foarte corect, spre deosebire de alte bloguri, se vede mai mult profesionalism, imi place ca ati inceput sa scrieti mai des, asa sa o tineti, as citi chiar in fiecare zi
Unde fuge Ilie Năstase să-și pună banii la adăpost
A început să fie vânturată iar ideea stupidă a „forfetarului”, semn că politicienii iar nu mai văd metoda de a scoate bani.
Evident că o astfel de soluţie este falsă. Lucrurile care cândva funcţionau sunt acum sortite eşecului. După Gerard Depardieu în Franţa, Ilie Năstase dă semnalul în România: „emigrez!”
Pentru ce ni se iau asemenea taxe? Pentru salariile parlamentarilor şi europarlamentarilor? Nu mai vreau să plătesc, mă mut în Rusia, după Depardieu
Deja au făcut-o enorm de mulţi, însă acesta este în general un privilegiu acceptat pentru cei bogaţi şi puternici, pentru că oricum nu prea poate fi refuzat. La rândul lor, ei preferă să fie discreţi, astfel că rămâne o pătură mijlocie care poate fi spoliată chiar şi de jumătate din muncă fără să protesteze prea mult. Oameni ca Depardieu sau Năstase, care îşi fac publică opţiunea şi motivaţia ei, rup zidul social şi le arată şi altora câtă putere au.
Relaţiile de forţă dintre autoritate şi cetăţeni sunt alimentate de două lucruri. Primul îl reprezintă constrângerea fizică: sclavia, apoi şerbia, apoi graniţele proprii închise pe dinăuntru, apoi graniţele altora închise pe dinafară, apoi controlul monedei şi al fluxurilor de capital au fost limita dură care a permis claselor conducătoare să facă abuzuri fără să suporte consecinţe pe măsură. Al doilea lucru este informaţia redusă, inerţia şi buna-credinţă a celor care plătesc taxe cum că banii lor sunt bine folosiţi şi că liderii politici pe care i-au ales le-ar dori binele.
Prima barieră a dispărut, bucată cu bucată, într-un proces finalizat în mare măsură acum 6 ani. Deja, peste trei milioane de români – un sfert din populaţia activă – au profitat şi au plecat să muncească în UE.
A doua barieră se spulberă tot bucată cu bucată, odată cu accesibilitatea internetului, a informaţiei despre conturi şi companii offshore şi cu evidenţa că politicenii vor doar binele propriu indiferent de consecinţe.
Gerard Depardieu în toată lumea şi Ilie Năstase în România sunt doar factori care spulberă bucăţi mai mari din monstrul de mucava.
Diferenţa este că restul lumii vestice este suficient de consolidat şi a strâns destul capital ca să reziste acestui şoc. Şi încă „aşteaptă atâţia la uşă”, venind inclusiv din România. Aici, nu aşteaptă nimeni la uşă.
În schimb, pe cei care au rămas îi ţine din ce în ce mai puţin. Dragostea „de locuri” se subţiază, inclusiv pentru că locurile au fost deja părăsite de mulţi dintre cei cu care se mai putea sta de vorbă. Dependenţa economică scade şi ea, cu atât mai mult cu cât populaţia rămasă are doar perspective de pauperizare: ce să mai vinzi, cui?
Un loc de muncă este o ancoră bună, dar majoritatea sunt precare – pun prea puţin preţ pe calificare iar dacă dispare compania, nu se înghesuie mulţi să valorifice resursa umană rămasă. Iar pentru tineri, situaţia e şi mai bine-tranşată: există doar perspectiva de-a locui cu părinţii şi de-a munci doar pentru banii de buzunar.
Există puţine linii de carieră cât de cât consolidate. Pentru cei cu studii medii, şansa este să se angajeze într-o fabrică de piese auto, pe 200 de euro (de fapt vreo 350, dar aproape jumătate rămân la stat). De fapt, e o capcană, pentru că fabricile vor rezista delocalizării şi competiţiei estice un deceniu, poate mai mult, dar nu destul cât să-i ducă la pensie. Opţiunea raţională şi pentru ei este să plece şi să le lase joburile părinţilor.
Pentru majoritatea celor care termină studii superioare dar nu excelează prin nimic – fireşte, majoritatea – şansa este să stăpânească bine una sau mai multe limbi străine ca să se poată angaja într-un call-center pe 300 de euro (sau 400 la vârf de carieră). Iar cei cu ceva abilităţi sau talente pot deveni programatori, designeri etc. şi pot lucra pe internet de unde să găsească contracte în lumea largă. Inevitabil, ultimele două categorii descoperă lucruri simple: de exemplu că nimic nu-i „leagă de glie”. Pot alege să lucreze de oriunde din lume, unde să plătească taxe mai mici şi să suporte nesimţire mai puţină.
Nici măcar abonaţii la privilegiile de stat nu au motive să piardă prea multă vreme pe aici – şi-au făcut deja reşedinţe în Monte Carlo, de la vile luxoase în cazul regilor asfaltului până la un „banal” apartament în cazul unui „banal” funcţionar cum e(ra?) Codruţ Marta. Rusia este o pistă falsă, care doar amplifică efectul de imagine. În realitate, Rusia arată la fel de rău ca România iar cei mai înstăriţi deja şi-au refugiat familiile în ţări liniştite şi doar mai zboară din când în când să-şi ţină afacerile sau să-şi culeagă prăzile.
Singurii care mai au viitor sunt proprietarii de teren din zone relativ ferite de hoţi, care au destulă educaţie încât să ştie ce să facă cu pământul şi care îşi pot susţine familiile într-o oarecare linişte şi relativă bunăstare. Dar până şi ei va trebui să stea cu puşca sub pernă, pentru situaţia în care le-ar călca bătătura haitele nomade de tâlhari hămesiţi – privaţi sau de stat.
Pentru aproape toţi ceilalţi, vremurile se schimbă iremediabil. Ori suntem în stare să ne luăm ţara înapoi, ori scapă cine poate!
19 comentarii
Un articol putin cam dramatic, dar oricum, foarte foarte aproape de realitatea in care ne zbatem. Ai punctat foarte bine sansele tinerilor de a iesi la pensie dintr-un post in care sunt acum, dar care s-ar putea sa nu mai existe peste 10 ani, sau sa existe in Europa de Est/ China…De asemenea, foarte bine subliniat este faptul ca in mod ascuns, povara taxelor este suportata de catre patura de mijloc, din ce in ce mai subtire si mai saracita, acesti oameni fiind in imposibilitatea mutari afacerilor in offshore, sau beneficierii de deduceri de taxe, facilitati fiscale, precum companiile mari. Eu totusi sper ca odata cu asigurarea accesului la informatie pentru un numar din ce in ce mai mare de oameni sa nu se intample precum in „Minunata lume noua” a lui Huxley, ci pe dos, sa avem o natiune de alegatori informati, educati si responsabili.
Dramatic? Alexandru, articolul este retinut si elegant raportat la realitatea viitoare.
Un articol foarte realist. Insa tare mi’e ca lucrurile sunt chiar mai rau. Mult mai rau.
Perfect de acord.Impartasesc aceeasi opinie.
Foarte bine scris domnule Davidescu .Viitorul romanesc e sumbru .
Toti politicienii mioritici se gindesc doar la prezentul bunastarii personale . Nu exista unu care sa se gindeasca la viitorul generatilor de tineri . Indiferent de functie sau apartenenta politica .
ca o paranteza, ce taxa la enervat asa tare pe Ilie?
@LD
Romania este o democratie cu libertate de presa, libertate de asociere, etc, nu este asa? Fiecare tara isi are liderii pe care si-i merita, si daca aproape toti romanii ar vota, ar iesi rezultate mai bune (cel putin daca ar avea o educatie civica si economica rudimentara, si daca presa si-ar face si ea datoria, tragandu-i pe politicieni la raspundere).
In loc de lamentatii, ai putea sa organizezi un partid de dreapta care sa taie taxele in Romania la fel cum le-a taiat Reagan in SUA sau Margaret Thatcher in UK, daca tu crezi ca in asta ar consta salvarea Romaniei. Sau cum a facut Bush cel Mic acum 11 ani, cand a taiat masiv taxele pana au ajuns la doar 14% din PIB (desi nu a facut mare branza cu asta, doar ca a crescut datoria guvernului).
Sau cum am mai scris, poti organiza un referendum pentru descentralizarea Romaniei, si apoi fiecare regiune (sau judet) ar putea hotara cat de multe taxe si servicii sa aiba (cu doar cateva lucruri inca finantate central). Pe mine oricum nu ma afecteaza, ca nu mai am acte de identitate romanesti de vreo 17 ani (chiar ca nici nu stiu ce s-a intamplat cu pasaportul romanesc), si ar fi prea mare bataie de cap sa imi fac acte noi.
Si care ar fi solutia pentru o tara secatuita de resurse, in care un politician, chiar daca nu e corupt in adevaratul sens al cuvantului, lupta tot pentru buzunarul propriu? Cine ar fi dispus sa intre in politica doar pentru a schimba in bine legile tarii, dar fara a se infrupta si el din „os”, gandindu-se doar la „popor”?
Intradevar cam asa arata situatia din aceasta tara, eu unul am 20 de ani si studiez o facultate care nu stiu cat mar putea ajuta sau nu, unii zic ca da, alti zic ca nu. Oricum astept sa o termin si sa parasesc tara, is satul sa vad atata prostie din partea politicienilor is satul sa stau in aceasta tara infecta si sa ma enervez de fiecare data cand deschid televizorul. Si ca mine gandesc majoritatea adolescentilor din ziua de astazi.
Referitor la Domnul Nastase e alta poveste, nu prea trebuia el amestecat in aceasta discutie, pe Depardeu l-au invitat Rusii, el fiind si bun prieten cu presedintele Putin, pe cand Nastase e suparat ca nu i-au iesit lui niste smecheri cu pamanturi prin Bucuresti.
@Daniel Negut
Nu stiu care este solutia, dar trebuie sa aiba mai multe aspecte:
1) un partid nou la putere, cu politicieni ne-corupti (sau relativ ne-corupti); se pare ca era entuziasm in 1996 cu PNT-CD, sau ce coalitie avea (nu stiu, ca nu locuiesc in Romania de la caderea comunismului), deci nu stiu ce perspective mai sunt cu asta, dar incercarea moarte n-are
2) descentralizare si autonomie fiscala–daca mai putin bani se duc la centru, mai putini sunt pierduti in centru. Si in multe tari s-a ajuns la concluzia ca politicienii locali pot fi trasi la raspundere mai usor decat politicienii de la sute de km distanta; bineintele anumite chestii ca armata, sistemul de pensii, si inca cateva lucruri vor ramane centralizate, dar jumatate din ministere ar putea fi desfiintate sau mult reduse De exemplu SUA are un minister al invatamantului la nivel federal, dar numai 5000 de angajati (la o populatie de 15 ori mai mare ca a Romaniei !), pentru ca rolul lor este doar de a asista fiscal si a coordona agentiile de la nivel local: http://en.wikipedia.org/wiki/United_States_Department_of_Education#Functions
3) presa trebuie sa isi faca datoria–dar pentru asta trebuie sa existe presa (si alta mass-media) care sa nu fie partizane, si sa fie respectabila.
4) cetatenii trebuie sa aiba mai multa educatie civica, economica, etc, si sa voteze. Procedura de vot se poate face mai simpla (multe state in SUA au eliminat sectiile de vot, si se face votul exclusiv prin posta, in viitor se va putea face probabil si prin Internet)
Probleme sunt si in SUA, ca sunt exagerat de scumpe campaniile (miliarde de dolari pentru o campanie presedentiala ca sa aiba sanse de succes), sunt grupuri de influenta mare care cheltuie din greu sa arunce cu noroi in candidatii care nu le promit ca le vor sustine cauza, si au ajuns si in SUA sa se sature oamenii de politica dupa ce au fost bombardati cu sute de reclama negative pe TV, si dupa ce vad toate confrontarile inutile din Congress in special (chiar s-a facut un sondaj de opinie, Congressul SUA are popularitate de doar 11%, mai mica decat ideea de face SUA o tara comunista, care avea 13% support, si mai mica chiar decat bancile camataresti, care au suportul a circa 15% din populatie).
Eu cred ca alte state federale–Canada, Australia, Germania, etc, au sisteme politice si economice mai bune de urmat decat exemplul SUA, care este destul de desfunctionala.
Aveţi dreptate domnule Davidescu, scapă cine poate.
Ar putea fi completat acest tablou prin cîteva indicii asupra cauzelor. A spune că de vină e doar corupţia e prea puţin. Ceea ce a condus la corupţie, şi anume incapacitatea SUA şi UE de a gestiona „victoria” în războiul rece, îşi are rădăcina într-un sistem politic şi social (capitalismul) falimentar. Spun asta pentru că exact arma care a făcut posibilă „victoria” occidentului este cea care acum generează problemele.
Vitrina strălucitoare occidentală, nivelul de trai la care salivau românii din blocul comunist, a fost o creaţie artificială susţinută prin împrumuturi şi deficite. Acum a venit scadenţa, păcat că la plată suntem obligaţi cu toţii, la grămadă, chiar dacă nu am apucat la acel stil de viaţă, ca-n filme. Nu-i nimic, o să murim ca-n filme, spectaculos.
Nastase face parte dintre oamenii care au facut banii in alta parte si are dreptate sa nu doreasca sa-i imparta cu un stat pagubos. In copilarie invatam la scoala ca in evul mediu biserica nemiloasa si hrapareata dadea taranilor pamant in exploatare si cerea zeciuiala. Pe vremea aceea eram oripilat de o asemenea jefuire a oamenilor de rand. Astazi am fi mai mult decat fericiti daca din castigul nostru statul ar lua numai 10%. Daca facem un calcul simplu, ce constatam ? In mod pervers, pentru imagine, statul ia din fondul de salarii sub forma de contributii si taxe impartite intre angajat si ale angajator aproape jumatate din bani, apoi, din ce ramane, angajatul face cumparaturi din care din nou da statului 24% drept TVA (desi nici vorba de adaugare de valoare de catre consumator). Ce-i mai ramane omului pentru a-si tine zilele ? Aproape un sfert din castig, din care statul ii mai ia pretul asanumitelor certificate verzi, cumparate de furnizorii de energie (pe care tot statul le vinde), taxe pentru investitiile private facute in energie verde (desi aceasta este o investitie a unui capitalist privat aducatoare de profit pentru el). La toate astea se adauga accizele, aceste excrescente maladive ale economiei de piata moderne si desigur taxele locale, pentru ca ne omoram sa facem autonomie locala pe alti bani luati de la aceiasi oameni. Ce ramane ? Aproape nimic, sau mai degraba nostalgia dupa anii 70. Ne chinuim de 25 de ani sa vindem bucatica cu bucatica aceasta tara si nici macar acest lucru nu ne iese bine. Am devenit straini in propria tara si unii ne tot indeamna sa plecam. Cand cineva mosteneste un avion si nu se pricepe, are doar o solutie, sa il vanda. Asa au facut si guvernele de pana acum, au mostenit un urias SRL, care per total era profitabil (peste un miliard de doll. excedent in 89 in conditiile in care somajul era zero), l-au desfacut in bucati si s-au minunat ca nu mai merge, au inceput sa arunce tot ce credeau ei ca nu merge si au constatat apoi ca nici ce initial parea ca merge nu mai functioneaza din lipsa acelor componente aruncate, asa ca le-au aruncat si pe astea. Acum acesti „specialisti” se uita in toate directiile si se intreaba ce mai este de facut. Capitalurile care au dat tunurile in Romania se retrag si raman fata in fata un stat debil si o populatie ruinata. Mai sunt putini pasi de facut pana la final. Au mai ramas de distrus CFR-ul, sistemul national energetic, TAROM,posta si alte cateva ultime redute. Sa fim convinsi ca si acestea se vor face. Prietenii Romaniei impreuna cu pofticiosii nostri politicieni nu dorm. Daca eram o gubernie rusesca sau un pasalac turcesc nu ajungeam pana aici. Aia cel putin aveau grija sa nu murim de tot, ca sa aibe si maine ceva de luat. Interesant este ca acordurile cu FMI (redactate de romani la sugestia FMI !), care au distrus economia, au fost semnate, pe langa politicienii de teapa lui Boc, de la care nu ma asteptam sa vada pericolul, de mereu acelasi etern guvernator economist Isarescu despre care ma intreb in a cui echipa joaca. Discret si surazator, acest om si-a lasat conationalii sa fie jefuiti atat ca stat cat si ca persoane (a se vedea scandalul cu comisioanele bancare ascunse si clauzele ilegale din contractele de crditare) fara sa miste un deget. Veninul cu care a fost otravit organismul economiei romanesti abia de acum inainte isi va face efectul si va fi devastator. Daca faceam parte din imperiul rus aveam acum impozitele dupa care tanjeste acum Nastase, electricitate si gaze la jumatate din preturile actuale si desigur multa, multa seriozitate si profesionalism la guvernare, impreuna cu penitenciare pline cu hoti. De ce oare suntem noi atat de neputinciosi incat trebuie sa vina altii sa ne mane precum pe oi ?
Am o dilema referitoare la scapatul din RO, vorbind pe cifre reale deoarece cercetez optiunea de a emigra:
1) Salariu net RO =800 EUR din care rata la apartament 250 EUR => cheltuieli lunare de 550 EUR
2) Slariu net afara (am oferta si din cate stiu cam pe aici se invarte pentru imigrant pe ce lucrez eu)=2200 EUR din care chirie 900 EUR si rata la apartamentul din RO=250 EUR (nu am cum sa-l vand cu ipoteca pe el prea repede, iar de inchiriat n-are cine sa se ocupe).=> cheltuieli lunare de 1050 EUR.
Tinand cont de diferenta de nivel de trai, deoarece vorbim de vestul europei, ar trebui sa cheltui cam cu 50% mai mult ca in RO pentru acelasi niv de trai, adica 825 EUR.
Ramane o diferenta de 225 EUR.
Intrebarea este se merita sa plec si sa las totul aici (familie, prieteni) pentru a trai in alta tara ca imigrant ROMAN, pentru un profit de 225 EUR pe luna???
Mie momentan mi se pare ca nu, sau poate sunt prea comod…
@Alin
Păi sunt mai multe nuanţe în cazul tău:
1. Locuinţa pare un fel de piatră de picior. Vezi care e cel mai mic preţ la care o poţi închiria pe termen foarte lung. Dacă e prea jos, întreabă-te dacă are rost să plăteşti rate pentru ea.
2. Într-adevăr, la nivelul ăsta de venit chiria dă peste cap orice calcule referitoare la costuri. 900 EUR e mult. Mai în Sud, veniturile sunt ceva mai mici dar chiriile sunt mult mai mici. Vei fi uimit de ce găseşti cu jumătate din banii ăştia în Malta sau Cipru.
3. Depinde mult de gusturi. Unii, ca să scape de câini, trotuare blocate, coji de seminţe şi cauzele lor ar fi dispuşi să înghită chiar şi o scădere de venituri.
suntem intr-o situatie care nu are o rezolvare serioasa….este adevarat ca traim intr-o tara si intr-o societate fara nici o perspectiva…am devenit doar niste buletine de vot si doar atat….interesul asa zisilor guvernanti este sa aiba o masa de mamaligari pe care sa-i prosteasca cu ceva faina si ulei la vot iar in rest doar mariri de taxe si impozite fara a avea o viziune sanatoasa la ceea ce se mai poate face…ma incearca un sentiment de dezgust de neputinta….sa plecam la rusi,nici gand,dar aici nu se mai poate…doar o viata avem,nu mai multe…poate ce spun acum suna oarecum a resemnare,,dar nu ma mai vad in peisaj….pacat ca nu sunt doar eu…e vorba si de familie…
@Alin
Nu cred ca o suma de 200-300 euro ar trebui sa determine alegerea ta–imagineaza-ti ca nu ai iesi cu nimic mai castigat pe termen scurt, ci doar pe termen lung (sa zicem dupa 4-5 ani), ai vrea sa mai faci acest pas?
Sunt multe puncte pro / con la emigrare care valoreaza mai mult decat atat. Conteaza unde emigrezi, daca este intr-o tara unde stii deja limba fluent (sau esti sigur ca poti deveni fluent destul de rapid), si daca este intr-o tara unde crezi ca iti poti face usor prieteni–de exempl in tarile vorbitoare de limba engleza e foarte usor, sunt tolerante cu imigrantii, etc. In rest, depinde de la tara la tara. Depinde si daca ti-ar place orasul, clima, relieful, etc unde te gandesti sa emigrezi.
Puncte PRO pentru emigrare:
– scaparea de birocratie (depinde si de destinatie, dar cel putin in anglosfera nu te impiedici de birocratie)
– scaparea haosul legislativ si admimistrativ, si ce alte lucruri care te enerveaza in Romania
– sansa mai usoara de a te reprofila (in caz ca vrei sa faci asta) decat in Romania
– oportunitati mai bune pentru (viitorii) copii ai tai
– experiente noi, daca esti genul de om caruia sa ii place aventura
Puncte CON cu privire la emigrare:
– departarea de prieteni / familie
– efortul mare
– faptul ca si daca vorbesti limba fluent si corect gramatical, tot o sa ai accent
In analiza finala, depinde ce vrei tu in viata, si daca crezi ca poti fi mai fericit emigrand. Fiind o alternativa care da roade doar pe termen lung, nu cred ca salariul initial care l-ai primi ar trebui sa fie factorul determinant.
F bun articolul. Arata f clar directia pe care or sa o ia lucrurile in tara noastra.