Riscograma

Airbnb și Uber – semnele cutremurului social care ne așteaptă

Hotelierii și agențiile de turism din România par, deocamdată, mai isteți decât taximetriștii – așa că nu protestează pentru interzicerea Airbnb ca să ajungă la consecința nedorită de a-i creea notorietate. Dar îi doare la fel de tare iar prin restul lumii au fost astfel de proteste, așa că să nu ne mirăm dacă o să îi vedem și pe ai noștri în fața Guvernului!

Ambele sunt servicii folosesc tehnologia și comunicațiile pentru a genera câștiguri în economie: reducerea costurilor de tranzacționare, eliminarea asimetriei informaționale și – cel mai important – utilizarea mai eficientă a capitalului.a

La primele două, companiile clasice pot să răspundă simetric: îmi fac și eu aplicație de taximetrie, mă înscriu și eu pe booking.com, și serviciile mele pot fi evaluate public de clienți. Problema dureroasă apare la cel din urmă: toate aceste afaceri au o problemă structurală – risipa.

De ce ar fi nevoie de flote de mașini pentru taximetrie când mașinile din uriașul parc auto total își petrec doar 10-20% din timp în mers? Când gradul de uzură se măsoară nu doar în kilometri ci și în ani? Când există o mulțime de șoferi dispuși să le conducă pentru clienți pentru niște bani în plus și care, spre deosebire de companiile de taximetrie, își trec costurile cu amortizarea la zero?

De ce ar fi nevoie de orașe întregi de hoteluri când între 10% și 30% dintre locuințele existente stau goale? Când un proprietar care închiriază pe Airbnb încasează într-o săptămână cât lua într-o lună din închirierea pe termen lung? Și câți mai aleg hotelul când pot avea, cu aceiași bani, o locuință cu două dormitoare și bucătărie la prețul unei camere?

Și de ce ar fi până la urmă de orice fel de altă afacere clasică – chiar și de bănci, de exemplu, când serviciile pot fi plătite cu vreun card emis din orice colț al lumii?

Poate doar dacă vine statul să-i alunge pe „concurenții neloiali”!

Poate suna tentant pentru beneficiarii direcți și în spiritul justiției sociale pentru publicul larg, dar hai să vedem… nu e tocmai prima oară când se întâmplă lucrurile ăstea.
Internetul și comunicațiile au făcut poșta clasică aproape irelevante când a devenit larg-răspândit e-mailul. Șomaj, taxe mai mici încasate la buget, „concurență neloială” (păi de ce e aproape gratis?). Noroc că nu s-au dezmeticit la timp ca să ceară în stradă interzicerea internetului!
Din păcate, nu s-au dezmeticit la timp nici ca să realizeze că internetul e de fapt o uriașă oportunitate. Sigur, nu mai trimite nimeni scrisori, însă a apărut comerțul online iar comenzile nu pot fi livrate (încă!?) prin fibră optică. S-au dezmeticit companiile de curierat, care au ajuns la volume de afaceri de neimaginat înainte, în timp ce serviciile poștale clasice se zbat în pragul falimentului.

Tot așa, munca voluntară și colaborativă a făcut ca în zona internetului lucrurile să se ducă încă de la început în direcția asta. Așa a apărut Linux, un sistem de operare care a ocupat mai întâi piața serverelor. Azi, peste 80% din internet funcționează pe baza unui software care nu costă nimic. Pe piața utilizatorilor finali, Linux părea să nu aibă nici o șansă în fața Windowsului de la Microsoft – însă totul s-a schimbat când tehnologia a migrat spre mobil. Google a simțit trendul, a adoptat copilul nimănui și l-a ramificat în ceea ce cunoaștem azi drept Android. Windows mobil e acum o chestie exotică, pentru care nimeni nu vrea să scrie aplicații (Facebook i-a trollat crunt pe Microsoft, le-a spus „dacă vreți aplicație cu serviciul nostru faceți-o singuri, că noi n-avem chef”).
Noroc că angajații de la Microsoft n-au ieșit să protesteze contra Google. Poate acum făceau ceva contracte cu statul, pe sute de milioane de dolari, pentru Windows-ul de pe telefoanele funcționarilor.

Și cum Airbnb sau Uber n-au fost primele, nu sunt nici ultimele. Probabil cel mai mare șoc va veni când se va maturiza tehnologia blockchain și va face băncile așa cum le știm irelevante!

Vor ieși atunci bancherii în fața guvernului…

(de ce nu, că doar s-a mai văzut!)

…să ceară interzicerea prin lege a furnizorilor de monedă electronică, adică nenorociții ăia care fac concurență neloială cu comisioanele lor nesimțit de mici, își externalizează profiturile și nu plătesc impozite așteaptă ajutor din buzunarele contribuabililor, distrug capitalul „autohton” sau alte minuni.

Va fi cam rușinos când se vor trezi bancherii că n-au parte de susținere publică nici măcar cât taximetriștii! Dar dacă alte bănci măcar încearcă să se pregătească pentru blockchain, ăstea din România nici măcar nu acceptă plata cu cardul, așa cum e obligat orice buticar!

Toate ăstea sunt simptomele unei economii care a atins un vârf de dezvoltare prin consum și își continuă tendința dar în cu totul alt mod – prin simplificare și eficientizare. Tehnologia face lucrul ăsta posibil – accesul mai ușor la informație despre resurse care există deja – în exces – și care pot fi folosite mai bine.

Da, vor fi victime!

În prima linie sunt cei ale căror joburi pot fi înlocuite complet de tehnologie. Ce vor face șoferii profesioniști atunci când mașinile se vor conduce singure? Și tot așa…

Dar nimeni nu poate să stea cu adevărat liniștit, pentru că există și o linie a doua, mult mai numeroasă: cam toți cei care gestionează, direct sau indirect, costurile de securitate și tranzacționare!

O companie online nu va avea nevoie de o mulțime de funcții – de la contabili (rapoartele se generează automat) și juriști (blockchain face posibilă executarea condiționată a tranzacțiilor) la pază (cu excepția securității cibernetice) și curățenie (angajații rămași lucrează de acasă, cu o altă cascadă de efecte în economie). Chiar și zone care păreau eminamente umane, ca marketingul, sunt în pericol, pe măsură ce algoritmii au tot mai multe informații despre preferințele individuale. Sau crezi că dacă ești programator ai viitorul asigurat? Așa ziceau acum 20 de ani și cei care știau să deschidă un computer, acum e redundant și s-o mai treci în CV!

Tot din cauza dezvoltării unilaterale de până acum (să-i zicem „societate de consum”) aceste costuri au escaladat până la punctul în care depășesc jumătate din valoarea adăugată totală. Asta înseamnă, matematic, că jumătate din oameni pot face aceleași lucruri ca până acum și pot să câștige mai bine practicând prețuri mai competitive. Pentru cealaltă jumătate rămân firimiturile!

De-aia zbaterile sunt de înțeles – o tranziție socială atât de bruscă nu s-a mai întâmplat de la revoluția industrială încoace – și măcar atunci a existat un imperiu colonial care să atenueze șocul.

Nici măcar companiile care par acum să călărească valul nu sunt altceva decât instrumente de tranziție. Deocamdată, Uber și Airbnb suportă costurile de marketing ale unor sisteme complet noi, dar când toată lumea va știi despre servicii – cum își vor mai justifica comisioanele.

Furnizorii efectivi ai serviciilor își vor putea alege liber platforma, care va fi la rândul ei open-source: gratis sau aproape gratis!

Iar pentru state este o lovitură teribilă, dar nu fatală! Vor fi în sfârșit în situația de a schimba sistemul semi-sclavagist, în care își impozitează cetățenii cu o parte din venituri, cu unul bazat pe impozitarea preponderentă a proprietății și pe contribuție voluntară. Îți place la noi? Vezi ce servicii publice bune și ce viață plăcută oferim? Vino să stai aici și vei plăti doar… cu cât mai bine, cu atât mai mult!

Cine sunt câștigătorii? În orice caz, puțini – preponderent dintre cei care sunt în stare să vină cu idei noi sau aproape noi și să le scaleze. Pentru o întreagă generație (și parțial chiar și pentru următoarea) o astfel de schimbare este, inevitabil, traumatizantă. Dar așa merg lucrurile, nepoții noștri probabil că vor trăi într-o lume mai bună și sigur nu ne vor plânge de milă!

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou