Fain articolul. Unul din cei care a lucreat la inventia pe care o folosim si numim internet, a spus just de frumos, cum ca omenirea necesita o schimbare radicala. Asta presupune o adevarata schimbare, insa nu o vom face probabil constient ci inconstient, cauza care va avea efecte mai mult negative dacat pozitive. Bancile continua sclavagismul generalizat nefiind productive. Atitudine sfidatoare. Sunt precum religile, priponite-n timp. Implozia poate fi un rezultat. Bine-nteles ca procesul va mai dura, un obicei bine inradacinat nu-l poti distruge rapid. De dorit lipsa lor de relevanta.
Airbnb și Uber – semnele cutremurului social care ne așteaptă
Hotelierii și agențiile de turism din România par, deocamdată, mai isteți decât taximetriștii – așa că nu protestează pentru interzicerea Airbnb ca să ajungă la consecința nedorită de a-i creea notorietate. Dar îi doare la fel de tare iar prin restul lumii au fost astfel de proteste, așa că să nu ne mirăm dacă o să îi vedem și pe ai noștri în fața Guvernului!
Ambele sunt servicii folosesc tehnologia și comunicațiile pentru a genera câștiguri în economie: reducerea costurilor de tranzacționare, eliminarea asimetriei informaționale și – cel mai important – utilizarea mai eficientă a capitalului.a
La primele două, companiile clasice pot să răspundă simetric: îmi fac și eu aplicație de taximetrie, mă înscriu și eu pe booking.com, și serviciile mele pot fi evaluate public de clienți. Problema dureroasă apare la cel din urmă: toate aceste afaceri au o problemă structurală – risipa.
De ce ar fi nevoie de flote de mașini pentru taximetrie când mașinile din uriașul parc auto total își petrec doar 10-20% din timp în mers? Când gradul de uzură se măsoară nu doar în kilometri ci și în ani? Când există o mulțime de șoferi dispuși să le conducă pentru clienți pentru niște bani în plus și care, spre deosebire de companiile de taximetrie, își trec costurile cu amortizarea la zero?
De ce ar fi nevoie de orașe întregi de hoteluri când între 10% și 30% dintre locuințele existente stau goale? Când un proprietar care închiriază pe Airbnb încasează într-o săptămână cât lua într-o lună din închirierea pe termen lung? Și câți mai aleg hotelul când pot avea, cu aceiași bani, o locuință cu două dormitoare și bucătărie la prețul unei camere?
Și de ce ar fi până la urmă de orice fel de altă afacere clasică – chiar și de bănci, de exemplu, când serviciile pot fi plătite cu vreun card emis din orice colț al lumii?
Poate doar dacă vine statul să-i alunge pe „concurenții neloiali”!
Poate suna tentant pentru beneficiarii direcți și în spiritul justiției sociale pentru publicul larg, dar hai să vedem… nu e tocmai prima oară când se întâmplă lucrurile ăstea.
Internetul și comunicațiile au făcut poșta clasică aproape irelevante când a devenit larg-răspândit e-mailul. Șomaj, taxe mai mici încasate la buget, „concurență neloială” (păi de ce e aproape gratis?). Noroc că nu s-au dezmeticit la timp ca să ceară în stradă interzicerea internetului!
Din păcate, nu s-au dezmeticit la timp nici ca să realizeze că internetul e de fapt o uriașă oportunitate. Sigur, nu mai trimite nimeni scrisori, însă a apărut comerțul online iar comenzile nu pot fi livrate (încă!?) prin fibră optică. S-au dezmeticit companiile de curierat, care au ajuns la volume de afaceri de neimaginat înainte, în timp ce serviciile poștale clasice se zbat în pragul falimentului.
Tot așa, munca voluntară și colaborativă a făcut ca în zona internetului lucrurile să se ducă încă de la început în direcția asta. Așa a apărut Linux, un sistem de operare care a ocupat mai întâi piața serverelor. Azi, peste 80% din internet funcționează pe baza unui software care nu costă nimic. Pe piața utilizatorilor finali, Linux părea să nu aibă nici o șansă în fața Windowsului de la Microsoft – însă totul s-a schimbat când tehnologia a migrat spre mobil. Google a simțit trendul, a adoptat copilul nimănui și l-a ramificat în ceea ce cunoaștem azi drept Android. Windows mobil e acum o chestie exotică, pentru care nimeni nu vrea să scrie aplicații (Facebook i-a trollat crunt pe Microsoft, le-a spus „dacă vreți aplicație cu serviciul nostru faceți-o singuri, că noi n-avem chef”).
Noroc că angajații de la Microsoft n-au ieșit să protesteze contra Google. Poate acum făceau ceva contracte cu statul, pe sute de milioane de dolari, pentru Windows-ul de pe telefoanele funcționarilor.
Și cum Airbnb sau Uber n-au fost primele, nu sunt nici ultimele. Probabil cel mai mare șoc va veni când se va maturiza tehnologia blockchain și va face băncile așa cum le știm irelevante!
Vor ieși atunci bancherii în fața guvernului…
(de ce nu, că doar s-a mai văzut!)
…să ceară interzicerea prin lege a furnizorilor de monedă electronică, adică nenorociții ăia care fac concurență neloială cu comisioanele lor nesimțit de mici, își externalizează profiturile și nu plătesc impozite așteaptă ajutor din buzunarele contribuabililor, distrug capitalul „autohton” sau alte minuni.
Va fi cam rușinos când se vor trezi bancherii că n-au parte de susținere publică nici măcar cât taximetriștii! Dar dacă alte bănci măcar încearcă să se pregătească pentru blockchain, ăstea din România nici măcar nu acceptă plata cu cardul, așa cum e obligat orice buticar!
Toate ăstea sunt simptomele unei economii care a atins un vârf de dezvoltare prin consum și își continuă tendința dar în cu totul alt mod – prin simplificare și eficientizare. Tehnologia face lucrul ăsta posibil – accesul mai ușor la informație despre resurse care există deja – în exces – și care pot fi folosite mai bine.
Da, vor fi victime!
În prima linie sunt cei ale căror joburi pot fi înlocuite complet de tehnologie. Ce vor face șoferii profesioniști atunci când mașinile se vor conduce singure? Și tot așa…
Dar nimeni nu poate să stea cu adevărat liniștit, pentru că există și o linie a doua, mult mai numeroasă: cam toți cei care gestionează, direct sau indirect, costurile de securitate și tranzacționare!
O companie online nu va avea nevoie de o mulțime de funcții – de la contabili (rapoartele se generează automat) și juriști (blockchain face posibilă executarea condiționată a tranzacțiilor) la pază (cu excepția securității cibernetice) și curățenie (angajații rămași lucrează de acasă, cu o altă cascadă de efecte în economie). Chiar și zone care păreau eminamente umane, ca marketingul, sunt în pericol, pe măsură ce algoritmii au tot mai multe informații despre preferințele individuale. Sau crezi că dacă ești programator ai viitorul asigurat? Așa ziceau acum 20 de ani și cei care știau să deschidă un computer, acum e redundant și s-o mai treci în CV!
Tot din cauza dezvoltării unilaterale de până acum (să-i zicem „societate de consum”) aceste costuri au escaladat până la punctul în care depășesc jumătate din valoarea adăugată totală. Asta înseamnă, matematic, că jumătate din oameni pot face aceleași lucruri ca până acum și pot să câștige mai bine practicând prețuri mai competitive. Pentru cealaltă jumătate rămân firimiturile!
De-aia zbaterile sunt de înțeles – o tranziție socială atât de bruscă nu s-a mai întâmplat de la revoluția industrială încoace – și măcar atunci a existat un imperiu colonial care să atenueze șocul.
Nici măcar companiile care par acum să călărească valul nu sunt altceva decât instrumente de tranziție. Deocamdată, Uber și Airbnb suportă costurile de marketing ale unor sisteme complet noi, dar când toată lumea va știi despre servicii – cum își vor mai justifica comisioanele.
Furnizorii efectivi ai serviciilor își vor putea alege liber platforma, care va fi la rândul ei open-source: gratis sau aproape gratis!
Iar pentru state este o lovitură teribilă, dar nu fatală! Vor fi în sfârșit în situația de a schimba sistemul semi-sclavagist, în care își impozitează cetățenii cu o parte din venituri, cu unul bazat pe impozitarea preponderentă a proprietății și pe contribuție voluntară. Îți place la noi? Vezi ce servicii publice bune și ce viață plăcută oferim? Vino să stai aici și vei plăti doar… cu cât mai bine, cu atât mai mult!
Cine sunt câștigătorii? În orice caz, puțini – preponderent dintre cei care sunt în stare să vină cu idei noi sau aproape noi și să le scaleze. Pentru o întreagă generație (și parțial chiar și pentru următoarea) o astfel de schimbare este, inevitabil, traumatizantă. Dar așa merg lucrurile, nepoții noștri probabil că vor trăi într-o lume mai bună și sigur nu ne vor plânge de milă!
22 de comentarii
in sfârșit si un articol interesant.
e-mail-ul si posta sunt doua activitati diferite.
airbnb e tot inchiriere de camere precum un hotel.
uber e tot transport de oameni gen taximetrie.
ca airbnb n-a inventat dormit in camere electronice si nici uber n-a inventat transportul electronic al persoanelor.
si atunci si airbnb si uber ar trebui sa plateasca aceleasi taxe si sa aiba aceleasi mod de licentiere asa cum ai cei care inchiriaza in regim hotelier si asa cum au cei care fac taximetrie.
Corect. Raspunsul va fi teapa catre stat din partea tuturor. Eu deja am inceput, sunt underground de peste 1 an jumatate si nu ma intereseaza de voi, de stat, de parintii vostri si daca profesorii au sau nu au bani de cand fac totul la negru, ba mai deduc si TVA ca am si firma. Si pentru sanatate sunt coasigurat, nu dau un leu din banii mei. Daca statul protejeaza Uber,Airbnb si toti coolenii fac apologia acestora, atunci parintii lor pot trai si fara pensie, ei pot supravietui si fara somaj la 40 de ani cand nu vor mai fi cool si vor presta aproape gratis pentru uber si chiar nu conteaza nici educatia si nici sanatatea, ca va gasi statul cumva o solutie miraculoasa sa asigure toate astea pentru marea masa cu bitcoin sau mai stiu eu ce bazaconie hipstereasca revolutionara cool :))))
airbnb si uber ar trebui sa plateasca aceleasi taxe (adică mai mici spre deloc?) si sa aiba aceleasi mod de licentiere (adică să dea șpagă?)
B. sunt de-acord cu tine. articolul e un varzoi care compara capra cu varza si lupul cu mielul, adevar cu aiureli. Tipic romanesc.
„De ce ar fi nevoie de orașe întregi de hoteluri când între 10% și 30% dintre locuințele existente stau goale? Când un proprietar care închiriază pe Airbnb încasează într-o săptămână cât lua într-o lună din închirierea pe termen lung?”
Întrebările acestea sunt cel puțin copilărești.
E nevoie de hoteluri măcar pentru ca proprietarii de apartamente să nu închirieze exclusiv pe termen scurt, cu câștig lunar mai mare.
De ce ar mai închiria pe termen lung oamenilor care chiar au nevoie de o locuință dacă pot câștiga într-o săptămână cât într-o lună?
Aceste scenarii sunt deja realitate în multe orașe foarte dezvoltate turistic unde devine imposibil sa închiriezi o garsonieră sub 3000 de dolari pe lună, datorită ofertei foarte scăzute de pe piață.
In acest caz devine cu adevărat o problema socială…
Deci mai explicit – ca turist „e nevoie” să nu iei un apartament de la Airbnb ci o singură cameră de hotel la aceiași bani (sau un apartament în hotel la preț dublu), ca să aibă localnicii unde sta cu chirie ieftin?
De fapt marea revoluție pe care o aduce internetul este cea politică: votul on-line distruge sistemul politic actual și face irelevantă existența partidelor politice și a unor elite Parlamentare.
Whaaaat??? Ce-are xula cu prefectura? Internetul nu le foloseste tampitzilor, vezi pisicutze si flori pe FB. Cretinii ignoranti care voteaza pe-o bere cu Nutzi spaima Constitutzi nu mai trebe sa se deranjeze, o sa voteze altii x10,000 in numele lor, cu „vitez-americana”, cum se furau voturile si pan-acum. Romanii n-au avut nici un beneficiu dupa internet, decat sa se-njure si mai tare unul pe altul, dialogul surzilor ignoranti, nu poti gasi legile cele mai recente adnotate si abonatii telefonici intr-un loc, pishatul boului si terci ca mintea lor.
De fapt, intr-o mare masura, servicii gen airbnb si uber ofera acelasi lucru dar nu numai mai eficient ci si fara sa plateasca taxe. Ca este evaziune fiscala mascata sau ca este inabilitatea statului de a se plia pe modul in care se face comertul modern, sunt numai variatiuni ale aceleiasi situatii.
Trebuie să se schimbe ceva in felul de administrare a unor afaceri sau chiar în principiile bancare pentru că se vede „cu ochiul liber” că așa nu se mai poate. Îmi vine in minte un singur aspect că este „vârful aisbergului”. Băncile nu mai acordă o dobândă „reală” la depozitele oamenilor.pentru mine „muritor de rând” este unul semnal de alarmă.cum să-ți mai protejezi economiile?. Repet ăsta este un aspect singular, dar mai sunt și altele.
Articol extrem de interesant si actual !. Multumesc autorului pentru modul sintetic de prezentarea problemei.Oare cati dintre cei care vor fi afectati vor intelege si se vor orienta din timp ?. Atentie mare pentru cei care sunt pusi sa educe/instruiasca noile generatii de tineri !
Foarte bun artocolul. M-a uns pe suflet.
Pardon, articolul.
N-am înțeles nmic! E de bine sau e de rău?Mâine dimineață plecăm cu taxiul sau uberul, folosim androidul sau prazul oltenesc?Șocul viitorului a apărut prin anii 70 ai secolului XX, acum descoperim pe unde face pipi găina?
Vreau sa stiu mai multe despre ce se petrece in Amsterdam privind aceste actiuni socio economice ale oamenilor…
Amsterdam demonstrează cum sharing economy este mai mult decât Uber sau AirBnB
În Amsterdam au apărut o mulţime platforme online care folosesc modelul de ”sharing economy“ , iar autorităţile încurajează cetăţenii să fie mai deschişi şi să împărtăşească bunuri şi experienţe.
Amsterdam demonstrează cum sharing economy este mai mult decât Uber sau AirBnB
Amsterdam demonstrează cum sharing economy este mai mult decât Uber…
O aplicaţie, ParkFlyRent, închiriază doritorilor maşinile celor care şi le lasă cu săptămânile la aeroportul Schiphol. Aşadar, a apărut ideea conform căreia în loc ca maşinile să stea degeaba în parcări, să fie creat un sistem care permite închirierea lor, contra cost. O altă aplicaţie, numită Djeepo, ajută oamenii să găsească spaţii de stocare private (pivniţe, poduri sau camere libere) unde-şi pot lăsa lucrurile. We Helpen publică anunţuri de muncă voluntară în zona în care te afli, prin Camptoo utilizatorii pot închiria rulote, care în mod normal sunt folosite de patru-cinci ori pe an, Abel conectează şoferii şi pasagerii care merg în aceeaşi direcţie. Acestea sunt doar câteva exemple de platforme online care îmbrăţişează conceptul de economie colaborativă.
”Vrem să locuim într-un oraş unde oamenii să trăiască experienţe împreună. Vrem ca oamenii să simtă că au o legătură nu doar cu oraşul, ci şi cu ceilalţi“, a declarat pentru Huffingtonpost Harmen van Sprang, unul dintre susţinătorii iniţiativei conceptului de sharing economy din Amsterdam.
Dacă până nu de mult serviciile din domeniul consumului colaborativ se referau doar la transport şi la cazare, acum ideea a făcut paşi în mai multe direcţii: livrare de bunuri, servicii de relaxare, de business, livrare de mâncare şi băutură. Dezvoltarea tehnologiei şi globalizarea au ucis distanţa. Acum, oricine are acces la pieţele globale în timp real, astfel că oamenii pot face schimb de idei, bunuri, finanţe sau resurse.
Prin AirDnD (Drink and Dine) utilizatorii pot lua masa preparată de bucătari amatori de peste tot din Amsterdam. Cei care nu se pricep sau nu vor să gătească, dar nu vor nici să meargă la restaurant pot intra la străini în casă şi să servească cina. ”Îmi place să gătesc şi să întâlnesc oameni noi. Cred că pentru persoanele care au pasiunea de a găti, sau nu vor să rişte să-şi deschidă un restaurant, platforma este o soluţie unică“, spune Caro Van der Meulen, un bucătar amator.
Printr-o altă aplicaţie, numită Home Exchange, oamenii pot face schimb de case pentru o zi, o săptămână sau pentru mai mult timp. Aceştia încarcă poze cu casele lor şi dacă părţile sunt de acord, fac schimb pe o perioadă determinată. Asta implică un grad de încredere nemaiîntâlnit până acum în astfel de servicii. ”Oamenii continuă să împărtăşească din multe motive. Acum ştim şi cine este dispus să facă asta, cei cu vârste între 20 şi 45 de ani sunt mai predispuşi la astfel de comportament. Rolul nostru este de a extinde acest grup pentru a include persoane din grupuri cu venituri mici sau persoanele în vârstă. Vrem o societate deschisă care înţelege iniţiativa de împărtăşire şi că asta ajutăpe toată lumea“, spune Nanette Schippers, program manager al biroului de inovaţie al autorităţilor din Amsterdam.
Vedeta olandeză a acestui concept este Peerby, lansat în 2012, prin intermediul căruia utilizatorii pot împrumuta contra cost obiecte casnice. De exemplu, poţi împrumuta de la o persoană din cartier o oală sau o friteuză. Acum Peerby este prezent în 20 de oraşe din Europa şi Statele Unite. ”Unele produse rămân neutilizate luni, ani de zile şi este păcat să nu fie folosite. |n plus, creează un simţ al comunităţii mult mai mare“, a declarat Daan Weddeppohl, fondatorul platformei.
Un alt exemplu este GEEF, un restaurant pop-up ce utilizează doar mâncare care nu este stricată, dar urma să fie aruncată la gunoi. Clienţii sunt înştiinţaţi de acest fapt şi plătesc mai puţin decât ar face-o la un restaurant normal. O parte din venituri se duc către hrănirea celor nevoiaşi.
Această iniţiativă a început în 2015, când Amsterdam a devenit primul ”sharing city“ european. De atunci, autorităţile au promovat platformele asociate cu conceptul de consum colaborativ. Alte oraşe interesate de acest tip de iniţiative sunt Barcelona, Tel Aviv, Hamburg sau Toronto.
Amsterdam a descoperit potenţialul consumului colaborativ în 2013, când un sondaj a dezvăluit faptul că peste 84% dintre respondenţi ar fi dispuşi să participe într-un fel la acest tip de ”sharing economy“. În 2013, 10% dintre cetăţenii din Amsterdam au declarat că ar împărţi ceva cu un străin, iar acel procent a urcat la 32% în 2016.
Genial articolul, esti tare Odor!
Stiti o aplicatie prin care pot sa-mi dau izmenele cu chirie atunci cand nu le port? Multumesc anticipat
Un articol excelent!