Luați-vă casă prin Otopeni ca să plângeți după bani! Caritasul cu „metroul”

Ce avertizam acum un an despre presupusul metrou către Otopeni iată că se confirmă. Anunțul de atunci cum că s-au obținut bani de la Uniunea Europeană era o minciună. De fapt, cererea abia ce fusese trimisă. Comisia a primit-o, s-a frecat la ochi și a trimis în prima fază o cerere de clarificare devastatoare. Mai jos, un sumar obținut la cererea Asociației Pro-Infrastructura.

Pe scurt și în traducere lejeră, proiectul este:
1. Nefundamentat: („a genuine options analysis is found lacking, in as far as a number of highly relevant options have not been adequately analysed” / „not able to conclude that the best and most cost-efficient option was selected”)
2. Nesustenabil: („beneficiary’s financial capacity to operate the project [needs clarification]”)
3. Nedetaliat: („no physical indicators for monitoring progress are specified”)
4. Chiar mai scump decât se pretinde: („calculation of project costs is not sufficiently justified and deviates considerably from the costs of similar metro construction projects”)
5. Evaluat pe capitole puse la grămadă: („The EUR 120.1 million contract covering rolling stock and signalling does not have a breakdown between signalling and rolling stock”)
6. Depus târziu pentru exercițiul bugetar în curs: („the feasibility of project implementation within this programming period is questionable”)
7. Neintegrat cu extinderea aeroportului: („fails to take into account the planned construction of a second terminal at the Otopeni Airport”)
8. Dăunător pentru traficul auto ani de zile până să-l ajute, cam ca atunci când a încercat Firea să facă benzi speciale de autobuze sau cum se întâmplă de un deceniu în Drumul Taberei: („unreliability of traffic model outputs” / „traffic delays on DN1 during the construction phase are underestimated” / „severe traffic congestion during peak times and large impact on the smooth functioning of Bucharest’s transport system during construction”)
9. Redundant cu trenul de suprafață către aeroport (care e de 10 ori mai ieftin și poate fi făcut mult mai repede): („detrimental impact to the financial sustainability of the conventional rail project” / „The Romanian authorities should integrate into the demand analysis for each of these two projects”)
10. Ajustat din pix ca să iasă cifrele: („incorrect calculation of economic indicators” / „artificially capped […] to accomodate for inconsistencies in the model. this demonstrates the unreliability of the model”).

Săptămâna aceasta a venit anunțul că s-ar fi aprobat finanțarea a doar 6 din cei 14 kilometri propuși, adică până la Aeroportul Băneasa. Titlurile date prin presă sunt delicioase, pentru că tot „metroul Otopeni” i se zice deși se oprește 8 kilometri mai încoace, adică e încă mai aproape de Piața Universității decât de aeroport!

Un metrou în zona totuși urbană aproape că ar avea rost, deși în loc de traseul șerpuit de la 1 Mai ar fi poate mai utilă și sigur mai scurtă o conexiune de la Aviatorilor. Aparent însă, eliminarea bucății complet inutile a fost singurul argument la care Comisia Europeană a fost dispusă să cedeze.

Informația a fost furnizată însă tot prin filtrul românesc și cu un termen ultra-optimist: lucrările încep la sfârșitul acestui an ca să fie gata în 2023! După toate aparențele, o nouă minciună – 2023 ar fi poate un termen realist cel mult pentru finalizarea exproprierilor.

În realitate, „aprobarea” înseamnă doar că atât este de fapt Comisia dispusă să finanțeze vreodată. Că așa, „aprobată” este și autostrada Pitești-Sibiu, de când am intrat în UE. Și la un proiect și la altul încă sunt o mulțime de etape de parcurs.

Etape care, așa cum am tot spus, la „metrou” nu vor fi niciodată parcurse pentru că nu aceasta este miza. Dimpotrivă, susținătorii „metroului spre Otopeni” câștigă sume uriașe din faptul că proiectul există dar nu se face!

Un Caritas modern

E o metodă a timpurilor noastre, mai subtilă, de a face bani pe seama fraierilor – eu i-am zis „metoda avântul-prăbușirea” – a fost testată cu succes de Frank Timiș prin Africa apoi aplicată în România în diverse cazuri, cap de listă Roșia Montană.

Speculație pe așteptări fantasmagorice, umflate și dezumflate deliberat, dar care produc profit doar atât timp cât nu se produc efectiv.

Avântul: Știi că urmează să vină un anunț pozitiv? Cumperi tot ce e disponibil pe piață.

Prăbușirea: Știi că urmează inevitabila dezmințire? Vinzi înainte cui e fraier să cumpere. Și tot așa, la nesfârșit. Dacă metroul chiar s-ar face, oportunitatea se închide și trebuie să inventezi o jucărie nouă.

Dacă rețeta clasică de investiții este „buy on rumour, sell on news”, adaptarea aici ar fi „start the rumour, fake the news”.

Diferența față de Caritas este că schema nu se umflă până pleznește ca un balon ci respiră ca un organism viu. Asemănarea este că doar „inițiații” câștigă sistematic, pe seama prostimii.

O minciună uriașă la nivel de stat

Povestea cu Metroul Otopeni a fost perpetuată de mai bine de 10 ani, de la toate nivelurile administrative și de securitate, din toate zonele politice și chiar din toate straturile sociale – de la interlopi la magistrați.

Iată câteva dintre minciunile flagrante și demonstrate:

• Că ne-am „angajat” să avem metroul gata pentru Euro 2020. Nu era un angajament, doar o mențiune unilaterală a părții române. De-acum e clar probabil că nici măcar o lopată nu va fi înfiptă până la fluierul final al Euro 2020.
• Că japonezii, care au retras angajamentul de finanțare anul trecut, ne-au cerut ca traseul să fie prin Otopeni și nu prin altă parte. I-am întrebat și mi-au răspuns oficial că de fapt autoritățile române au vrut așa.
• Că cererea de finanțare a fost „acceptată” acum un an, deîndată ce a fost depusă. Nu a fost, dar așa s-a mai tras de timp un an, așa s-au mai umplut niște conturi.

Și multe altele mai mici și mai ambigue.

De exemplu: Hărțile din metrou unde magistrala 6 este trecută cu linie punctată nu au ajutat niciodată vreun călător să ajungă la aeroport – de încurcat turiști năuci, asta mai degrabă. Deci, prezența liniei este în cel mai bun caz caraghioasă iar în cel mai rău dubioasă.

Singurul scop pentru care ar putea fi vreodată utile hărțile respective este ca panouri subliminale pentru samsarii imobiliari din Nord. „Uite unde o să vreau să stau când o să-mi permit”, își spune poate, în înghesuiala de la 8 dimineața, tânărul corporatist din Pipera care stă acum în Colentina sau Rahova unde chiar e nevoie să se facă metrou.

Deci, să cumpăr sau să nu cumpăr? Treaba ta!

Nu luați ce-i mai jos ca pe un sfat de investiții, că d-ăstea nu dau, ci mai degrabă ca pe o figură de stil.

Dacă vreți să cumpărați teren sau casă spre Otopeni pentru că „va fi Metrou” și/sau „se mai scumpește”, întâi contemplați poza de mai jos, făcută în Drumul Taberei cândva prin 2010.

Dacă aveți deja și găsiți vreun fraier care vrea să cumpere la prețurile de acum, răspundeți întâi cu da sau nu la întrebarea dacă prostia merită taxată ca viciu.