Superb articol!
Pana la urma cele mai de pret active la nivel individual sunt competentele fiecaruia, in masura in care sunt utile societatii la momentul respectiv.
La nivel colectiv, similar.
Problema noastra ca romani e ca multe competente tehnice bazale s-au pierdut in ultimii 20 de ani. Adica stim sa construim cu caramizi, dar nu mai stim sa le facem.
Ne-a mai ramas agricultura, aia rudimentara si injurata, care ne va salva si de data asta.
imi aduc aminte, copil fiind, cum in vacantele de vara, praseam la porumb cu Tataie – si cam aici se opreste toata experienta mea in "d-ale agriculturii"
Ceva ma face sa cred ca nu sunt singurul (nu ca m-ar incalzi in vreun fel) dar vreau sa subliniez faptul ca societatea a fost construita de asa natura incat generatiile de "oraseni" au fost "rupte de pamant"
intradevar, printre oamenii din popor, umbla vorba ca patrunjelul nu se pune in balcon! Poate ca este adevarat sau poate… nu! Cert este ca vom fi multi cei care, fortati de imprejurari, vom verifica veridicitatea proverbului.
@ John Galt – probabil ca majoritatea suntem de acord cu tine, dar nu stiu cati vom putea, vrea si/sau vom avea curajul sa cultivam proactiv "patrunjelul".
@Lucian – "o armă ca unic reprezentant al legii şi ordinii în faţa haitelor lihnite " – poate fi un scenariu, dar nu cred ca va reprezenta o bariera suficient protectoare pentru "patrunjelul din balconul lui John Galt".
Din fericire nu vom cunoaste razboiul prea curand mai ales pt ca lipsesc (ori stau tolaniti pe plaje indepartate) potentialii dictatori si nici oamenii nu mai sunt ca oile
Chiar daca ar cadea la jumatate, in timp scurt, veniturile majoritatii tot nu s-ar ajunge la razboi pt ca e loc de scadere in majoritatea statelor (e ceva gen bula imobiliara – metaforic vorbind).
In plus, RAZBOIUL, pare o chestie "demodata" pt cei care ar avea elanul. forta si mai ales motive sa o faca.
😉
>Chiar daca ar cadea la jumatate, in timp scurt, veniturile majoritatii tot nu s-ar ajunge la razboi pt ca e loc de scadere in majoritatea statelor (e ceva gen bula imobiliara – metaforic vorbind).
Nu as prea paria pe asta … dar in fine …
@DP Din iunie 2010 pana acum veniturile mele au scazut cu 90%. Eu sunt unul dintre oamenii cu diploma fara viitor (marketing). Teoretic nu ar trebui sa fi fost asa pentru ca pana la urma consumerismul a aparut si continua sa existe pentru ca oamenii concureaza intre ei pentru status, permanent. Dar poate ca nu sunt prea bun in meseria mea.
Pe de alta parte razboiul pare oarecum inevitabil. Omenirea a atins pragul de sus al exploatarii resurselor (a la Malthus). Fara un set de inovatii extraordinare, care sa declanseze reinceperea unui alt ciclu de crestere, ne asteapta Evul Mediu. Ceea ce nu ar fi chiar atat de rau pentru Romania, pentru ca noi, metaforic vorbind, suntem in Evul Mediu, o economie bazata pe gansteri.
In final tin sa spun ca Lucian este unul dintre putinii oameni cu scaun la cap din blogosfera, si acest articol confirma inca o data acest lucru.
din pacate, mai mult pentru cei "multi" decat pentru cei "putini", evul mediu insemna si chestii ceva mai rele decat lipsa unui "stat" si a unora dintre beneficiile aduse de existenta lui (gen asistenta sociala) cum ar fi ca s-ar putea sa te trezesti intr-o zi cu vre-o 5 vecini la usa care o sa iti ceara sa imparti painea de pe masa ta cu ei … in cinci parti..pentru ei ..
mare lucru. am crescut fara net,marketing,eurosi dolari ,calculator,televiziune nonstop pe 100 de canale,geamuri termopan si telefon mobil, fara 10 feluri de masline si branza mucegaita, masina cu 10 airbaguri si bloguri nesfarsite. cat de rau poate sa fie acum?!
…. capitalismul pe care il stim isi face bagajele si se pensioneaza…..in calitate de tanar pensionar , va mai avea resurse sa mai produca dar mai putin si mai selectiv…. pe termen mediu si lung se va ramolii tot mai mult… sa vedem cu ce il inlocuim….
austeritate severă publică şi privată – a cărei consecinţă ar fi instalarea unei lungi ierni economice
Exista si o alta solutie. Daca Banca Centrala Europeana ar incepe sa cumpere obligatiuni de stat, in cadrul unui program care sa conditioneze acesta achizitie de echilibrarea bugetelor nationale pe excedent primar, atunci efectul este unul pozitiv. E drept, va exista austeriate publica, si asta e exact ce vrem, reducerea cheltuielilor discretionare ! Efectele sunt intreite:
– se dezamorseaza criza datoriilor
– se da un necesar impuls inflationist prin extinderea masei monetare; efectul este pe termen scurt, piata stie ca BCE detine acele bond-uri, care si-au pastrat capacitatea de a steriliza excesul monetar
– se reduce efectul de "crowding out" al investitiilor de stat, permitand privatilor sa se imprumute si sa cheltuie in locul statului
Cheia pentru o asemenea solutie este o restructurare voluntara si rapida a cheltuielilor statelor din zona euro. Din pacate, dupa cum ne arata modelul grecesc, solutia este practic imposibil de aplicat: europeanul tipic considera banii de la buget un "drept castigat".
Idei de afaceri pentru LD: Sa lanseze pe piata:
1. Trusa de prim ajutor 'Riscograma' in caz de apocalips(a) .Va contine, printre altele, si o imprimanta color pentru tiparirea de euro, pe principiul stravechi: de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi 🙂
2. Kitul de supravietuire 'Riscograma' in caz de apocalips(a).Va contine, printre altele, o arma si medicamente (generice).
Preturi avantajoase pentru cei cu postari multe (sau lungi 🙂 ).
Lucian, spui ca schimbarea se poate transforma în tragedie dacă decidenţii momentului încearcă să împiedice procesul.
Pai ei asta fac si o fac cu toate fortele: impiedica procesul, in primul rand prin ascunderea sau negarea evidentelor. Prin urmare schimbarea sistemului economico-financiar prezent se va face printr-o tragedie generalizata.
Daca privim lucrurile "din avion", nu sunt asa de grave… continentele isi continua linistite deriva, clima se schimba cum vrea ea fara sa ne intrebe, cometa nu stiu care tocmai ne-a ratat planeta a n-a oara, etc,,, ce mai conteaza ca specia dominanta de pe planeta are cateva probleme existentiale grave ?
UIte, parca acu ceva timp LHC (Large Hadron Collider) de la CERN era sa dea o gaura (neagra) la tot Pamantul 😉
Deci pana la urma ce alegem, capitalismul african sau comunismul chinez ? 😉
Simplificand la maximum ,cred ca intr-un final, apocalipsa asta de care se tot vorbeste , va exista sau nu in functie de cum ne 'calibram' asteptarile.
Din pacate , consumul impins la apogeu, a distorsionat rau de tot asteptarile si pretentiile oamenilor .
Ii stiu pe unii care si-au montat aer conditionat pe care il foloseau cel mult 3-4 saptamani pe an, doar pentru ca se dadea in rate. Ce sa le faci, oamenii isi redefinisera notiunea de confort.
Acum le-au scazut salariile si nu si-au mai pornit AC-ul nici in alea 3-4 saptamani de vara cu temperaturi peste 30 grade. Si-au redefinit din nou notiunea de confort…
urmeaza: nausica, valea vantului. hehe:)
Acest articol cred ca este inspirat din lucrarile futturologului Alvin Toffler. In special in "Al treilea val" lucrare foarte documentata se face referire la criza globala si anticipeaza urmatoarele evenimente socio-economice care vor duce inevitabil la un nou model de organizare socio-economica bazata in principal pe economia de prosum, pe existenta unor comunitati mici bine organizate dar superinformatizate.
N-O S-O MAI TZINA MULT ASA…