Culegem roadele guvernării? 5 înfăptuiri măreţe ale guvernului Boc
Umblă o vorbă în târg că România iese iar din recesiune, aşa cum a mai „ieşit” de opt ori până acum. Mai devreme sau mai târziu trebuia să iasă, dar dacă asta se întâmplă este nu datorită ci în ciuda guvernului. Iată de ce:
Intotdeauna am avut impresia ca "cineva" tine neaparat sa dam chix, cu oistea in gard, ca apoi sa vina si sa cumpere ei tot, sa ne arate ce e cu economia.
Se chinuie de vro 20 de ani sa ne bage in faliment insa pana acum ba se mai gasea ceva de vandut, ba plecau romanii in Spania, ba incepea un balon de creditare, doar nu reuseau sa faca treaba cum trebuie.
Acum insa ne-au tintuit definitiv: inca 2 3 transe la FMI si aia suntem.
Radu
Intrebarea se refera la taxarea totala (inclusiv CAS)?
Eu cred ca statul ar trebui sa privatizeze complet tot sistemul de sanatate–atat spitalele cat si doctorii, dupa sistemul canadian. Statul doar sa aiba rol de asigurator–sa incaseze CAS si sa plateasca serviciile.
Aceasta pozitie probabil ca ma face de extrema dreapta in Romania, desi in America ar fi de extrema stanga (mult mai la stanga de planul lui Obama, care lasa companiile de asigurare private for-profit sa aiba monopol in continuare, doar ca le cere sa asigure si oamenii cu conditii medicale pre-existente, si da subventii pentru familii sarace, ca sa nu dea mai mult de 10% din venit pe asigurari medicale private).
Alte sectoare, precum cel de educatie, ar trebui complet descentralizate, si fiecare judet sa isi administreze si finanteze educatia dupa cum vor cetatenii sai. Si aici includ si universitatile de stat, nu doar scolile. La fel si cu turismul, cultura, cultele, etc. Guvernul central ar trebui sa renunte la mai mult de jumate din ministere. Cu cat e mai multa descentralizare, cu atat mai mult pot fi trasi la raspundere politicienii, cu atat mai mica va fi coruptia, si cu atat mai mult vor putea oamenii sa voteze cu picioarele in cel mai rau caz. Prefectii (care sa fie alesi, nu numiti) care vor sugruma closca cu oua de aur, vor vedea cum vor scadea veniturile din taxe, si isi vor pierde scaunele in urmatoarele alegeri.
Bineinteles, asta ar insemna ca si majoritatea fondurilor din taxe si impozite (inclusiv TVA) sa ramana in judetele unde se colecteaza, si doar o mica parte sa mearga la Bucuresti, de unde sa finanteze guvernul central, sistemul de pensii, armata, si o mica asistenta pentru zone defavorizate. Si probabil si anumita infrastructura, cum ar fi sistemul de autostrazi, ar trebui planificat central (cum s-a planificat in SUA in anii 50 de catre administratia Republicana a lui Eisenhower, si dintr-o acciza pe benzina de doar 5% a facut aproape 100 mii km de autostrazi)
xela
Stiu ca nu e la subiect dar ce parere ai de noul cod al muncii?
Cafea cu taifas
Ar fi interesant sa vedem si structura incasarilor pe surse de venit, vad ca in 2010 s-a incasat mai mult ca in 2008. Daca explicatia sta doar in marirea TVA, nu inseamna foarte mult economic.
Interesant ca cheltuielile cu investitiile s-au redus, desi s-a tot spus ca de aici va proveni relansarea economica.
ThinkAgainRo
Din victorie în victorie până la înfrângerea definitivă!
George
@John Galt
Din pacate nu este nicio conspiratie internationala. Doar incompetenta si voturi contra faina si ulei.
Dan
George, eu zic sa te mai gandesti un pic – cine castiga de pe urma caderii romaniei ? 😉
ionut
Caderii romaniei … de unde? Si ca ce? Poti sa cazi de pe dusumea?
Ce nu s-a inteles din "piata libera" e ca ea se refera la tranzactionarea drepturilor de proprietate 100%. Asta inseamna liberalizarea pietei. Ca altfel, asa cum se procedeaza acum peste tot, adica statul detine controlul prin taxe, impozite si regementari, n-are nici o legatura cu piata libera ci, cum bine zise alex, cu "privatizarea jafului".
De ce contributiile sociale, sanatate pensie trebuie sa fie procentuale? Sau sa intreb altfel, daca sunt procentuale de ce trebuie sa fie obligatorii?
De ce trebuie sa aiba rol de impozit pe venit?
ulise
Cum s-a umflat asistenta sociala in ultimii 2 ani? Incasarile au revenit fiind chiar peste cele din 2008. Si totusi avem investitii mai mici, salarii mai mici, servicii – toate mai mici decat acum 2 ani.
bogdan
Afirmatiile lui Giurgea trebuie privite cu rezerve serioase.
Nu stiu de unde are el datele astea cu scaderea numarului de contracte de munca cu doar 200k in 2009 si cu 1.5 mil in 2010. Eu asemenea statistici n-am vazut, iar numarul concecdierilor a fost sigur mai mare in 2009 decit in 2010.
Ar fi frumos ca atunci cind afirmi ceva sa dai si un link cu sursa. Chiar te rog sa ne prezinti si sursa conform careia in 2010 s-au evaporat 1.5 mil contracte de munca. Pe site la MM n-am gasit nimic de genul asta.
Iar pe Giurgea l-am auzit aberind de prea multe ori ca sa-l mai cred. Am auzit de la el cum vinzarile dacia reprezinta 50% din exporturile romaniei, am auzit ca prin cr4esterea TVA nu s-au strins mai multi bani la buget, etc.
ionut
"am auzit ca prin cr4esterea TVA nu s-au strins mai multi bani la buget, etc."
Doar prin cresterea tva efectiv, daca acesta nu e insotita si de "acomodarea masei monetare", nici nu se pot strange mai multi bani la buget (decat pentru o scurta perioada). Cresterea tva actioneaza in amonte = restrangerea productiei.
Restringerea productiei ca efect al cresterii TVA functiona in epoci apuse, cind fiecare tara consuma preponderent din productia proprie.
Cresterea TVA poate insemna eventual scaderea consumului, nu scaderea productiei (ca productia industriala e preponderent pentru export).
Si daca ne uitam la RO 2010, incasarile din TVA au crescut cu 14% anual, iar "productia" (daca ne referim la industrie aici) a crescut si ea cu 5.5%. Si daca vrei pun pariu cu tine ca si-n 2011 vor creste atit incasarile din TVA (masura se aplica 12 luni in 2011) si industria.
Iar eu ma refeream strict la afirmatia lui Giurgea cum ca incasarile din TVA NU au crescut in 2010.
Dan
"Caderii romaniei … de unde? Si ca ce? Poti sa cazi de pe dusumea?"
Pai sa vedem . . . . daca nu iti mai platesti creditele o sa mai ai dusumeaua aia pe care zaci acum ? sau o sa stai sub un pod ?
Imi place sa vad ca ai o placere deosebita pentru a comenta ironic in urma mea, merci 😉
Nu spun ca cifrele astea sunt exacte, da' sa afirmi ca intre 2008 si 2010 s-au desfiintat 2 mil de locuri de munca e nitel cam exagerat.
Nu stiu care-i diferenta reala numarul de contracte de munca si numarul de salariati (citi salariati pot avea mai multe contracte de munca), dar numarul salariatilor a scazut in 2008-2010 cu maxim 800.000.
bogdan
@Logosfera
TVA e impozit pe consum, nu pe venit. Ca daca tii banii in banca nu-ti ia nimeni 24% din ei. Asta ca sa nu mai spun ca aia 24% nu se adauga la cel 43, ca nu se percepe TVA la impozit.
ionut
@bogdan
Ideea ca tva-ul se transmite consumatorului e falsa (sau doar partial adevarata). O transferi numai daca poti. Si oricum cresterea incasarilor la buget (din taxe) nu-i motiv de mandrie, ci de jena, ca inseamna cresterea talhariei institutionalizate.
@Dan
Era vorba despre "caderea romaniei", nu a unui ratacit care s-a indatorat peste masura! 😀
Radu
@Alex Nicolin
"Jumatatile de masura nu functioneaza niciodata bine. Parteneriatul public-privat este, indiferent de domeniu, doar o privatizare a jafului. Serviciile oferite de firme private, dar platite din bani publici vor fi intotdeauna mai scumpe"
Aici ai dat-o in bara, teoria ta nu se potriveste cu realitatea din SUA sau Canada, si exista date ample care dovedesc asta.
In primul rand, sistemul de asigurari din SUA este atat:
1) imoral: cunosc personal un caz de cunostinta cu cancer la plaman, careia asigurea nu a vrut sa ii plateasca chemoterapia pe un pretext (dar adevaratul motiv fiind ca i s-ar reduce profiturile)
2) ineficient: companiile private au doar o eficienta de circa 75%–daca pentru o familie asigurarea costa cam $1000 pe luna, $250 sunt cheltuiti pe birocratie, promovare, si profituri.
3) povara pentru doctori: fiecare doctor are cam 2-3 secretare care toata ziua stau in telefoane cu companiile de asigurari (si piata fiind asa fragmentata, sunt zeci de companii, fiecare cu formulare diferita, coduri diferite pt. proceduri, preturi negociate diferite, etc)
Comparat cu asta, sistemul Medicare are o eficienta de 97%, si nici un tratament nu este refuzat. Pentru ca nu sunt asa duri, intr-adevar mai exista si frauda, care capuseaza cam 1% din contributii in tratamente fictive (si in care pacientului i se da parte din bani). Cand sunt descoperite fraudele sunt pedepsiti dur vinovatii, asa ca frauda este mult mai redusa decat in Romania, dar nu este complet eradicata. Si eu personal mai degraba as pierde 3% in overhead si 1% in frauda (sistemul Medicare) decat 25% in overhead si 0.01% in frauda (sistemul privat, nementionand tot stresul ca nu stii niciodata sigur daca chiar vor plati tratamente scumpe sau nu). Sistemul Medicare mai are si problema sub-finantarii (care va fi o gaura in bugetul SUA de 20x mai mare decat sub-finantarea sistemului de pensii). Acum se colecteaza doar 1.4% din salariu din partea angajatului, si tot atat din partea angajatorului, deci 2.8% in total, care nu este nici pe departe destul pentru a le plati costurile medicale generatiei baby boom. Taxele Medicare ar trebui ridicate cu 70-80% (deci sa se retina cam 2.4% din fiecare parte) ca sa fie sustenabil sistemul, dar pana ajunge cutitul la os (pana se va epuiza fondul de rezerva) nu cred ca se va face nimic. Republicanii ar vrea sa privatizeze sistemul, dar 90% din populatie nu ar vrea asta cu nici un chip (si majoritatea nu ar vrea nici sa plateasca mai mult in taxe, se pare ca romanii nu sunt singurii care vor mamaliga si in burta si in traista).
Cunosc sute de oameni din SUA si cam zece oameni din Canada. Fara nici o exceptie, toti canadienii sunt foarte multumiti cu sistemul lor de sanatate de stat, si nici unul nu si-a pierdut casa din cauza costurilor medicale. La fel si americanii de peste 65 de ani, care sunt acoperiti de Medicare (sistem de asigurare de stat). Americanii sub 65 de ani se impart in cateva categorii, aproximativ:
– 80% sanatosi tun, fara conditii cronice: platesc asigurari private, dar nu au avut ocazia sa stie daca chiar ar acoperi tratamente scumpe. Majoritatea au asigurari in care angajatorul le plateste cam 70%, deci partea lor vine doar $300 pe luna in loc de $1000 pe luna (asigurare de familie), deci chiar daca ei nu sunt bolnavi nu vor sa fie nici neasigurati.
– 10% cu conditii cronice, dar care lucreaza pentru companii mari sau guvern: nici o problema cu asigurarile (care sunt private, chiar si la muncitorii din sectorul public); in general trebuie sa plateasca din buzunar si $3k sau $5k pe an pe langa rate de asigurare, dar strang centura si o fac.
– 10% cu conditii cronice, care lucreaza ca free-lanceri (agenti imobiliari de exemplu) sau firme foarte mici cu doar cativa angajati, si care au probleme de un fel sau altul–fie extreme, de exemplu asigurarile nu vor sa plateasca tratament de cancer; sau o tanara care are platfus congenital si nu vrea nimeni sa ii vanda asigurare pe piata privata; fie relativ minore, stau luni de zile in telefoane pana sa plateasca companiile de asigurare partea lor, si apoi se trezesc ca li se dubleaza ratele in urmatorul an (ca deh, bolnavii cronici nu sunt profitabili, si daca le dublezi/triplezi ratele poate ii faci sa plece). Rezultatul pentru cei cu conditii cronice (de genul celora care costa peste 10k pe an pentru tratament) este sa dea faliment personal, si apoi cand nu mai pot nici lucra sa fie acoperiti de sistemul de stat pentru cei extrem de saraci (cei care nu au nici macar un venit cat salariul minim). Asta in cazul fericit, in care conditia cronica nu este si fatala destul de rapid, cum este cancerul netratat.
Deci dupa toata evidenta, un sistem canadian este si mai eficient, si mai uman. Un sistem privat puternic reglementat ca in Olanda si Elvetia, unde oamenii cu conditii pre-existente pot sa isi cumpere asigurare (nu pot fi refuzati prin lege, dar nu ii lasa legea nici pe oameni sa stea fara asigurare pana cand se imbolnavesc, ca sa nu dea faliment companiile de asigurari, si daca au venituri prea mici ca sa isi permita ratele, statul le subventioneaza parte din cost) este o aproximare aproape la fel de buna. In sensul ca poate fi la fel de uman, doar ca e cu vreo 10-15% mai scump decat un sistem de stat. Tocmai modelul din Olanda si Elvetia este in ce consta reforma de asigurare a lui Obama si democratilor, dar va mai dura 3 ani pana cand se va implementa.
In toate democratiile moderne, 90% din populatie nu vrea sa lase batranii sa scormoneasca prin gunoaie dupa mancare si sa dardaie de frig in intuneric daca nu au fost disciplinati sa isi puna bani deoparte pentru batranete, sau daca au avut economii si apoi a venit criza (sau marele crash din 1929) si le-a distrus tot ce era investit in actiuni (sau imobiliare). La fel, 90% din populatie nu vrea ca oamenii care se imbolnavesc de cancer sa isi piarda casa ca sa poata plati tratamentul, chiar daca libertarienii ar fi complet fericiti cu astfel de situatie.
Si comparatia dintre RSR si _toate_ democratiile moderne, care au sisteme de "safety net" mai mici sau mai mari, o pensie stat (sau alt fel de venit minim garantat, macar cat o treime din salariul minim) pentru batranii care nu mai pot lucra.
Singura tara care si-a distrus vreodata tot "safety net" a fost China in anii 80, si unii zic ca politica economica fascista a Chinei este superioara. Intr-adevar, a fost mai dinamica si a crescut mai repede, dar nu cred ca motivul a fost ca fabricile din China nu au fost obligate sa retina bani din salarii pentru pensii sau CAS. Si oricum, populatia Chinei acum ca are stomacul plin, are telefoane mobile si masini, si majoritatea au si apartamente relativ noi, acum cere un "safety net" comparabil macar cu alte tari din Asia de Est (deci nu chiar asa generos ca in UE). Si guvernul autoritar nu este chiar de tot insensibil la cerintele populatiei, si am citit undeva (nu retin unde) ca s-a planificat un "safety net" care sa fie implementat in urmatorii ani.
Lucian Davidescu
@Logosfera
Nu poţi să mai “pui” 24%, formula corectă e 100-[(100-43)*100/124]=54% impozit
Marea problema a sistemului sanitar american, pe care putin o identifica corect, este ca tocmai sistemele MEDIACAID si MEDICARE au dus la cresterea sustinuta a preturilor asistentei medicale. In practica, banii respectivi se transforma aproape integral in profit pentru prestatorii de servicii medicale, si mai ales pentru companiile farmaceutice. La mijlocul anilor '60, cand au luat fiinta sistemele amintite, sub programul "Great Society", costul medicamentelor reprezenta cam 7% din costul tratamentelor decontate de MEDICARE. Acum este cam 70%. In aceste conditii, e lesne de inteles de ce lobby-ul in favoarea celor doua programe este sustinut in principal de "Big Pharma", si nicidecum de "90% din electorat" (poate din contributiile de campanie). Atunci cand lacomia "antreprenorilor" se serveste de puterea coercitiva a statului pentru a spori profiturile, costurile explodeaza, iar calitatea se prabuseste, exact ca in cazul oricarui monopol. Situatia este chiar mai rea decat cea dintr-un sistem medical complet socializat, pentru ca politicienii nu mai sunt obligati sa-si asume intreaga vina pentru jaful la care se deda statul, ci pot oricand da vina – in mod pur formal – pe antreprenorii cei lacomi. Iata de ce spuneam ca parteneriatul public-privat nu este altceva decat privatizarea jafului. Masurile prevazute de "Obamacare" au cel mult darul de a directiona sistemul catre un minim local al costurilor, insa probabilitatea este destul de redusa, pentru ca, in ciuda criticilor furibunde ale "conservatorilor", programul nu e suficient de … socialist pentru a atinge acest deziderat. Mult mai probabila este o accelerare a excursiei dincolo de limita de sustenabilitate, lucru care ar duce doar la precipitarea prabusirii.
De acord, nu poti avea o asigurare de sanatate decenta platind doar 2-3% din venit pentru ea, mai ales in condtitiile existentei unei "piete captive", unde preturile sunt tinute in mod artificial la un nivel ridicat. Indiferent de nivelul preturilor, companiile private sunt obligate sa faca profit. Spre deosebire de programele de stat acestea nu pot acumula deficite (pierderi) multianuale pentru ca ar da faliment. Statul are "avantajul" ca poate acoperi pierderile exproprieriind suplimentar contribuabilii prin inflatie, cresteri imediate de taxe sau imprumutandu-se in numele lor – datoria este doar taxare amanata. Dupa cum spuneam, aruncarea formala a responsabilitatii in spinarea "pietei" elimina si ultimele constrangeri in calea tendintelor conficatorii ale politicienilor sprijiniti de grupurile de interese. Impunerea de obligatii firmelor private de asigurari in sensul "egalitatii de sanse" intre potentialii clienti nu rezolva in nici ea problema. Confruntati cu imposibilitatea alegerii clientilor, companiile respective vor adopta singura solutie de care mai dispun in vederea provizionarii pierderilor suplimentare – cresterea pretului asigurarilor pentru toti clientii, care este echivalenta cu un grad sporit de socializare a riscului. Din acest punct de vedere, actorii de piata asigurarilor vor fi constransi sa opreze la fel ca statul. Vor supravietui doar companiile mari, capabile sa absoarba mai bine pierderile punctuale, si vor fi eliminate de pe piata cele mai mici. Practic, se va ajunge la o restrictionare a accesului pe piata asigurarilor, are duce in timp la cartelizare, aspect care favorizeaza cresterea pretului asigurarilor peste nivelul intalit pe o piata dereglementata. Mai mult, membrii cartelului, animati de interese comune, vor fi mult mai in masura sa puna presiune pe puterea politica pentru a obtine diverse avantaje – reglementari favorabile, subventii, sau chiar garantii ca in cazul in care vor "intra la apa" sa fie salvati pentru ca au ajuns "prea mari ca sa pice". Aparati de lege, acesti mamuti vor fi mult mai in masura sa-si calce in picioare clientii, nu numai din punctul de vedere al pretului, ci si prin limitarea posibilitatilor acestora de a obtine daune in cazul litigiilor contractuale.
Cazurile oamenilor ajunsi in situatii limita sunt intotdeauna triste, insa astfel e cazuri nu justifica in niciun caz crearea unei "plase de siguranta" prin actiunea puterii coercitive a statului. Din punctul de vedere al drepturilor naturale, este irelevant ce crede "poporul", pentru ca zdrobirea liberatatii individului sub presiunea vointei majoritatii este intotdeauna o cale la al carei capat se afla tirania. Dupa cum spuneam mai demult, coercitia va duce chiar la tocirea coeziunii sociale. Unul din drepturile fundamentale ale individului este cel de a alege. Atitudinea prezenta in societate cu privire la acest drept este insa una incoerenta. Astfel, alegerea intre un mar si o para nu va starni o reactie ostila din partea tertilor, in schimb una intre un negru si un alb, intre un barbat si o femeie, sau intre un bolnav cronic si un om sanatos vor fi sanctionate drept rasism, sexism sau cinism! Un alt drept individual este cel de a alege conditiile in care se efectueaza un schimb. Si in acest caz, atitudinea prevalenta in societate este una la fel de incoerenta. Intr-o viziune larg acceptata, obligatia legala de a cumpara o briosa de la magazinul din colt sau o asigurare retroactiva soferului care vine cu masina lovita ar starni proteste vehemente, in timp ce obligativitatea de a urma un anumit numar de ani de scoala este considerata ceva pozitiv, iar refuzul de a vinde o asigurare medicala unui bolnav incurabil, sau impunerea unui pret ridicat ar fi catalogat drept o atrocitate! In fine, o obligatie individuala inerenta libertatii de actiune este cea de a suporta toate consecintele alegerii respective. Dupa cum am argumentat in paragraful precedent, socializarea fortata a riscurilor este nu numai ineficienta din punct de vedere economic, ci, iata, si nefrecventabila din punct de vedere moral!
Riscul este unul dintre factorii determinanti ai actiunii umane, iar falsificarea lui prin socializare nu poate duce decat la multiplicarea erorilor decizionale ale indivizilor. Astfel, bancherul, stiind ca va fi salvat de stat, va fi mai dispus sa se angajeze in operatiuni riscante sau chiar frauduloase, iar fumatorul, constient de faptul ca tratamentul pentru bolile datorate consumului de tutun va fi pasat unor necunoscuti, cu implicarea directa sau indirecta a statului, va fi mult mai dispus sa isi continue sau chiar sa-si accentueze comportamentul auto-distructiv. Desigur, nu toate riscurile medicale sunt rezultatul direct al actiunilor individului, insa asta nu justifica fortarea socializata a acestora. In consecinta, o companie de asigurari medicale are nu numai justificarea economica, ci si etica, pentru a percepe un pret mai ridicat atat fumatorului, cat si posesorului factorului BRCA1, care predispune tot la cancer. In cazul in care boala apare, iar asigurarea nu acopera costurile, intervine tocmai factorul de solidaritate umana, care, dupa cum spuneam, spre deosebire de "solidaritatea fortata" impusa de stat, are tot dreptul de a discrimina, si chiar discrimineaza in practica. Astfel, animat de obligatia morala, si discriminad pe baza cunostintelor pe care le are la dispozitie, filantropul va fi mult mai motivat sa doneze unei fundatii care finanteaza tratamentul copiilor cu leucemie, decat uneia care face acelasi lucru pentru adultii bolnavi de cancer la plamani sau sifilis. Spe deosebire de acesta, statul se va multumi sa lupte cu "extrenalitatile" impunand accize pe tutun, pe combustibil, pe cafea, ori pe armele de foc, desi rareori sumele colectate astfel sunt intrebuintate in scopul declarat, iar "buna instentie" este doar un nou pretext pentru jaf.
Radu Ionescu
@Radu
Comparatiile directa intre vari tari nu sunt chiar valide. Tari diferite au mentalitati diferite, probleme diferite, populatii diferite stiluri de viata diferite, clima, genetica etc. Daca americanii ar implementa sistemul canadian nu inseamna ca, datorita stilului de viata, structurii si dimensiunii populatiei, costul la americani nu ar fi mai mare si sistemul nu ar fi mai ineficient. Si mai conteaza si calitatea ingrijirii, care poate fi mai buna in SUA sau Elvetia pentru cei ce isi permit fata de Canada de exemplu. Conteaza de asemenea si cercetarile in domeniu medical, cate din tehnologiile noi au aparut in America si cate in Canada? E mai ieftin sa preiei o tehnologie dezvoltata de altii decat sa depui tot efortul de cercetare.
Problema principala a americanilor cu asigurarile medicale, dpv istoric, vine din faptul ca aceste asigurari sunt oferite de companie nu sunt individuale si nu o sa se rezolve fara o reforma completa de la baza.
Observ din diverse comentarii ale tale ca esti mare fan Obama si tot ce face, dar reforma lui Obama o sa creeze mai multe probleme decat rezolva. Ei au un sistem reglementat excesiv si prost (calutatecantitate) peste care mai trantesc 2000 de pagini de legislatie care, mai nou, o sa aiba parti aproape imposibil de aplicat prin cum au fost scrise (recunosc chiar unii sustinatori ) si oricum o sa intalneasca rezistenta masiva. Si chiar daca ar fi aplicar ar crea mai multe probleme decat rezolva. In general guvernelor le e frica de reforme complete si adauga etaje pe aceeasi cladire cu fundatie subreda si asta nu rezolva nimic.
Reforma principala la americani ar fi o reglementare mai simpla, mai clara si mai corecta in care asigurarea sa fie absolut individuala, sa iti alegi ce iti convine si sa iti pastrezi cand schimbi serviciu, cand devii liber profesionist etc. Asta si poti eventual sa sustii mai mult sau mai putin de la stat asigurari individuale, facute din timp, fara a fi obligatorii si ar fi mult mai apreciat de americani decat ce incearca sa faca. Astfel se poate recompensa un stil de viata sanatos de exemplu sau un om care isi face asigurare de la 24-25 de ani desi e sanatos tun, apare o responsabilitate individuala importanta.
Chestia cu umaniatatea depinde de parerile personale, eu de exemplu nu sustin the nanny state care stie ce e mai bine si mai uman pentru mine. Daca eu vreau sa risc si sa nu cumpar asigurare comprehensiva e treaba mea, dar sa nu ma plang cand ma imbolnavesc. Ce trebuie reglementat este contracte bine facute care sa fie respectate de asigurator, adica daca platesc 30 de ani sanatos si ma imbolnavesc sa ramana rata din contract nu sa creasca unilateral.
Oricum americanii au o populatie peste 300 milioane, nu o sa poate sa faca ceva eficient la nivel federal. Ar trebui sa renunte masiv la guvernul federal si sa se dea mult mai multa putere guvernarii locale. Astfel fiecare stat poate sa faca ce vrea si u mai apare invrajbirea intre state republicane si democrate. Asa cum este guvernul federal ia 20 la suta din pib impozite care in mare perte le redistribuie statelor, ceea ce e cam o ineptie, iau banii ii filtrez un pic si ii dau inapoi. Totul e mai ineficient si mai predispus la lobbyul masive din Washington.
Asta vorbind de medicina in sua. In rest, la romanasi nostrii, nu se prea aplica nimic cat timp traim intro cleptocratie veritabila.
Kind
Se poate o sursa a graficului cu pricina va rugam?
bogdan
@Lucian Davidescu:
Cum banuiam, Giurgea BATE CIMPII, ca de obicei
Giurgea zice:
# 2008 – 6,3 milioane contracte (full time si part time)
# 2009 – 6,01 milioane contracte
# 2010 – 4,37 milioane contracte
Raportul ala zice
# 2008 – 6,3 milioane contracte (full time si part time)
# 2009 – 4.6 milioane contracte
# 2010 – 4,37 milioane contracte
In al doilea rind statistica aia cuantifica numarul total de contracte de munca, nu numarul de angajati. Intra si contractele full-time, si alea part-time. Si probabil mare parte din contractele part-time (care in 2008 erau incheiate ca al doilea job), au disparut. Da' fara suparare, tu numeri acolo mere si prune si-ti ies 4 mil de fructe. Daca vrei sa faci analize pertinente, analizeaza folosind toate datele disponibile: datele INS, rapoartele lunare despre somaj si trage o concluzie pertinenta. Daca vrei sa intri si tu in corul senzationiastilor, iei doar datele care iti convin, le prezinti intr-o nota apocaliptica si toata prostimea va fi impresionata. Si ratingul asigurat. Si vei iesi si tu alaturi de Mircea Badea cel mai tare si mai tare analist al tarii.
ionut
"Daca vrei sa faci analize pertinente, analizeaza folosind toate datele disponibile: datele INS, rapoartele lunare despre somaj si trage o concluzie pertinenta"
Hi! Hi! Hi!
Asta-i bancu' zilei! Ceva mai caraghios cu greu puteai emite… 😀
bogdan
@ionut.
In lipsa argumentelor, tot ce poti face e sa jignesti sau sa faci bascalie.
ionut
@bogdan
Pai daca la tine "statisticile oferite de INS" e "argument", ai dreptate, nici sa fac bascalie nu meriti! 😀
Cat despre jignit, relaxeaza-te si nu te suprestima: trebuie sa meriti sa te jignesc eu. Ceea ce nu-i lucru usor…
Hai că-ntreci măsura! Probabil a luat un raport din alt trimestru – ar trebui să te hazardezi mai puţin cu presupunerile, pînă acum ţi s-au infirmat toate. Vrei să devii singurul troll de pe blogul ăsta?
Logosfera.ro
@Bogdan
"TVA e impozit pe consum, nu pe venit. Ca daca tii banii in banca nu-ti ia nimeni 24% din ei. Asta ca sa nu mai spun ca aia 24% nu se adauga la cel 43, ca nu se percepe TVA la impozit."
Daca citeai articolul vedeai ca TVA-ul devine impozit pe venit atunci cand iti consumi venitul. Sunt unii care nu tin bani in banca (pentru ca nu le ajunge salariu) si tot venitul lor este consumat. Deci in afara de a reitera o definitie care mascheaza adevarul n-ai facut nimic.
4. Din 1,2 si 3 rezulta ca platesti taxa pe veniturile ALTORA
5. Per total cand platim TVA toti platim taxele pe veniturile tuturor
6. TVA e taxa pe venit
QED.
bogdan
@Lucian davidescu
Luciane, ce-ar fi sa citesti si tu ce scrie in docomentu' ala ??? Vei descoperi cu surprindere ca pe 2009 sunt 4.588.739 contracte de munca. Raportul e fix ala indicat de tine cu Trim 3 2010.
Trebuie doar sa deschizi la pagina 9.
bogdan
@Logosfera
Punctul 2 e gresit: platim TVA pe tot produsul ca si consumatori, formula ta e valabila doar pentru o firma anume.
Tot nu mi-ai raspuns ce se intimpla cu banii pe care ii economisesc. Daca te uiti pe statisticile BNR, vei descoperi ca sunt deajunsi romani (aia care n-au luat credite) care economisesc. Acolo cum se mai percepe TVA-ul?
Asta ca sa nu mai spun ca inclusiv in argumentatia ta spui: "Cand consumi platesti TVA"…
Vii cu 3 silogisme ca sa demonstrezi ca negru-i alb. Demostratia ta e o filozofare despre economie, dar n-are legatura cu stiinta in sine…
Lucian Davidescu
@bogdan
Faci pe prostul, pe bune, îmi pierd răbdarea.
Uite şi raportul trimestrial anterior, de unde erau datele lui Giurgea.
Vad ca mi-a luat-o Lucian inainte dar trebuie s-o spun si eu: Faci pe prostul dar eu inca nu mi-am pierdut rabdarea.
1. Ca consumatori platim TVA pe tot produsul dar producatorul isi deduce TVA-ul platit pe alte marfuri. Deci TVA-ul la nivelul intregii economii se calculeaza la … brrrrrr (zgomot de tobe)…. Valoarea Adaugata.
2. Deci atunci cand eu cumpar o paine platesc impozit pe veniturile angajatilor din fabrica de paine si impozit pe profitul firmei (sper ca nu trebuie sa-ti desenez ca ma refer la cota parte aferenta painii respective).
3. Extrapolezi aceasta afirmatie la nivelul oricarui produs/serviciu pe care il cumperi si care are TVA (servicii de telefonie, carne, lumina etc).
4. La nivelul intregii economii daca toti cei care platesc TVA se aduna atunci acesti platesc impozit pe veniturile tuturor salariatilor si patronilor din unitatile care produc bunuri purtatoare de TVA