Standard
Lucian Davidescu

Financiar vorbind, e război!

Irlanda şi Portugalia tocmai şi-au re-ocupat locurile previzibile în domino-ul datoriilor. Dacă ele vor cădea, euro va cădea. Dar cine să le-mpingă?

Înainte de salvarea de ultimă instanţă a AIG, Lloyd Blankfein, şeful Goldman Sachs, l-ar fi sunat pe Henry Paulson, pe atunci secretarul Trezoreriei şi – la rândul său – fost şef al Goldman Sachs: „Avem o problemă. Clientul nostru AIG pare că nu mai are mult de trăit“. „Linişteşte-te, trage aer în piept. Prima dată trebuie să fim siguri dacă falimentul este inevitabil“, i-ar fi răspuns Paulson. Blankfein deschide laptopul şi începe să execute obligaţiile contractuale de aport de capital şi să ceară răscumpărarea derivativelor. AIG intră în colaps. Blankfein către Paulson: „Asta s-a rezolvat! Acum ce facem?“

Povestea nu este reală ci doar o redramatizare a „celui mai bun banc din lume“ făcută de Janet Tavakoli, unul dintre puţinii specialişti în derivative care au reuşit să-şi păstreze reputaţia intactă. Timpul a demonstrat că, într-adevăr, salvarea AIG a fost de fapt salvarea Goldman Sachs. Însă timpul a demonstrat şi mai mult decât atât: că Goldman Sachs nu este o căpuşă ci, dimpotrivă – alături de agenţiile de rating – unul din vârfurile de lance ale intereselor financiare americane.

Nu sunt un adept al teoriilor conspiraţioniste de niciun fel. Câteva mi se par exagerări teribile iar majoritatea – halucinaţii pure. Cu toate ăstea, admit că multe lucruri se întâmplă fără ca publicul larg să le afle prea curând iar uneori nu le află niciodată. Întrebarea este: cât de mult ne schimbă ele viaţa. Criza financiară prin care trecem este genul de fenomen care să ne schimbe vieţile şi cu siguranţă încă nu am aflat totul despre ea.

Însă suficiente lucruri sunt uşor de ghicit, în spatele ştirilor financiare de zi cu zi sau ale dinţilor de ferăstrău de pe burse. Iar lucrul care devine mai evident pe zi ce trece este că în timp ce vorbim se poartă un veritabil război financiar între două puteri despre care n-am putea concepe vreodată să nu fie prietene: SUA şi Zona Euro. (sigur, taberele sunt de fapt stratificate şi parţial a-geografice, dar simplific de dragul melodramei)

De-o parte a Oceanului, bancherii de investiţii, agenţiile de rating şi chiar presa de înaltă reputaţie atacă în mod vizibil şi uneori iraţional euro şi îi prevestesc dispariţia. De cealaltă parte, birocraţii strâng rândurile şi cad de acord mai bine ca niciodată. Uneori, dau semne că sunt în stare să ia decizii curajoase. Adică exact ce nu mai sunt în stare SUA să facă. Dacă până recent cea mai mare sperietoare era falimentul statelor UE, acum austeritatea a devenit brusc cauza tuturor relelor, după modelul „dar de ce n-ai bască?”
Sigur, alteori o dau în bară. Cinicii ar putea spune că e doar o chestiune de timp până când „construcţia europeană” va ceda catastrofal. Poate că Irlanda şi Portugalia rezistă, aşa cum a rezistat deocamdată Grecia – importantă e uzura.

Deocamdată, China stă pe margine şi încă îşi face calculele. O victorie europeană ar avantaja-o pentru că ar însemna dispariţia monopolului de pe piaţa internaţională a banilor. Însă este la fel de adevărat că o înfrângere a SUA ar dezavantaja-o, pentru că şi-ar vedea „tunsă“ agoniseala strânsă până acum în dolari. Grea decizie.

Update: Irlanda a reuşit să liniştească pieţele după ce a reuşit să plaseze obligaţiuni de 1,5 miliarde de euro pe patru ani (500 mil.) respectiv opt ani (1 mld.). Cererea a fost de 5,4 respectiv 2,4 ori mai mare iar dobânzile au fost de 5% respectiv 6%. Emisiunea nu era planificată, pentru că Irlanda are nevoile de trezorerie acoperite până anul viitor, însă decizia a fost luată din scurt, pentru a contracara temerile cum că statul nu se poate finanţa prin forţe proprii.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

John Galt

Nu e doar US vs UE, e US vs World Wide. Si nici macar, pentru ca inclusiv US va pica la un moment dat (chiar daca acolo e HQ-ul).

E un razboi pe care "statele" (federatii, uniuni, republici populare etc) NU au cum sa-l castige, prin urmare SIGUR il vor pierde. Vezi cum fiecare stat "se grabeste" sa-si declare incapacitatea cat mai repede, sa-si devalorizeze moneda (daca o mai are) cat mai competent.

Singurii care pot castiga din HAOSUL care vine sunt .. capitalistii. Aia feroce, pusi pe fapte mari.

Va fi frumos..

🙂

mobutu

Agoniseala chinezilor in dolari poate fi schimbata (treptat) … in eur/aur/etc

Ce mai face romania printre porci?

initial era PIIGS (sa nu uitam de Italia)

cu romania in ciorba devine RIGIPS.

mobutu

Sau daca prefarati totusi fara italia atunci e bun si un GRIPS.

MadMax

"Poate că Irlanda şi Portugalia rezistă"

Pai nu prea rezista. Irlanda a fost salvata vineri de BCE. Pina saptamina viitoare, probabil, cind va trebui sa o faca din nou. Cit si daca s-o mai putea.

Lucian Davidescu

@MadMax

Nu tocmai…

BCE ar fi intervenit pe piaţa secundară a bondurilor şi cu doar câteva zeci de milioane de euro

Altfel, Irlanda a luat deja împrumuturile necesare pentru tot anul. Trezoreria e practic închisă.

Vor face totuşi un test săptămâna asta şi speră să fie cerere.

Lucian Davidescu

@mobutu

RIGIPS RULEZ!!

@John Galt

C'mon, orice război are ca scop final supravieţuirea, nu apocalipsa 😀

Flavian

Misto bancul si daca tot suntem la capitolul parafrazare: Teorii ale conspiratiei ? Teorii pe naiba… 😉

Ramanem optimisti, incet, incet.. grecia isi revine… 🙂

Adrian

Financiar vorbind – ce cauta Romania intre Piigs? Parca PIGS apoi PIIGS se referea la zona euro…

icssizero

ce cauta Romania intre… ne place sa ne bagam in seama.

chiar daca nimeni nu stie unde e Romania pe harta, noi suntem siguri ca suntem buricul targului si la rele si la bune.

Financiar, Romania este o carpa in vant…

totedati

păi eu văd o prietenie de durată între germania, motorul economic al eurozonei şi china, care destul de mult timp de acum încolo va avea nevoie de import de tehnologie industrială …

maglev & comp e un bun exemplu … până umplu nemţii de maglevuri toată china, la fel cum în secolul 19 sua sa umplut de căi ferate, mai e destul de lucru … şi deo parte şi de cealaltă a eurasiei ….

posibila înţelegere, la nivel strategic, eu-china, poate fi extrem de simplă pentru cuplul eurochinez: voi ne daţi tehnologia, noi vă dăm de lucru, că 1.5 miliarde de chinezi au nevoie de multe lucruri … şi vă dăm şi bani că avem destui verzişori … piaţă contra tehnologie … la schimb o lasă şi zona euro mai moale cu barierele comerciale … să aibe china unde vinde până se dezvoltă piaţa internă şi puterea de cumpărare destul ca să preia o parte din producţie … cu americanii lucurrile devin tot mai tensionate, licuriciul şef moare de ciudă că îşi pierde supremaţia FĂRĂ NICI UN FOC DE ARMĂ TRAS DE NOUL LICURICI ….

spre deosebire de toate celelalte imperii, imperiul chinez e unul paşnic … ipotetica şi posibila lui supremaţie e câştigată prin muncă nu prin războaie de cucerire! păi cum să nu mori de ciudă! licuriciul american nu poate face nimic pentru a opri china din ascensiune pentru că china evită toate confruntările directe, mai ales cele armate sau politico-ideologice … provocări au fost destule, reacţiile moi, să dai în turbare nu alta!

dacă trendul continuă pe relaţia china-sua cu războiul comercial tot mai evident între foştul licurici şef şi viitorul licurici şef cine ştie dacă nu cumva cel de-al treilea licurici nu va ajunge licuriciul şef … din întâmplare şi nebăgare de seamă ….

politicile financiare europene de austeriate financiară pot însemna şi faptul că licuriciul neamţ nu a supt cu prea multă convingere la licuriciul american, care dădea doar laptele consumului nelimitat pe toate tâţele şi era de mult convins că pentru a consuma mai trebuie să şi produci ceva … nu ia trebuit mult să găsească un frate ideologic siamez în licuriciul chinez la fel de convins că munca e baza prosperităţii nu tembelizorul şi reclamele marca holiud …

vom vedea ce va fi, china are destui verzişori să ne ţină pe linia de plutire … dar pe termen lung înţelegerile trebuie făcute la alt nivel strategic si ideologic …

eu văd doar două semne care scot bătrâna europă din rahat pe termen lung:

1. creşterea chinei continuă în ciuda crizei … asta înseamnă că o parte tot mai mare din creştere nu o mai reprezintă exporturile ci investiţiile/piaţa internă

2. nivelul exporturilor germane se menţine în ciuda crizei … păi unde poţi exporta pe ditamai criza decât acolo unde e creştere economică … china, brazilia, india!

adică înţelegea e deja făcută … accesul bătrânei europe la piaţa internă chineză există şi se poate măsura … gălbejiţii dau de lucru europei deja …. dar e dirijat spre investiţii nu spre consum! că e stat comunist nu vrăjeală consumistă!

John Galt

Lucian, sa inteleg ca azi imi dai dreptate?

🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.