Riscograma

Eleftheria i thanatos? Adică libertate pentru greci şi moarte pentru toţi ceilalţi!

Ticăloasa răzbunare a democraţiei neglijate.

„Eleftheria i thanatos! Grecii jură că ne îngroapă pe toţi. În ce ordine?”, era titlul unui articol de acum un an şi jumătate. Mai sus, graficul propus atunci.

În tot acest timp, grecii au orchestrat farsa perfectă: jocul de-a şoarecele şi pisica cu deficitele bugetare, bonurile fiscale şi bâtele pe spinare. Între timp, ordinea domino-urilor s-a schimbat, pentru că spaniolii sau italienii au „reuşit” să treacă mai în faţă. Amplitudinea crizei s-a schimbat, pentru că mizeria de sub preş are acum şi vârf. Doar Grecia a rămas aceeaşi: A mâncat, nu a achitat, iar pusă să plătească măcar cât are prin buzunare ameninţă că-şi taie venele în restaurantul tău, ca să nu mai calce picior de client. Cam aşa sună propunerea de referendum a lui Papandreu, care după ce a negociat un an şi jumătate şi după ce a obţinut să plătească mai puţin se întoarce „la popor” ca să-l întrebe dacă vrea să plătească fie şi atât. Dacă circul nu era complet, o demitere intempestivă a statului major al armatei vine să dea Europei fiori faţă de care grija CDS-ului păleşte: „Oare plănuiau vreo lovitură de stat”? Nici nu mai contează. Presupusa dictatură militară este fleac pe lângă dictatura unei ţări datornice, cu doar 2% din populaţia UE, în faţa unui continent şi a unei lumi întregi.

Papandreu şochează acum tocmai printr-un bun-simţ ipocrit, arătat la capătul unei odisei în care s-a prefăcut că joacă în piesa elitei care ştie ce-i mai bine pentru „prostime”. Da, grecii au toată îndreptăţirea de-a decide prin vot dacă vor sau nu să plătească datoriile statului. Însă aveau dreptula acesta de la început, şi le-a fost ignorat. N-a trebuit să garanteze cu casele, maşinile şi iahturile proprii pentru banii împrumutaţi de stat. Acum, au ocazia de-a refuza să garanteze cu impozitele plătite de ei, copiii şi nepoţii lor pentru nişte datorii făcute de politicieni care „ştiau mai bine”.

Rezultatul referendumului este complet imprevizibil. Grecii vor să nu plătească nimic. Dar să rămână totuşi în zona euro. Teoretic, cele două dorinţe nu se pot îndeplini simultan. Practic, grecii au arătat că aproape orice se poate.

Iată şi graficul de acum:

Lucian Davidescu
EXITCARD