15 mituri anti-privatizare. De ce proprietatea de stat este întotdeauna o idee proastă

Pe ce indicator se bazeaza analiza ponderii sectorului privat?

@Lucian Davidescu, de cele mai multe ori sunt de acord cu opiniile dvs. De data asta insa, sunt total impotriva.

Pai cum va explicati ca "privatizarea" societatilor energetice romanesti s-a facut catre alte state, nu catre privat ?

Petrom – OMV-ului(al carui principal actionar e statul austriac)

ENEL-ul – statului italian

CEZ – ul statului ceh

GDF – statului francez

http://octaraduro.wordpress.com/2011/04/04/ce-ne-…

"De ce proprietatea de stat este întotdeauna o idee proastă"

Nu imi plac generalizarile fara limite, si cuvantul INTOTDEAUNA implica lipse de limite. Oare armata de stat nu este mai buna decat o armata privata, in alte cuvinte o adunatura de mercenari? Oare inchisorile de stat nu sunt mai bune decat inchisorile private, care pentru a-si rotunji profiturile in SUA fac lobby puternic pentru legi gen "three strikes and out" (a 3-a infractiune sa rezulte in inchisoare pe viata)? Oare scolile de stat nu sunt mai bune decat un sistem complet privatizat, incat numai oamenii bogati sa isi permita sa isi educe copiii? Sau universitatile de stat nu sunt mai bune decat Spiru Haret si alte universitati for-profit? Si nici o lume in care toate spitalele sa fie doar for-profit (si sa lase oamenii saraci care nu au bani sa crape la usa spitalului) nu ar fi buna.

Privatizarea TUTUROR lucrurilor si transformarea lor in entitati care sa urmareasca doar maximizarea profitului suna bine doar pentru adeptii lui Ayn Rand, dar ei traiesc pe alta planeta. In planeta numita Terra nu toate lucrurile trebuie facute pentru profit, in principal cele mentionate mai sus (armata, inchisori, scoli, spitale). La fel cum extrema marxista (de a elimina sectorul for-profit) nu e buna, la fel extrema randiana (de a elimina sectorul non-profit) nu e buna.

@Ivan

Cifra de afaceri sau valoarea adăugată brută.

@octaaa

"Pai cum va explicati ca “privatizarea” societatilor energetice romanesti s-a facut catre alte state, nu catre privat ?"

Păi am explicat. Dacă guvernul român le vinde curent ieftin "băieţilor deştepţi", sunt păgubit eu. Dacă guvernul italian vrea să le vândă "curent ieftin" băieţilor deştepţi, mă doare fix la bască – e paguba lor.

@radu

1. Oare o adunătură de idioţi nu este mai bună decât "o adunătură de mercenari"?

Nu ştiu. Sunt plusuri şi minusuri la fiecare.

2. "care pentru a-si rotunji profiturile in SUA fac lobby puternic pentru legi gen three strikes and out"

Adică să-i ţină închişi pe viaţă pe recidivişti? Vaai, ce nemernici >:)

3. "Oare scolile de stat nu sunt mai bune decat un sistem complet privatizat, incat numai oamenii bogati sa isi permita sa isi educe copiii?"

Confunzi finanţarea educaţiei cu proprietatea asupra şcolii. Sunt concepte complet separate. Se poate face educaţie din fonduri publice în şcoli private, doar că nu vor politrucii de nicăieri

4. "Sau universitatile de stat nu sunt mai bune decat Spiru Haret si alte universitati for-profit"

N-aş zice. Sunt cam aceiaşi profesori şi aceleaşi cursuri găunoase. Diferenţa este că la universităţile de stat se strâng (din inerţie) studenţii mai buni. Însă costurile sunt de zece(!) ori mai mari.

PS Harvard nu era privată?

5. "In planeta numita Terra nu toate lucrurile trebuie facute pentru profit"

Prea general 🙂 Energia trebuie sau nu?

Pe planeta pamant, unde resursele sunt marcate de principiul raritatii, toate activitatile economice generatoare de bunuri economice sau servicii trebuie sa functioneze dupa regula tandemului profit-pierdere, pentru a evita risipirea resurselor. Si inclusiv siguranta/apararea, nemaivorbind de "sanatate", "educatie" etc. sunt bunuri economice.

Privatizarea "managementului" e "frectie la picior de lemn", practic nu rezolva nimic. Important pe manager e, nu sa-l faci partas la profit, ci la eventualele pierderi, situatie care nu poate rezulta decat din regimul proprietatii.

@LD

1. Acum 60 de ani, in cuvantarea facuta la incheierea mandatelor sale, Eisenhower a avertizat impotriva formarii complexului militaro-industrial. Oricand sectorul privat for-profit este finantat de stat, exista forte care tind sa suga si mai mult de la stat prin actiuni de lobby (cum am remarcat si la inchisori private). Daca armata insasi ar fi inlocuita de grupari mercenare (cum s-a intamplat numai in chestii periferice ca Blackwater), atunci sa vezi lobby pentru noi razboaie.

2. sunt de acord ca sunt recidivisti incurabili, dar depinde si de ce fel de recidivism e vorba. Daca e vorba de crima grava, da. Daca e vorba de kleptomanie sau simplu furt, nu. Ca si contribuitor de impozite, nu vreau ca impozitele mele sa plateasca 60 de ani de cazare si masa pentru un gainar. Nu vreau nici sa fie executat. Cred ca exista solutii mai bune pentru reabilitarea lor, si cei care chiar sunt incurabili dar ne-violenti pot fi separati de societate dar nu in inchisori. De exemplu arest la domiciliu cu "bratara" cu GPS.

3. Finantarea facuta de stat merge fara probleme mari pentru entitati non-profit. Nu am nimic cu privatizarea lucrurilor, merge foarte bine cu entitati non-profit–e.g. toate universitatile de elita sau toate cultele religioase din SUA care nu au mai nimic de a face cu statul (decat scutiri de impozite si cateva reglementari de bun simt pentru a fi recunoscute ca non-profit, de exemplu sa nu se implice in campanii politice). Dar in postul tau tu ai ridicat in slavi profitul, fara sa recunosti ca exista si a 3-a optiune pe langa stat si entitati for-profit. Si nu doar in educatie. In SUA monopolurile naturale in general sunt private dar non-profit (sau chiar si cand sunt for-profit, profitul le este puternic reglementat de stat, nu au voie sa dubleze pretul la curent sau telefonie fixa doar ca sa isi umfle profitul)

4. De exemplu toate universitatile Ivy League sunt private si foarte bune, si toti studentii saraci din America primesc de la stat $6k bursa si cam $10k in imprumuturi garantate de stat (si pentru restul universitatile in sine dau ajutoare), fara probleme. Dar universitatile for-profit gen Spiru Haret stiu doar sa admita fraieri si sa ia banii de la stat si de la fraieri, si apoi (in statele unite cel putin) sa ii pice pe fraierii care nu se tin de carte. Deci University of Phoenix nu e asa rea ca Spiru Haret, dar ia foarte multi bani de la stat, desi 80% din cei care o urmeaza online ori nu termina, ori daca termina nu isi gasesc job in domeniu (in special pentru specializari ca MBA). In SUA sunt 3 feluri de universitati, de la cele de elita la cele mai proaste:

A) private non-profit (elite)

B) de stat (majoritatea solide, de exemplu un doctorat de la stat poti fi sigur ca este muncit)

C) private for-profit, gen University of Phoenix

Diferenta intre o universitate non-profit si una for-profit. Este ca cele non-profit nu profita de fraieri (ii resping de la bun inceput pe cei cu IQ sub 100), pe cand cele for-profit profita chiar si de fraieri cu IQ de 75, ca interesul lor este sa incaseze bani, nu sa educe. Chiar sunt curios, in Romania exista universitati private non-profit, sau numai for-profit, gen Spiru Haret?

Tu ce ai propus pana acum a fost doar privatizare for-profit, nu privatizare non-profit. Eu prefer privatizare non-profit.

Dar daca privatul din Spania/Anglia/Franta etc. imi cumpara fabrica doar pentru a o inchide din cauza capacitatii de productie excedentara la nivel global?

@AMD

Reducerea supra-capacitatii prin "takeover" este vazuta ca un pro (cu conditia ca takeover sa fie onest, si nu prin licitatie trucata). Sau daca romanii de la Dacia cer prea multi bani, Renault isi poate muta productia in tari mai ieftine (ca oricum are fabrici in tari cu tratate free-trade cu UE–Turcia si Maroc mai precis). Capitalismul global va forta muncitorii romani ori sa lucreze la fel de ieftin ca turcii si marocanii, ori la fel de eficient ca germanii. In principiu sunt de acord cu asta, si cu privatizarea "for profit" la circa 80% din economie, daca e facuta cu licitatii corecte. Chiar si la hidrocentrale, daca statul chiar face cum propune LD–sa extraga suma maxima din redevente din apa din barajele de acumulare construite de stat (sau din zacaminte de petrol si gaze, etc care apartin natiunii). Doar ca sunt ceva mai skeptic decat LD cat priveste interactia intre entitati for-profit si politicieni, daca pana si in SUA s-a format malignul complex militaro-industrial, cu http://en.wikipedia.org/wiki/Revolving_door_%28po… si exhibitul numarul unul Dick Cheney

Pe langa obiectii pragmatice (cu privire la realitatea privatizarilor dambovitene), sunt si obiectii generale impotriva privatizarii fara limite a tuturor lucrurilor. De exemplu nu sunt de acord cu privatizarea gen "for profit" a tuturor spitalelor, scolilor, inchisorilor, armatei, etc. Sunt anumite domenii care nu ar trebui sa fie for profit (ceea ce nu inseamna ca nu pot fi spitale sau scoli private si non-profit, doar ca asa ceva e rar intalnit in Romania, sper sa traiesc sa vad universitati Ivy League in Romania).

@ionut

"toate activitatile economice generatoare de bunuri economice sau servicii trebuie sa functioneze dupa regula tandemului profit-pierdere"

Păi chiar aşa se întâmplă şi acum. Profit individual-pierdere colectivă.

@Radu

1. Dacă politicienii sunt coruptibili, ce relevanţă mai are regimul de proprietate? Banii pleacă oricum. E mai uşor să fie sifonaţi prin companii şi instituţii de stat, că-s "strategice"

2. GPS-ul trebuie să fie produs tot de o firmă de stat? 😀

3. Ce relevanţă are profitul? Dacă am pierdere, că sunt incompetent, pot să ridic preţurile cât vreau?

4. Îl urăşti pe Profit ăsta, te-a ameţit. Toate universităţile private din România sunt "non-profit". Prin lege. Ceea demonstrează încă o dată că noţiunea e irelevantă.

Orice activitate economică este făcută pentru profit, fie că el se încadrează sau nu în definiţia contabilicească. Dacă nu e profitul companiei, atunci este profitul individual al vreunui politruc care conduce "întreprinderi" de stat sau salairul mare al unui profesor universitar de la spiru sau renta unei căpuşe spre care sunt sifonaţi banii prin contracte umflate sau altceva. Când profitul nu ajunge la proprietar, ar trebui nu să te bucuri ci să ţi se pară ceva suspect. Înseamnă că altcineva îl jefuieşte pe drum.

@amd

Excelent! Dacă o închideam eu, nu luam nimic.

😀 Bine zis, da' io vorbeam de activitati legitime, nu nationalizari de pierderi…

@LD

1. Are relevanta, mai degraba am incredere intr-o armata de stat (de exemplu ministrul apararii Gates a fost impotriva razboiului din Libya, cum sunt si majoritatea ministrilor si generalilor care nu fac profit personal din razboi).

"2. GPS-ul trebuie să fie produs tot de o firmă de stat"

Sistemul de sateliti GPS-ul este un serviciu produs de Department of Defense. La fel si Internetul, sa nu crezi ca a fost produs de fime for-profit, vezi ce zice la wikipedia de DARPA

3. Profitul are mare relevanta in monopoluri naturale–companii de electricitate etc pot sa umfle preturile cu nerusinare daca nu sunt controlate de stat, ca ce pot sa faca competitorii, sa faca o noua retea de distributie a electricitatii? Nu tin minte sa fi vazut orase cu N retele de stalpi de curent, sau N retele de apa potabila, sau N retele de canalizare. Nu inseamna ca nu este loc de firme non-profit, doar ca profitul trebuie reglementat in cazurile in care nu exista competitie.

4. Spiru Haret e non-profit? Chiar nu are investitori care fac bani din urma investitiilor? A fost fondata de vreun filantrop dezinteresat sau de vreo organizatie religioasa (si laicizat ulterior) precum universitatile Ivy League? Daca nu are motiv de profit, atunci de ce admite pe oricine plateste bani, chiar daca este aproape analfabet? Ca o universitate privata respectabila (gen Ivy League) este mult mai selecta, si nu primeste pe oricine plateste, cand este evident ca nu il duce capul.

Poate ca in mod legal atat Spiru Haret cat si Harvard sunt non-profit in ochii legii. Insa in realitate se poate vedea o diferenta de la cer la pamant atat in calitatea lor cat si in motivatia lor de a exista. Cand se elimina scopul de profit, atunci o entitate privata este libera pentru a urmari scopuri mai inalte precum misiunea de a sluji societatii, de a educa oameni, sau chiar propria sa reputatie pe termen lung. Acesta este si motivul pentru care cultele religioase respectabile sunt non-profit, si doar cateva secte ca Scientologia sunt for-profit. Scuza-ma dar cred ca in anumite domenii sunt de preferat entitati non-profit private.

Cum e mai bine: sa tin in functiune o fabrica cu 1000 de angajati si 1 mil.euro pierdere sau sa o inchid si sa fac "protectie sociala" de 10 mil.?

Daca nu am bani de Mercedes, ce prefer: caruta sau Dacia 1300?

@Radu

Angajatii romani nu vor ajunge peste noapte sa lucreze la fel de eficient ca germanii. Stocul de competente nu se dubleaza de la o zi la alta, nici macar in ani.

Practic, nici unul din cunoscutii mei nu construieste roboti sau aeronave la serviciu si nici nu cred ca o va face.

@AMD

Inteleg argumentul, nu exista nici o bagheta magica care sa ii faca pe mineri sa dispara de exemplu, si multi nu mai sunt tineri ca sa poata deveni capsunari, plus ca nici in Spania nu mai umbla cainii cu covrigi in coada. Deci in zone defavorizate economic (care in momentul de fata ar fi majoritatea Romaniei) se poate aduce argumentul ca fabrici sau exploatari miniere nerentabile sunt o forma de http://en.wikipedia.org/wiki/Workfare care vine mai ieftin pentru stat decat ajutoare de somaj, protectie sociala, si costuri sociale in general (alcoolism, criminalitate, etc). Dar acest argument poate fi folosit doar pentru cativa ani.

Sau poate in cateva cazuri si pe termen mai lung–de exemplu povestea (poate apocrifala) cum ca in Japonia, tara robotilor, mai sunt batrani in metrou care mai vand bilete. Decat sa le dea statul ajutor de somaj si sa automatizeze cu totul statiile de metrou, mai bine sa le dea demnitatea muncii, chiar daca aportul lor pozitiv este foarte mic (si trebuie suplinit cu o subventie care totusi e mai mica decat ajutorul de somaj).

O solutie mai eleganta propusa de apostolii capitalismului (Milton Friedman) si chiar libertarianismului (Hayek) este http://en.wikipedia.org/wiki/Negative_income_tax Cu alte cuvinte sa se elimine salariul minim, dar statul sa suplineasca veniturile oamenilor care au salarii sub limita saraciei. Asta ar face ca multe fabrici si exploatari miniere care sunt nerentabile cu actualul salariu minim sa devina rentabile pe salarii infime.

Dar ca toate solutiile elegante, presupune lipsa coruptiei. Pe taramuri dambovitene X ar angaja pe Y cu 1 ban pe ora sa taie frunze la caini, si Y pe X cu 1 ban pe ora sa taie frunze la pisici, si statul le-ar suplini veniturile declarate ale ambilor, cand de fapt amandoi smecherasii ar lucra la negru.

ce-ar mai fi de privatizat pe aici:

1.fiare vechi cu rol de protectie sociala

2.productia de energie

Pentru 1. nu se vor gasi niciodata cumparatori. Le inchidem (in conditiile de mai sus) sau mai stoarcem ceva PIB din ele?

2.intrebare: Cand a scazut cererea de benzina, ce rafinarii a inchis OMV ? a. romanesti b.austriece

(austriecii par mai finuti, n-am pomenit nimic de rusi sau de pretul cu care ne vand gazul).

Privatizam, privatizam, dar mai sunt si exceptii in lumea reala.

p.s. UE nu a avut cumva un stramos cu dinti de otel?

Era sa uit. Modul privat si non-profit este recomandat si pentru sex. Nu imi surade in acest domeniu nici idea de "for profit", si nici "de stat" nu imi dau seama cum ar veni. Sunt anumite lucruri care e bine sa nu fie monetarizate, pentru ca monetarizarea le-ar transforma in ceva profan. Cel putin parerea mea, altii nu au decat sa faca ce vor, de gustibus non disputandum.

La fel si cu adoptii de copii, donatii de organe, etc. Nu as vrea sa fie privatizate lucrurile acestea, daca prin privatizare se intelege cautarea profitului maxim (spre nu a fi confundata cu privatizarea non-profit, cum e practicata in tarile civilizate, cu ONG-uri si organizatii non-profit in general).

De ce ar dauna niste magazine de stat pentru alimente si medicamente, cu profit minim? Ar impiedica triplarea pretului la cartofii de import de la intrarea in tara pana la vanzare (prin trecerea prin cateva maini lenese de speculanti) si dublarea pretului la lapte de la iesirea din fabrica pana la supermarket- la medicamente nu stiu profitul , dar avem cate o farmacie pe metru patrat, deci il pot banui . Obiectie probabila : vanzatorii corupti vor vinde pe sub tejghea privatilor si vor imparti diferenta de pret, la fel cum baietii destepti cumpara energie ieftina sau capuseaza firmele profitabile de stat.

Solutia: legi contra coruptiei.Exista sau nu se aplica? Organe mai erecte, cum au aratat ca pot incepe sa fie.

Fara eliminarea coruptiei, poate fi prim ministru mama lui Milton Friedman ca tot vom avea o caricatura de capitalism si toata lumea va admite ca " macar inainte nu se fura la scara asta".Acum nu mai fura muncitorul suruburi din fabrica ( s-a rezolvat prin vinderea fabricilor la fier vechi) ci fura alt stat petrolul de sub tine (prin redevente ridicole).

Dilema este : DNA+ organe erecte sau coruptie si saracie?

Eu cred ca autorul articolului exagereza in sustinerea ideii de privatizare cu orice pret. Sau poate are un interes in asta. Fiindca doar profitul conteaza, nu-i asa ?

Din pacate, efectele privatizarii firmelor de stat din Romania sunt mai degraba negative, bineinteles dpdv al intereselor majoritatii romanilor. Probabil ca dpdv al celor care le-au cumparat pe mai nimic si a celor care au obtinut un oarece profit de pe urma privatizarilor, efectele sunt vazute altfel. Nu sunt impotriva privatizarii ca principiu, sunt impotriva privatizarilor frauduloase care au fost facute sub umbrela bunelor intentii.

Iar in Romania de azi asta se poate face fara mari probleme, fara riscuri din partea reprezentantilor statului.

Privatizarea monopolurilor, exploatarii resurselor naturale a fost facuta in avantajul preponderent al cumparatorului, fara sa existe un mecanism al statului care sa impiedice abuzurile monopolurilor sau chiar oligopolurilor private, care au un singur scop, si anume profitul prin orice mijloace, bineinteles legale. Numai ca la noi termenul "legale" nu pare sa fie o problema, legile se pot modifica prin actiuni de "lobby". Pe de alta parte, au fost privatizari in urma carora firmele de stat au fost inchise pur si simplu si vandute la fier vechi. Probabil ca investitourl si-a scos banii, oricum suma pe care au platit-o era mai mica decat banii luati pe utilajele vandute la kilogram.

Un alt exemplu de privatizare fortata a firmelor de stat si a resurselor este Argentina. Care in 2001 s-a prabusit din toate punctele de vedere : economic, social, politic. Daca aveti rabdare cautati pe youtube "Colapsul economic al Argentinei" , o sa vedeti niste similitudini cu situatia Romaniei in ultimii 21 de ani.

Ar fi multe de spus, parerea mea este ca privatizarea nu este un scop in sine, nu doar profitul conteaza, asa cum rezulta din articol, conteaza si intersele populatiei (pastrarea locurilor de munca, limitarea preturilor monopolurilor, etc.), altfel putem ajunge in situatia Argentinei.

"De ce ar dauna niste magazine de stat pentru alimente si medicamente, cu profit minim? " – asta e din ciclul de ce ar dauna fabrici de stat cu profit minim etc. S-a mai incercat, in moduri repetate, si nu functioneaza . Pur si simplu nu exista mecanismele de reglare care sa asigure eficienta, cum exista in mediul privat. Poti sa ai toate legile anticoruptie din lume, cand e vorba de ceva ce e al tuturor e defapt al nimanui. Pe langa problemele de genulo cum stabilesti acel profit minim, pe ce baze etc. Un exemplu e in unele state sua magazine de stat au monopolul vanzarii alcoolului si cam toti sunt de acord ca ofera servicii proaste si scumpe.

Statul prin definitie e o adunatura de oameni, nu-s mai buni, mai cinstiti, mai competenti, mai inalti, mai frumosi, mai breji ca altii. Nu pot schimba legile economice dupa bunul plac ca totul sa iasa bine, frumos, lucios, ieftin.

Niciodata nu am inteles venerarea asta a statului de catre unii (presupun ca e o noua forma de religie) si credinta asta – ca sa fie bine trebuie facut de stat. Cuplata fiind in general de ura fata de notiunea de profit, dusa de multe ori la extreme (se ajunge in situatii in care e mai bine sa primesti servicii mai proaste si mai scumpe cat timp nu face nimeni profit) , sau notiuni genul nimeni nu trebuie sa faca profit din *educatie, sanatate, etc etc etc*. De ce nu, daca ofera servicii de calitate? Care e problema?

Ma rog entitati non-profit complet independente, finantate de stat in cadrul educatie, sanatate ar fi un pas inainte fata de situatia actuala cand, in cazul scolilor, de exemplu, stabileste un ministru central cat zice el ca ar trebui sa fie salariu unui profesor.

Problema cu privatizarile paguboase e una politica. In cele mai multe cazuri privatizarile ar fi fost eficiente facute corect si la timp. Faptul ca s-au facut corupt nu are legatura cu notiunea de privatizare.

@Lucian: în două cazuri nu funcţionează mediul privat decât cel de stat:

1) spitale: SUA plăteşte de două-trei ori mai mult (pe cap de locuitor sau ca procent din PIB) decât Franţa, UK, Suedia, etc. iar sistemul lor sanitar este mai prost decât acestea din urmă.

2) căi ferate:

exemple negative (căi ferate private, calitate proastă a serviciilor şi preţ foarte mare): SUA şi UK;

exemple pozitive (de stat, calitate bună a serviciilor şi relativ mai ieftin): Germania, Franţa, Italia, etc.

@Ionascu

1. Fals, tarile europei cheltuiesc cam 10-12 % din gdp cu sanatatea, sua cam 14-16 deci nici macar de doua ori mai mult, cam 40% – 50%. Si de unde pana unde e mai prost sistemul sanitar din SUA decat cele din Europa? Si cate din inovatiile in domeniul medical vin din SUA, cate din Europa? Si nu conteaza si stilul de viata al locuitorilor, dieta etc in costurile medicale?

2. Ce inseamna relativ mai ieftin? Pretul biletelor? Cheltuiala pe pasager? Care sunt subventiile de stat pentru cai ferate in diverse tari (ai un link ceva), care sunt pierderile/datoriile diverselor cai ferate, cat a cheltuit statul pentru ele (cheltuieli directe versus subventii)? Ca asa sa scoti afirmatii din burta e usor. Sau consideri ca e general knoledge?

@Radu

1. Vorbeşti de parcă până acum n-ar fi fost războiae. Spui că statul le împiedică? Hm…

O armată privată cred că ar fi tentată să fie pacifistă, adică să primească bani fără să facă nimic pentru şi să-şi conserve capitalul. Ceea ce cred că nu-i rău.

Războiaele de mercenari erau mult mai restrânse şi mai puţin sângeroase. Când s-a ajuns la armate naţionale, am avut două războiae mondiale, cu zeci de milioane de morţi.

2. Receptorul, că doar nu-i legi un satelit de picior 🙂

3. N-ai răspuns la întrebare: dacă sunt incompetent şi am pierdere, pot să măresc preţul?

4. Și Harvard şi SH răspund la câte o nevoie a pieţei. La Harvard, nevoia este de-a face parte dintr-o elită restrânsă. La SH, nevoia este de-a avea o hârtie pe care scrie diplomă. Vezi în articolul anterior cine a creat nevoia asta.

@iokan

N-ar dăuna, ar da faliment. CUm au dat economatele lui Vanghelie.

@costinc

Cum ai răspuns la sondajul de aici?
http://riscograma.ro/3862/de-ce-a-crescut-economia-in-anii-70-si-de-ce-a-cazut-la-loc/

@Radu Ionescu

Non-profit este o pistă falsă, o noţiune care confundă profitul cu materializarea lui contabilă

@Ionascu

1. În SUA aproape jumătate din bani, deci suficient cât pentru toată populaţia, sunt daţi de stat.
http://riscograma.ro/2039/reforma-sanatatii-sua-vs-romania/
2. exemple superpozitive – căi ferate tăiate: România
http://riscograma.ro/4144/a-inceput-taierea-caii-ferate-primii-1500-de-kilometri/

bugetul Universitatii Harvard este de 4o de mld de USD; cam 1/3 din PIB-ul Romaniei.

Problema este de management si de feed-back; la privat feed-back-ul este banul iar la stat este societatea. Sa nu ne miram ca un stat puternic este acela care are un spirit civic ridicat si o atitudine critica fata de tot ce inseamna schimbare de dragul schimbarii ori fata de actiuni care prejudiciaza grav traditiei societatii respective (Japonia, China, Olanda, Germania, Finlanda, Franta, Anglia, etc) si am dat cateva exemple luate aleatoriu.

Schimbarea se face raportat la un numitor comun care la randul lui se face prin sedimentare. Nu vi se pare ciudat ca de fiecare data ni se propune/impune schimbari si de fiecare data se omite sa se prezinte si obiectivele pe termen scurt, mediu si lung??

Indiferent de demers, nu vom avea o societate matura fara a avea un mijloc de sanctionare imediat al clasei politice.

Duta a acuzat medicii de familie ca arata dispret fata de cheltuirea banului public. Sanctiunea a venit imediat – care ban public??? – sunt bani privati colectati potrivit legii iar el trebuie sa dea socoteala.

Asa ca s-au constituit parte civila si au cerut bilantul financiar contabil al mandatului; de atunci s-a pornit iadul. Nu sunt pregatiti pentru a da socoteala si asata se vede.

Am sa va urmaresc cu interes in continuare din Hamburg :))

@L.D: Vorbeşti de parcă până acum n-ar fi fost războiae. Spui că statul le împiedică? Hm…

O armată privată cred că ar fi tentată să fie pacifistă, adică să primească bani fără să facă nimic pentru şi să-şi conserve capitalul.

Decizia de privatizare e una locala, deci armata ta de mercenari trebuie sa te apere inclusiv de armatele nationale si non-pacifiste ale altora, indiferent daca acelea sunt motivate de rasism, nationalism exacerbat sau fanatism religios. Ori, armatele private suficient de puternice sa te apere de atacuri din partea Chinei sa zicem nu exista si nu pot exista.

Nu ma indoiesc ca cineva va oferi spre vanzare protectie impotriva Chinei cata vreme exista prostovani care sa plateasca. Ba chiar o sa existe concurenta, unii o sa te protejeze impotriva SUA in aceiasi bani, ba inca alti vor oferi protectie intergalactica deplina; nu vei putea distinge intre ei in lipsa unui razboi (asimetrie informationala, lemon market).

Ideea ca securitatea e un produs fungibil e o marota libertariana usor de demontat: pretul securitatii tale este zero cand nu ai dusmani, si tinde spre infinit cand esti in conflict cu China. Pretul de echilibru al pietei si deci investitiile in aparare vor tinde spre valoarea de pace, adica suficient cat sa anihileze sau descurajeze amenintarile cronice. Situatia de dezechilibru Nash va permite statelor agresoare care nu dau doi bani pe principiile tale de non-agresiune sa declanseze un blitzkrieg pe care furnizorii privati de securitate nu-l pot anticipa sau respinge. Cu alte cuvinte piata are tendinta intrinseca sa subevalueze nevoia reala de aparare.

@iokan

In retail exista concurenta destul de mare, deci nu e cazul ca statul sa se implice. Statul trebuie sa se implice doar unde concurenta este nula si profiturile obscene, si in retail nu e cazul. Daca se formeaza carteluri care sa ridice pretul si sa saboteze adevarata competitie, statul trebuie sa sparga cartelurile, dar in rest sa lase sistemul privat.

Nu inseamna ca lipsa de concurenta e singurul motiv pt. magazine de stat, ca exista cateva categorii speciale, pentru lucruri cu externalitati negative. In Canada si SUA exista magazine de stat pentru lichior (de exemplu in Washington State vin si bere se poate cumpara la orice supermarket, whiskey si cognac doar de la stat). La fel, unele state au monopoluri locale la loterii, deoarece este vazut ca un bun cu externalitati negative, si in loc sa il interzica si sa ii impinga pe oameni la online gambling, mai bine face statul loterie (cu ideea ca ar fi o taxa pe prostie, pentru oameni care nu au cele mai elementare notiuni de statistica).

Daca e vorba de monopol natural (cum de multe ori e vorba la chestii de infrastructura), trebuie reglementat astfel incat sa fie ori non-profit, ori cu profit minim, dar sa nu fie lasat profit obscen.

@ionascu

Complet de acord cu #1; nu prea sunt de acord cu #2, in SUA transportul feroviar de marfa e foarte profitabil pentru marfa bulk, dar de calatori nu prea merge ca orasele sunt prea departe unele de altele (cu exceptia lui NorthEast Corridor), si/sau sunt ele insisi prea imprastiate (cum e Los Angeles). In Anglia caile ferate private merg bine, doar ca sunt cu circa 20% mai scumpe decat ar fi fost daca ar fi ramas de stat. Calitatea a ramas la fel de proasta ca si cum era inainte de a le privatiza Thatcher, deci costul suplimentar se duce aproape tot in profituri, nu in imbunatatiri de infrastructura.

@Radu Ionescu

Raportat la GDP, SUA cheltuie deja dublu cat UK (16% vs. 8%). Doar Elvetia cheltuie 10% din PIB, pentru ca are sistem privat (de asigurari private mai bine zis, doar reglementate de stat, cum vrea Obama in SUA). In SUA mor 40k oameni pe an din cauza ca nu au bani pentru tratament si asigurarile private le dau cu piciorul, si majoritatea statelor au Medicaid doar pentru batrani si copii, nu pentru oameni intre 18 si 65 ani. De exemplu Texas are Medicaid doar pentru oameni care castigau mai putin de $2k pe an (adica de vreo 8 ori mai putin decat salariul minim! ), si Republicanii vor sa taie si putinul care mai este in Texas. Si in afara de oamenii norocosi sa lucreze pentru guvern sau companii mari, antrepenorii sau oamenii care lucreaza pentru firme mici NU POT sa isi cumpere asigurare daca au conditii pre-existente. Pentru ca in imensa lor intelepciune, companiile de asigurare decid ca nu sunt PROFITABILI de asigurat. Au tabele cu calcule statistice pentru toate conditiile pre-existente, si nu au nici un scrupul sa le dea cu piciorul oamenilor care incep sa dea semne ca nu vor mai fi profitabili pentru ei, chiar daca oamenii au platit constiicios ratele la asigurare zeci de ani pana sa se imbolnaveasca. La placinta inainte, la razboi inapoi.

Locuiesc in SUA de 21 de ani si cunosc 2 persoane care si-au pierdut casa si au dat si faliment personal pentru ca companiile de asigurare le-au dat cu piciorul dupa ce au avut boli cronice, si ulterior au avut cancer. Si tratamente de chemoterapie costa zeci de mii de dolari pentru fiecare runda (si poate fi nevoie de de zece runde sa scapi de cancer). Ca nu cumva sa fie periclitat sfantul PROFIT. De aceea nu vad PROFITUL ca fiind panaceea pentru problemele sistemelor medicale din orice tara, desi cred ca e bine sa fie spitale private non-profit, si companii de asigurari mutuale (non-profit), vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Mutual_insurance Organizatiile de asigurare mutuala nu dau cu piciorul in oamenii bolnavi tocmai cand ajung sa aiba nevoie de asigurare.

@LD

3. Daca esti incompetent si ai pierdere, poti mari pretul doar daca nu ai competitie. Daca nu faci fata concurentei, dai faliment, statul nu trebuie sa asigure nimanui nici un profit.

@doftoru

Close but no cigar. Bugetul lui Harvard nu este decat o mica fractie din 40B. 40B este "endowment", adica toate asseturile lor (din donatii). Asta le permite acum ca sa ofere gratuit educatia tuturor studentilor din familii cu venituri de sub 100k, si sa ceara doar circa 10% din venitul de deasupra lui 100k pe an. (De exemplu familie cu venit de $200k pe an ar plati doar $10k pe an sa isi trimita odrasla la Harvard, desi pretul oficial este cam $50k pe an, numai milionarii platesc asa pret).

Daca ar fi fost universitate for profit nu ar fi ajutat deloc studentii din clasele de jos si de mijloc. De aceea sustin organizatii private non-profit, precum Harvard, dar nu ma astept sa se formeze asa ceva in plaiurile dambovitene, pentru ca lipseste spiritul civic din SUA. Nu locuiesc in Romania, dar poate cineva sa imi spuna care ar fi universitatea privata cea mai de elita din Romania?

Cel mai grav accident din istoria cailor ferate din UK a avut loc si datorita absentei unor sisteme de siguranta pentru introducerea carora proprietarul companiei (privat) nu le-a gasit justificarea economica. Au murit zeci de oameni.

Mi se pare ca vorbim sa n-adormim. Facem din privatizare un scop in sine. Pana sa privatizezi ceva ar trebui sa te asezi la masa si sa faci cal ule. Sute si mii!

Ma indoiesc ca a facut cineva evaluari. Articolul nu este decat o picatura in ocean si asta este valoarea lui

@LD

Am uitat sa raspund la intrebarea despre influenta mercenarilor (si complexului militaro-industrial) asupra politicii externe a statelor. Despre Europa nu cunosc, dar in cazul SUA, in prima jumatate a secolului XX SUA s-a ferit in general de razboaie mondiale, chiar a fost izolationista. In WWI a intrat de abia in 1917 (dupa Romania), si in WWII a preferat sa stea neutra primiii 2 ani, si Congresul chiar voia sa stea neutru tot razboiul. Apoi japonezii au atacat Pearl Harbor la sfarsitul lui 1941, si tampitul de Hitler a declarat razboi SUA. Daca nu facea idiotenia asta, Congresul ar fi putut sa nu lase pe Roosevelt sa intre in razboi (ca declaratia de razboi era prerogativa Congresului, nu a presedintelui).

Exact acum 50 de ani, la terminarea mandatului sau, presedintele Eisenhower a avertizat impotriva influentei complexului militaro-industrial, si din pacate spusele lui s-au adeverit. Ministrul Apararii din timpul lui Bush cel Mare a dat contracte grase lui Haliburton, apoi dupa ce au pierdur Republicanii alegerile s-a facut CEO si a castigat sute de milioane de dolari de la Haliburton, apoi a devenit vice-presidinte in era lui Bush cel Mic, apoi suprize surprize, ghici cui a dat contracte de miliarde de dolari, si ghici cine a fost cel care l-a impins pe Bush sa faca razboi cu Irak.

Eu nu vad deloc cu ochi buni relatia incestuoasa intre companiile for profit care castiga contracte de miliarde de la stat si politicienii. Si astfel de relatii obscene sunt din ce in ce mai dese in ultimele decenii, cand armata se "privatizeaza in spatele frontului" (adica linia intai ramane armata de stat, dar majoritatea logisticii, serviciilor de gatit/spalat/janitori in baze militare devin contractate si sub-contractate companiilor for profit, care apoi fac lobby sa isi mareasca cifra de afaceri, sa incurajeze razboaie, etc).

@doftoru'
Banuii colectaţi potivit "potrivit legii" nu sunt privaţi, ci publici.

@punk
Teoria ta cu, cu "Armata naţională care luptă până la ultimul pentru supravieţuirea naţiei" nu-i deloc confirmată de istorie. Hai să vedem ultima sută de ani de împuşcături în România:

1913 – Armata naţională invadează sudul Dobrogei profitând de faptul că bulgarii erau ocupaţi cu un război. Calculul pare de întreprinzător privat: costuri minime, profit maxim. Mai târziu, am plătit decizia asta de ne-a ieşit pe nas.

1916 – Armata naţională intră într-un război (care începuse de doi ani!) alături de cei care păreau mai puternici, sperând să obţină ceva.

1917 – Armata naţională ia bătaie şi… se comportă exact cum spui tu că s-ar comporta privaţii: se predă, cu toate că ar fi fost corect faţă de aliaţi să continue lupta, ca să ţină inamicul ocupat.

1940 – Armata naţională nu intră în luptă iar guvernul cedează teritorii deşi existaseră "prostovani care să plătească protecţie".

1941 – Armata naţională intră în război alături de cei care păreau mai puternici, sperând să obţină ceva.

1944 – Armata naţională – înfrântă – intră în război alături de ceilalţi, care deveniseră la rândul lor mai puternici. Sperând să obţină altceva.

1989 – Armata naţională – antrenată să caute profitul pe ogoare – trage după năluci şi nimereşte civili.

Se pare că Armata naţională a făcut tot calcule economice, doar că au fost proaste de fiecare dată. Iar tu îmi spui că doar ea mă poate apăra de… chinezi!? Ha!

@Radu
Ce-am întrebat şi ce răspunzi?
Hai să reformulez: Profitul este un rezultat al preţului ȘI al eficienţei. Dacă îţi propui să limitezi profitul crezând că astfel reduci preţurile, s-ar putea (de fapt e o certitudine) să ai surprize majore 😀

Cât despre producătorii de arme – tot timpul au fost privaţi – însă principalii lor suusţinători sunt politicieni care vor "să păstreze locurile de muncă" din circumscripţia lor. Deci motivaţia e cam "de stat".

@Mi se pare că vorbim ca să n-adormim
Și mie

@LD

Nu am nimic cu profitul cand e vorba de concurenta adevarata. Concurenta adevarata nu permite profituri obscene (cand o piata este foarte lucrativa, intra noi entitati pe piata, si concurenta duce preturile in jos, deci si profiturile).

Cand profiturile sunt obscene, este ceva necurat la mijloc, fie un abuz de monopol (mai ales la infrastructura, daca ai singurul pod peste Dunare intre Romania si Bulgaria de exemplu); fie o licitatie aranjata sau alte smecherii care profita de banii contribuitorilor. La fel ca si cu investitiile care promit dublarea sumelor intr-un an, precis sunt smecherii piramida sau ceva necurat. Lucrurile legale si etice au doar profituri rezonabile, nu obscene.

In cazul pe care l-am mentionat despre Halliburton si sucursala sa KBR, in SUA, administratia Bush/Cheney, contractele de 7B in Irak (si logistica aferenta din Kuweit) au fost facute "no bid", adica fara licitatii, pe pretext de urgenta. Linkuri cu detalii la http://en.wikipedia.org/wiki/Halliburton#Controve…

Eu prefer concurenta, si spargerea monopolurilor si cartelurilor de catre stat, cum a inceput acum 110 ani Teddy Roosevelt cu actiunile anti-trust impotriva Standard Oil (si altor monopoluri, precum otelul, vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Antitrust ) . Tu ce preferi sa faca statul, sa lase monopolurile si cartelurile sa isi faca de cap pentru ca profitul este ceva sfant?

Specific, daca se privatizeaza podul peste Dunare de la Giurgiu, nu crezi ca profitul firmei care il cumpara ar trebui controlat de stat? Ca daca nu, ar fi liber monopolistul sa urce taxa de trecere la 20 euro pe masina si 100 pe TIR.

La lucruri care in mod inerent sunt competitive (companii aeriene, telefonie mobila, retail, transporturi cu camioane/autocare, hoteluri pe litoral, etc) nu e cazul sa se implice statul (decat daca se fac carteluri sau alte smecherii). Dar eu cred ca orice privatizare a lucrurilor unde nu este concurenta libera din motive inerente (ca nu se pot face o duzina de poduri paralele intre Giurgiu si Ruse), trebuie sa implice si un control asupra profitului, altcumva cetatenii o sa fie jumuliti de catre smecherasi.

@ LD : Mai incet cu istoria pe scari!

Armata face ce hotarasc civilii care conduc: guvern, rege, consiliu de coroana,etc.In ambele razboaie armata a intrat slab echipata din pricina -ai ghicit-coruptiei, a contractelor de inzestrare facute cu baietii destepti dornici de -ai ghicit- profit ,caci profitul nu e rusinos.

1917 – 'Armata naţională ia bătaie' – ai uitat sa mentionezi ca in primul rand armata rusa a luat bataie si s-a dezintegrat datorita bolsevicilor.N-a fost departe nici armata noastra sa cada sub influenta bolsevica.De aceea s-a facut reforma agrara dupa razboi.Oricum nu puteam continua sa luptam singuri cu germanii, austroungarii,bulgarii si turcii.Sau poate o armata de mercenari ar fi continuat?

1939 – 'Armata naţională nu intră în luptă iar guvernul cedează teritorii' – nu s-au cedat teritorii in 1939.Dimpotriva, am refuzat sa luam o bucatica din Cehoslovacia – chestie de onoare, nu de profit.

1941 – 'Armata naţională intră în război alături de cei care păreau mai puternici' – probabil ca o armata privata ar fi intrat in razboi alaturi de URSS care tocmai ne ocupase in conditii de teroare Basarabia.

1944 – 'Armata naţională – înfrântă – intră în război alături de ceilalţi' – daca nu facea asa, nu e sigur ca Ardealul de nord ar fi fost complet retrocedat.Horty a incercat s-o faca inaintea noastra, dar a facut-o fara cap.

Tarile mici nu fac istoria, ci o suporta.Cand se bat uriasii in jurul tau, tot ce poti face e sa incerci sa iei cat mai putini pumni in gura.

Cand vorbim despre sute de mii de morti si milioane care au supravietuit unor conditii de neinchipuit azi, ironia si dispretul sunt niste atitudini nepotrivite.

Clanurile tiganesti ne arata cam cum ar fi o armata privata.Costurile armamentului impiedica orice armata privata sa aiba mai mult decat armament usor . Daca statul roman abia poate cumpara cateva avioane si instrui o mana de piloti , care entitati private ar putea face ceva similar? Aceste investitii nu ar aduce nici un profit poate zeci de ani-daca nu te apuci de trafic de droguri prin jungla. Si daca ar fi posibil, cum ar fi sa aiba mogulii centrali si baronii locali tancuri si elicoptere?Am reveni la evul mediu. Recititi Leviathan-ul lui Hobbes ca sa vedeti de ce statul a monopolizat utilizarea fortei, prin armata si politie.Cand nu-si face datoria, fiind prea slab si corupt, atunci se pune problema sa ne luam cu totii arme si sa ne aparam singuri. Daca este slab, este asa si din cauza celor care spun ca este mai bine sa fie slab.

@ LD : Cu istoria chiar nu le aveti!

Completare la ce a spus mai sus Iokan.

De la inceputul razboiului ne curtau si Tripla Alianta si Antanta. S-a preferat sa se mearga cu francezii, englezii si rusii din cauza Ardealului, mai ales datorita faptului ca incepusera sa ne transmita ultimatumuri in legatura cu participarea. Si daca doriti sa stiti, in acele momente aliatii nu erau cei mai puternici. Dar ce sa-i faci, istoria e necunoscuta!

In 1941 Armata naţională intră în război alături de cei care păreau mai puternici, sperând să obţină ceva. Da! Sa recapete Basarabia si Bucovina luate de rusi! Pentru d-voastra nu este un motiv destul de puternic, dar pentru generatiile momentului a reprezentat o chestie capitala recapatarea teritoriilor furate de rusi! Nu totul inseamna bani, mai exista si altceva decat capital si profit! Dar s-ar putea sa nu cunoasteti asta vreodata…

In legatura cu 1944, sa nu uitati ca daca regele nu trada, razboiul ar mai fi durat aprox. 6 luni in plus. Cred ca nici asta nu stiati. Banuiesc ca nici nu stiti de ce s-a mers mai departe la razboi contra nemtilor pana in Ungaria, Austria, Cehia. Deoarece eram tara ocupata, din cauza regelui incompetent si deoarece Rusia ne-a promis Ardealul pentru participare. Cam asa au stat lucrurile.

Cand esti tara mica, joci mai degraba cum iti canta altii!

Sincer, e inutil sa detina ceva statul ca proprietate. Insa, intr-o lume civilizata, cei care ajung sa conduca statul isi pot da seama ca prin legislatie, ei detin monopolul, chiar daca e totul privat. Insa, si ei, cu bun simt sa nu faca rau nici privatului ca ii arde tocmai pe cei care ii aleg.

Oricum, Statul s-a demonstrat, intotdeauna, un prost administrator si e de preferat ca totul sa fie la privat. Pe langa asta, ar avea destul de mult timp in a fi mai mult dedicat a rezolva problemele reale ale sale: problemele societatii, alea mult ignorate din vest pana in estul lumii.

Neoliberalism rules!

@Constant.

Nu uita, dom'le, ca in manualele de istorie nu scrie nimic despre istoria reala a Romaniei. Nu uita dom'le, ca manualele actuale seamna al naibi de leit cu o varianta nationalizata a manualului lui Roller (si stiu, pentru ca le-am citit pe ambele, adica si pe al lui Roller). Si nu uita dom'le, ca Romania niciodata nu e si nu va fi pregatita pentru a sustine o armata serioasa, fiindca, precum intreaga societate, au dorinte occidentale, dar doresc sa le implineasca prin mijloace orientale. Adica, bati cu cuiul in ciocan, sperand sa iasa din lemn sculptura de marmura.

@Radu

Taxa de pod nu va putea depăşi cu mult taxa de ferry (chiar era şi bac la giurgu la un moment dat)

@iokan, constant

Repet ca papagalul: un eşec + o scuză bună = un succes

@Nickmann

Întotdeauna indivizii sunt "privaţi", indiferent unde lucrează, asta nu vor mulţi să înţeleagă. Ceea ce contează este să fie uşor de tras la răspundere. "Privaţii" care lucrează la stat sunt greu de tras la răspundere pentru că proprietarilor li s-a luat dreptul de dispoziţie (nu pot vinde!) în numele "binelui public".

"pretul securitatii tale este zero cand nu ai dusmani, si tinde spre infinit cand esti in conflict cu China."

Eronat, e de ajuns sa pripasesti (citeste atragi) pe aici vreo 2 investitori chinezi cu greutate. Plus, sa zicem, 2 americani, un englez, un francez, un rus si un evreu. Si gata. Care … conflict cu china?

In alta ordine de idei:

1) "Non-profitul" e tot profit mascat contabil. Inclusiv donatiile presupun existenta profitului anterior…

2) Nu exista universitati private in romania (de fapt cam nicaieri in lume) ci doar "private" (controlate si reglementate de stat). Inflatia diplomelor de la noi e opera "cererii" statului.

3) Monopolul natural e doar un concept (benefic de altfel). In realitate nu exista decat monopuri artificiale (inmanate si mentinute de stat). Dihotomia bun public-bun privat e falsa.

4) Concurenta n-are de-a face cu numarul de agenti economici, ci cu existenta barierelor artificiale (birocratice) impuse la intrarea pe acea piata. In general conceptul de monopol e inteles corect de destul de putini indivizi. Explicatie (pe scurt):

Sa zicem ca ai scapat de toti ceilalti competitori si ramai singur.

Falsa problema pe care o ridica opinia populara (in legatura cu acesta situatie) este urmatoarea: in acest punct decizi sa restrangi productia la un nivel la care sa-ti maximizezi profitul! De acord, da’ de ce ar fi asta nociv? La nivel general asta face orice antreprenor, orice firma! In plus restrangerea productiei unui anumit bun inseamna eliberarea factorilor de productie, resurselor, etc. pentru producerea altor bunuri. De fapt asta e ce nu se vede de catre public. Adica putem spune ca e un inconvenient pentru consumatorii acelui produs, nu pentru bunastarea generala a societatii. Mai mult, in momentul in care (in cazul unei ipotetice piete libere) profiturile tind sa atinga un prag, nimic nu impiedica alti indivizi sa reintre in competitie.

Uite eu am pe strada un magazin (destul de bine aprovizionat) care e singurul non-stop pe o raza de cca. 1 km. deci e un “monopolist” (cel putin intre orele 23-06). Si al dracu’, are niste preturi mari!!

De retinut: cererea e inelastica pana la nivelul de pret si total elastica dincolo de acesta.

Felicitari tuturor. F interesante si competente comentariile. As vrea sa pun o intrebare legata de tema in discutie.

De ce multe din privatizarile (vanzarile) de intreprinderi si nu numai, se fac in Romania numai ptr a obtine terenul aferent?

In Bucuresti, Brasov si in multe alte orase privatizarea a devenit o afacere imobiliara. Practic statul ofera pe sume derizorii terenuri valoroase pe care s-ar putea construi spitale noi, sali polivalente, orice are nevoie orasul respectiv si asta in parteneriat public-privat. In schimb se fac Malluri, Hypermarketuri, Ansambluri Rezidentiale. Nu cumva aici este marea hotie ? Vrei o fabrica, un atelier, un combinat eu stat iti vand activul la pretul negociat, dar terenul il ai… in concesiune pe durata constructiei. Nu investesti, nu modernizezi pa, next please.

@vali

Ce malluri s-au construit pe terenurile Dacia, Petrom, BCR, Romtelecom, Sidex?

@vali

Multe din fabricile mamut ceausiste aveau la data privatizarii pasivul mai mare ca activul . Activul fiind reprezentat de terenuri , pentru ca tehnologia anilor 50-60 nu reprezinta "activ" , ci doar fier vechi . Pasivul : datorii la buget , la salariati , la furnizori etc

Pentru eventualii nostalgici ai maretei industrii ceausiste de 2 lei , le mai reamintesc ca exporturile in dolari actualizat cu rata inflatiei au fost de 2 ori mai mari in 2009 decit in 1989

Parteneriatul public-privat, e praf in ochi, o (alta )perdea de fum, atat timp cat decizia de investitie e a statului. Adica e luata birocratic nu antreprenorial.

Spitale noi zici? Eu vad ca, deocamdata, se inchid alea vechi! Sali polivalente? 😀

HA, vezi Radu, si doar ti-am zis ca esti SOCIALIST!

Faza cu monopolul natural te-a dat de gol! Vezi link-ul de aici ca sa intelegi de ce (stiu ca e o discutie lunga insa tie iti place sa scrii mult asa ca va fi pe gustul tau).

🙂

@LD

Sa dau exemplu in SUA, de o corporatie care este foarte inovativa in retail (in special in logistica), WMT. Nu sunt de acord cu tot ce face–discrimineaza impotriva femeilor (atat in promotii cat si in salarii, cu pretextul ca barbatii trebuie sa poata sustine familii din salariile lor, si femeile nu), sustine cauze de dreapta, cenzureaza filme pe DVD (desi in multe zone sunt singurul retailer de DVD-uri pe o raza destul de mare) etc. Dar concurenta sa care o practica la sange este ONESTA , si asta se vede ca au un profit net rezonabil de doar 15B la cifra de afaceri de 421B pe an, deci doar 3.8%. Si asta nu doar in ultimii 2 ani de cand criza, ci din totdeauna, profitul lor net a fost sub 5% din cifra de afaceri. Detalii la http://finance.yahoo.com/q/is?annual&s=wmt

Deci cu toate dezagrementele mele cu Walmart cat priveste discriminarea impotriva femeilor, nu pot sa zic ca ar fi smecherasi damboviteni pentru ca nu au profituri OBSCENE cum se practica pe plaiuri mioritice. In ce priveste concurenta, chiar daca mii de competitori (ba chiar zeci de mii de mici "mom and pop stores" in zonele rurale SUA) au fost dusi in faliment, nu am ce sa le reprosez ca au fost eficienti. Dar aceata eficienta nu este un monopol, mai sunt si alte lanturi de hipermarketuri care imediat le pot lua piata daca se lacomesc si incearca sa aiba un profit net mai mare de 5%.

Revenind la podul dintre Ruse si Giurgiu, replica ca cui nu-i convine taxa de pod extortionanta nu are decat sa ia bacul este cam la misto, ca si cum ai zice ca daca nu le convine pot sa foloseasca podul de la Cernavoda si sa treaca granita terestra cu Bulgaria. Un profit OBSCEN intotdeauna indica ceva putred, ceea ce economistii free market englezi numesc

http://en.wikipedia.org/wiki/Economic_rent
vezi si definitia din periodicul cel mai capitalist,
http://www.economist.com/research/Economics/alpha…

http://en.wikipedia.org/wiki/Rent_seeking este antitetica concurentei oneste. Ma bucur ca in tarile civilizate pun limite la rent seeking. Faptul ca in Romania acest lucru nu numai ca nu este limitat, dar este glorificat este doar o fateta a glorificarii smecherasilor, si sustinerea unei privatizari a podului de la Giurgiu fara nici o limita la profit nu poate fi numita altcumva.

Poate ca nu ar fi o glorificare a "rent seeking" daca ar fi o adevarata licitatie anuala destul de frecventa (o data la 2-3 ani) care sa maximizeze venitul statului din investitia pe care a facut-o in pod (si sa impiedice si profiturile obscene prin concurenta la licitatie). Dar chiar si asta pare prea fanariotist, si chiar este, ca esenta fanariotismului in istoria Tarilor Romane a fost http://en.wikipedia.org/wiki/Tax_farming si tot asta ar fi astfel de licitatie, si cei care ar suferi cel mai mult ar fi cetatenii de rand.

@John Galt

Eu sustin concurenta adevarata in lucrurile in care poate exista (deci cam 80% din economie). In exemple de "bottleneck" precum poduri sau tunele, apa potabila sau canalizare, etc, nu vad cum poate exista concurenta adevarata, si dereglementarea completa va duce in mod inevitabil la extortionare de catre smecharasii care prind gustul la "rent seeking". In toate tarile civilizate unde aceste lucruri sunt private, guvernul are si reglementari stricte, vezi ce zice wikipedia despre public utilities. Repet, nu sunt deloc opus privatizarii cum este practicata in tarile civilizate, sunt opus doar privatizarii smecherase cu parfum de dambovita (si de ce sa nu admit, parfum de "Enron" ca smecherasi au fost si in SUA acum un deceniu, dar apoi li s-a taiat macaroana).

Daca faptul ca impotrivirea mea la "rent seeking" te face sa ma numesti socialist, nu ai decat sa ma numesti cum vrei, dar atunci ar trebui sa numesti socialisti pe toti conducatorii tarilor civilizate, ca toti se impotrivesc la "rent seeking". Rent seeking e glorificat doar pe plaiuri dambovitene.

@Radu

1. Una dintre cele mai mari erori populare apropo de profit este raportarea lui la cifra de afaceri (marja de profitabilitate). În realitate, n-are nicio relevanţă. E o chestie specifică fiecărei industrii şi care acţionarilor nu le zice mai nimic. Importantă este raportarea la investiţie (rata de profitabilitate), care poate să dea un procent complet diferit.

2. Ce rent-seeking? Sigur ai citit tot textul? Scriam că STATUL ar trebui să încaseze banii din resurse, la preţul cel mai mare posibil (pentru că nu-i trebuie multă minte ca să ceară bani), în schimb activităţile complexe, unde contează eficienţa şi bunul management să le dea cui se pricepe.

RENT-SEEKING

Cutting yourself a bigger slice of the cake rather than making the cake bigger. Trying to make more money without producing more for customers. Classic examples of rent-seeking, a phrase coined by an economist, Gordon Tullock, include:

• a protection racket, in which the gang takes a cut from the shopkeeper’s PROFIT;

• a CARTEL of FIRMS agreeing to raise PRICES;

• a UNION demanding higher WAGES without offering any increase in PRODUCTIVITY;

• lobbying the GOVERNMENT for tax, spending or regulatory policies that benefit the lobbyists at the expense of taxpayers or consumers or some other rivals.

Whether legal or illegal, as they do not create any value, rent-seeking activities can impose large costs on an economy.

..

E ciudat cum imi dai exemplul cu rent seeking insa nu vezi ce rol are statul in toata povestea asta, cat de mult miroase a socialism.

Ca sa vezi aberatia din cazul podului peste Dunare, iti voi spune ca sunt deja vro 3 4 proiecte "europene" pentru chestia asta, evident ramase fara finantare. Chiar ar fi interesant sa apara un astfel de proiect si apoi sa se puna acea taxa de 20 de euro la care te-ai referit (evident, pentru binele general decizia va veni in urma unei sedinte de "consiliul local"). Ce nu vezi tu e faptul ca firmele care vor realiza asta vor fi ale unor potentati locali, ce vor umfla pretul de 3 4 ori ca sa fie siguri de castig (si sa aiba de unde plati "comisionul de semnare", ca doar vin alegerile si nu stii cine va fi la putere).

Si mai ciudat ar fi ca un intreprinzator local sa gaseasca o solutie mult mai ieftina (poate cu bac-ul, poate teleportarea, cine stie) iar acel consiliu local SA INTERZICA acest lucru pentru ca pune in pericol "investitia". Aha! Acolo sa te vad!

..

In rest, te las sa citesti in mesajul urmator istoria lui Vanderbild, pentru ca e clar ca habar nu ai auzit de el. La fel cum tu nu intelegi nici ce rol a avut JP Morgan in vestul salbatic, in electrificarea NY-ului, finantarea lui Edison, Tesla samd..

Cornelius Vanderbilt was born in 1794 on Staten Island, New York. As they say about Dominicans in Major League Baseball: you don't walk off the island, you gotta hit your way off. When he was sixteen, Vanderbilt's mom gave him $100 to clear and plant an eight-acre field. Instead, Vanderbilt bought a two-mast sailboat and started charging for ferrying passengers and goods around New York. It didn't take him long to save enough to get into where the real money was: steamships. The powers that be in the New York legislature had granted a thirty-year monopoly for steamship traffic to Robert Fulton and Robert Livingston, a classic move by political entrepreneurs. Fulton was even able to convince the politicians that he couldn't make money unless he doubled his prices.

In 1817, hired by a local businessman, Vanderbilt started running, quite illegally mind you, freight and passengers from Elizabeth, New Jersey, to Manhattan. He charged $1 per passenger, well under the $4 monopoly price, until he took most of the business. One dollar was probably below cost, but he also ran the ship's bar, a much higher-margin business! Vanderbilt was threatened with arrest and impounding of his ships so often that Vanderbilt started flying flags from his ship that said "New Jersey Must Be Free." Makes an old Jersey boy like me smile.

At one point, and how's this for twenty-first-century thinking, Vanderbilt lowered the price to zero, nothing, nada. He gave away the trip for free. He not only made money at the bar on the ship, but his wife ran a saloon at the Elizabeth port, right where the passengers conveniently spilled out of Vanderbilt's ship.

Notice, Vanderbilt didn't ask permission, he just did it. There was a $4 price umbrella and he shredded it down to $1. Fulton and Livingston eventually sued and, in 1824, the U.S. Supreme Court decided in Gibbons v. Ogden that interstate commerce was federal jurisdiction. So, wink, wink, only Washington could decide who could be political entrepreneurs, not states.

Vanderbilt never slowed down, charging $7 for the trip up the Hudson River to Albany, or $1 for each twenty miles for intermediate stops, well under the monopoly rate charged by the Hudson River Steamboat Association. He employed tubular boilers and coal instead of burning wood, cost-lowering innovations not previously tried by others milking the route. The competition quickly followed. Vanderbilt was eventually bought out by the Association so they could get their high fees. Over time, Vanderbilt ran one hundred ships around Long Island and up and down the coast, making a fortune.

Then he yanked the price down on the New York to San Francisco trip during the California Gold Rush. By going through Nicaragua instead of Panama, he shaved two days off the thirty-five-day trip. He cut prices from $600 to $400. His competitors were paid $500,000 by the Post Office to deliver the mail to California, so Vanderbilt offered to do it for free, and then he cut his passenger price for the trip to $150. Volume surged as every would-be gold miner had only to find $150 worth of gold to make the trip worthwhile.

It didn't take long for Vanderbilt to set his eyes on the lucrative transatlantic route. A political entrepreneur named Edward K. Collins got Congress to subsidize his business to the tune of $3 million and $1,000 a day so he could profitably run the route. Vanderbilt ran more efficient ships and undercut Collins, who was saddled with all sorts of rules and regulations that went along with his subsidy. By 1858, Collins went belly up from losing so much business to Vanderbilt. The only competitor left was Cunard, the subsidized British steamboat company. Vanderbilt cut rates, especially for second- and third-class passengers, and used iron-hulled ships with screw propellers, cutting the trip to nine days, much less than the wooden paddle-wheel boats. Again, lower prices and scale led to innovation, even though common wisdom says the opposite, that is, we need to subsidize unprofitable business (hear that rural broadband?) so they can afford to innovate. Yeah, right.

Again, Vanderbilt didn't ask, he just did it, lowering prices and gaining share, leaving subsidized and monopoly players in his wake.

During the Civil War, Vanderbilt sold most of his vessels to the Union and more or less moved on. Vanderbilt soon started playing with railroads, except this time he was able to buy stock, in the Harlem line that crossed the Harlem River into Manhattan as well as the Hudson line that ran up the east bank of the river all the way up to Albany. This meant he was competing against the old Steamboat Association again, and that he could lower prices on the trip even more!

Lots of stock manipulation charges followed Vanderbilt around, and he almost lost his fortune to a competitor named Daniel Drew, in a fight over the Erie Railroad. The New York Times likened Vanderbilt to medieval robber barons, who as gatekeepers, or actually more of a protection racket, would charge merchants for being allowed to operate on their land without getting robbed and beaten. Robber barons didn't do anything but charge for something they could do. Historian John Steele Gordon did some work trying to find references to medieval robber barons anytime before the 1850 reference to Vanderbilt, and came up empty. It fit a narrative, though, so the Times went with it, but there may never have been such a creature as a robber baron. With that reference, an expression was born that is still being used today.

Vanderbilt and Rockefeller and Carnegie built giant empires by lowering costs, again and again and again, creating economic growth and increasing living standards by constantly lowering the cost for steel or oil or transportation for passengers and freight, by boat or by rail. They had scale on their side, yet they were labeled "robber barons" for amassing huge fortunes. Go figure. Find something that scales and you'll be so lucky as to be vilified in the press and in high school history textbooks.

The real lesson? Those political entrepreneurs who thought they had it made, with a Hudson ferry, a subsidy to carry the mail, the transatlantic franchise and subsidy–they got fat, dumb, and lazy and set themselves up for a market entrepreneur to come in and take them out at the knees. Real market entrepreneurs should never rest on their laurels. Progress is a continuum. What seems like it is risk-free today carries the greatest risk tomorrow.

btw: daca nu vezi cum poate fi evitat un monopol in cazul apei potabile, uite un link: La Fantana.

@John Galt

Suna bine si frumos povestea lui Vanderbilt, si am scris in mod repetat ca in domenii competitive, precum retail, transport aerian, maritim si pe drumuri (si de marfa si de persoane), telecomunicatii etc, e bine ca statul sa nu se bage. Si sanatatea competitiei este vazuta prin profiturile modeste ale companiilor. De exemplu la Toyota poti zice ca de cand cu criza si tsunami normal nu au profit, dar chiar si in anul lor de varf, 2008 aveau profit net de doar 17B la o afacere de 262B, deci doar cam 6%. Si media pe ultimele decenii a fost mai mica de 5%, desi este liderul mondial necontestat in sectorul auto.

Dar nu aici e buba. Buba este la chestii inerent monopoliste precum podul de la Giurgiu, unde eu vad cateva alternative;

1) detinut si operat de stat

2) detinut de stat, operat privat contra pret fix (proportional cu volumul trafic)

3) detinut de stat, concesionat pe durata limitata unui operator privat contra pretului maxim (prin licitatie), si apoi taxa la trecerea podului sa fie umflata incat sa asigure profitul maxim

4) complet privatizat, fara nici o limita la taxe de drum

Nu am probleme cu #1 si #2, pentru ca amandoua pot asigura libertatea oamenilor de a se plimba dintr-o tara in alta la preturi foarte rezonabile. #3 si #4 vor impiedica in mod inevitabil aceasta libertate prin jumulirea trecatorilor. Chiar daca in #3 statul va capta cea mai mare parte din castiguri, va fi doar un fel de "tax farming", in care operatorii privati sa devina practic colectori de taxe pentru stat, sa umfle pretul pana la limita insuportabilului.

@LD

Raportat la cifra de afaceri este cel mai usor din date publice. La companiile publice, se mai poate raporta si la market cap. De exemplu acum Toyota are market cap mic de 122B (si un P/E ratio de 21), ca a trecut prin mai multe crize, dar in anul de varf 2008 cand avea profit net de 17B, il avea cam cu 60-70% mai mare (dupa cum vad in graf), deci cam 190B, maxim 200. Chiar si asa, iese un P/E ratio de vreo 12, sau cu alte cuvinte un profit de cam 8-9%. Nu prea cred ca vei gasi companii cu P/E ratio mai mic de 10, cel putin nu pe burse, ca acolo profitul oricum duce imediat la cresterea market cap. Si market cap nu prea mai are legatura cu investitia initiala.

Raportat la investitia initiala, nu prea sunt date, sau cel putin nu le gasesc eu. Si de fapt cum definest conceptul? Care este investitia initiala la Apple, Google, Microsoft, mai nou Facebook? Niste tineri care lucrau in garajul parintilor sau in caminul de la Harvard? Dar in general, pana la proba contrarie, cred ca in tari dezvoltate profiturile sunt mai mici de 10% chiar si raportat la investitia initiala, pentru ca le impinge in jos concurenta. Si parca voi doreati concurenta!

Numai in lumea a 3-a sunt profiturile mai mari de 10%, pentru ca nu se ingramadeste concurenta sa faca bid-uri din cauza riscului. Risc poate fi al unei nationalizari, al unui cod fiscal care se schimba in mod eratic de la an la altul, sar pur si simplu al unul politician sa bage bete in roata pana nu se platesc spagi enorme. Concluzia voastra pentru care un profit obscen este necesar pentru a se face investitii in Romania deci este ca Romania se aseamana mai degraba cu tari instabile ca cele din lumea a 3-a decat cu tari dezvoltate si stabile?

@John

Te chinui degeaba cu Radu. E doar un socialist cu creierul spalat, pentru care autoritatea suprema si nivelul maxim al studiului inseamna wikipedia si care nu va scapa de ce ii e frica: va scormoni la batranete prin gunoi (datorita incompetentei desigur). E plina lumea de ticalosi d'astia care, constienti ca nu fac 2 parale, cheama imperativ in ajutor tatucu' stat…

Nici un individ care a studiat, fie si superficial economie, nu va folosi niciodata sintagme ca: pret nesimtit, profituri obscene, supraprofit, concurenta "adevarata" etc.

Orice interventie a statului in pret, in vederea plafonarii profiturilor "obscene" (din cauza carora nu poa' sa doarma marea masa a ignorantilor), nu va face decat sa transforme pretul in tarif, practic se renunta la pret, situatie care, de facto, ceea ce nu vede in public,inseamna renuntarea la informatia, singura importanta si relevanta, asupra gradului de raritate a resursei respective vis-a -vis de preferinta de consum a indivizilor.

De regula astfel se intarzie si se obstructioneaza aparitia alternativelor, mentinandu-se status-quo -ul existent la un moment dat, prin aceasta urmarindu-se conservarea, nu a limitelor proprietatii, ci a valorii acesteia. Adica "socalism de tip conservator".

@radu

"Raportat la cifra de afaceri este cel mai usor din date publice"

?!?

Deci nu contează dacă-i relevant sau nu, contează dacă-i uşor de încropit o judecată rapidă, bună-proastă?

Răspunde-mi la următoarele întrebări. Dacă vânzătorul A are marjă de profit de 10% şi preţ de 100 de dolari iar vânzătorul B are marjă de profit de 20% şi preţ de 90 de dolari:

1. De la care cumperi?

2. Care-i nesimţitul?

3. De ce a dat faliment socialismul?

@LD

Spune-mi tu atunci exemple concrete. Eu am dat ca exempe Walmart si Toyota, firme de mare success care si-au lasat competitorii in sant. Si totusi marginea lor de profit este foarte mica atat la cifra de afaceri, cat si la investitia initiala, desi investitia initiala este greu de gasit in date publice, si market capitalization este o aproximare nu prea buna.

La intrebarea ta–eu cumpar de la magazinul B in situatia ta ipotetica, dar in viata reala este extrem de rar ca diferentele de eficienta sa fie asa mari intre vanzatori. Sunt inovatii protejate de patente pe perioade destul de scurte de timp, dar dupa ce expira patentele concurenta face ca profiturile sa fie in marja de 2-6% raportat la cifra de afaceri, cum am dat exemplele cu Walmart si Toyota. Cel putin in tari civilizate, unde chiar e concurenta. Despre Romania nu cunosc destule cat sa ma pronunt.

@Radu

Și uite aşa, fără să vrei, ai dat şi răspunsul la întrebarea #3. Socialismul a dat faliment pentru că a crezut că nu există "mari" diferenţe de eficienţă/performanţă/management. În socialism, Sam Walton ar fi fost – în cel mai bun caz – marginalizat. Iar magazinele ar fi vândut la preţuri duble, dar cu o onorabilă pierdere.

La Wal-Mart, rata profitului este ENORMĂ faţă de investiţia iniţială ($20K) – de ordinul milioanelor de procente.

@ionut

De unde si pana unde epitetul de socialist? Eu sunt liberal atat din punct de vedere politic, cat si economic. Se pare ca nu ma intelegi. Am spus ca intr-o piata cu adevarat libera, concurenta este cea care impiedica profiturile obscene, nu statul. Cel putin in 80% din cazuri in care poate exista concurenta, ca in chestii ca podul de la Giurgiu nu ai concurenta adevarata, si sunt situatii de monopol natural.

UK acum (si de fapt de cand cu Thatcher) este o tara foarte conservativa, si totusi limiteaza profitul la Eurotunnel , si nu le spune cetatenilor: "Daca nu vreti sa fiti jumuliti de catre monopolist, folositi bacul sau avionul!" La fel si la liniile de metrou privatizate, nu e o solutie daca nu iti convine sa fii jumulit de un operator privat sa te muti la alta linie de metrou. Si repet din nou, pentru ca unii pe acesti forum pricep mai greu si tot viseaza socialisti verzi pe pereti, nu am nimic impotriva privatizarii infrastructurii, doar sa fie facuta cu clauze care sa impiedice jumulirea cetatenilor (si nu in stil dambovitean)

Specific, pentru ca argumentele trebuie ancorate in fapte:
http://en.wikipedia.org/wiki/Eurotunnel

The tunnel cost around £9.5bn to build, about double its original estimate of £4.7bn

Revenue €736.6 million (2010)[1]

Operating income €189.9 million (2010)[1]

Profit decrease (€56.8 million) (2010)[1]

Deci profiturile sunt foarte mici, cam 2% din investitia initiala, cifra care de abia acopera costurile de finantare, deci dividendele sunt infime doar 4 centi pe actiune. Deci cine a investit in Eurotunnel cu vise la dividende grase va trebui sa se multumeasca cu dividende infime.

Cat ma priveste personal, daca ar fi sa iau trenul intre Paris si Londra nu m-ar deranja sa platesc cu 2-3 euro mai mult pe bilet pentru ca investitorii sa aiba un profit mai decent. Chiar nu inteleg de ce guvernele britanice si franceze nu lasa Eurotunnel sa urce pretul un pic mai mult. Dar e o diferenta intre profit decent si profit obscen, si o dereglementare totala i-ar lasa liberi sa dubleze preturile.

"Dar e o diferenta intre profit decent si profit obscen, si o dereglementare totala i-ar lasa liberi sa dubleze preturile."

Care e diferenta ? De unde se termina profitul "decent" si de unde incepe cel "obscen" ? La 7% din cifra de afaceri ? Sau poate la 10% ? Dar de ce nu la 1% ?

@Andrei

Probabil ca Romania se aseamana mai degraba cu tari instabile din lumea a 3-a, deci un profit decent poate sa fie si 10-15%, ca sa compenseze pentru instabilitatea legislativa si birocratia.

In tarile dezvoltate, piata libera in sine, prin concurenta, limiteaza profiturile in 80% din economie. In putinele cazuri de monopol natural unde nu exista concurenta, limita o impun comisii guvernnamentale la nivel de stat. Constitutia federala SUA nu are nimic de a face cu astfel de comisii, dar toate cele 50 de state, in mod independent, inclusiv cele mai conservatoare, au ajuns la concluzia ca nu e bine sa isi lase cetatenii sa fie jumuliti. Detalii la:

http://en.wikipedia.org/wiki/Public_Utilities_Com…

Daca democratia damboviteana vrea sa isi lase cetatenii sa fie jumuliti de smecherasi ca cei de la Enron, nu am ce sa zic, ca oricum eu nu pot vota in Romania, nu mai sunt rezident de 21 de ani, si nici sa conduc 2000 km pana la cel mai apropriat consulat doar ca sa votez nu imi vine.

@Andrei

Ca sa fiu mai specific, nu stiu care e limita, dar in mod clar trebuie sa fie o limita. Cum am mai scris, limita poate sa fie destul de mare, de exemplu Eurotunnel ar trebui lasat sa isi creasca tarifele un pic mai mult.

Ca sa dau un exemplu de ce o limita la profituri obscene trebuie sa existe, termination fee cand suni un numar mobil. In SUA este puternic reglementata termination fee, incat este ceva de gen un cent pe minut indiferent daca e numar mobil sau fix. Deci nimeni nu pierde timp sa isi faca griji cat il va costa sa sune un numar in SUA, ca totul e acelasi pret.

In Romania cand vizitez rudele trebuie sa fiu atent in ce retea e numarul la care vreau sa sun, ca intr-o retea termination fee poate fi de zece ori mai mare decat la alta. Nici nu am idee de fapt daca este vreun regulament, nu m-ar mira sa nu fi fost cu totul "liberalizat" acest domeniu in Romania.

Am o idee pentru un smecheras libertarian. Fa-ti propria retea de telefonie cu fix un numar, care sa ti-l tiparesti pe un business card si sa il dai pe la fraieri (hint: fraierii se gasesc usor in mallurile scumpe). Fa-ti si un termination fee de 1000 Euro pe minut, si in momentul cand suna un fraier redirectioneaza apelul catre un raspuns automat care doar sa zica "Bai, da ce fraier esti sa suni unde nu stii cat te costa". Daca cineva iti cere socoteala apoi, spune-le ca performezi un serviciu important, arati oamenilor ca prostria se plateste, si ca meriti pe deplin sutele de milioane de euro care ti se vor vira in buzunar. Daca momeala cu business cardul nu e de ajuns, mai incercati si cu spam, SMS-uri, un reality show cu votare (dar sa nu mentionezi ca votul costa 1000 euro), etc.

Pe taramuri dambovitene unde smecherasii pot face orice si nu le pune nimeni limite, chiar cred ca ar fi un business viabil. In tari civilizate, guvernele nu isi lasa cetatenii sa fie jumuliti asa usor.

Piata este reteaua/mecanismul unde se schimba nu bunuri, ci drepturi de proprietate asupra lor!

Insa, asa dupa cum lesne se poate observa, intelegerea eronata acestui fapt fundamental, il poate conduce pe un ignorant sa vorbeasca cu nonsalanta despre "privatizare cu clauze" si alte asemenea enormitati. Ca pe odinioara ion ilici iliescu cel ce ne perora despre "beneficiile pietei libere" in timp ce, concomitent, ne asigura ca proprietatea e un moft.

"In tari civilizate, guvernele nu isi lasa cetatenii sa fie jumuliti asa usor."

Logic, din moment ce ele insele detin monoplul artificial (impus cu forta) al talhariei, al "jumulelii"! 😀

@ionut

OK, deci tu ai avea absolut nimic impotriva unui "business plan" care sa abuzeze de ridicarea limitelor la termination fee. Si daca sunt acum limite la termination fee in Romania (cum sunt in toate tarile civilizate), crezi ca ar trebui eliminate, nu?

Poti sa numesti "socialiste" sistemele economice din SUA, Canada, UK, Germania si alte tari pana ti se raceste gura, eu cred ca sunt de preferat sistemului de "capitalist dambovitean" pe care il propovaduiesti. Macar state "socialiste" precum SUA si Canada stiu sa construiasca autostrazi pentru ca platesc doar pret dublu (cat valoreaza) cand expropriaza terenurile necesare, pe cand in Romania smecherasii sunt liberi sa cumpere pamant de la tarani cu 1 euro pe mp, si apoi sa ceara de zece mii de ori mai mult, ca deh, asa e capitalismul cu caracteristici dambovitene. Deci daca reglementarea folosita in SUA o face "socialista", atunci prefer sistemul din SUA haosului din Romania.

Ceea ce zici tu este cazutul dintr-o extrema in alta. De exemplu daca in Romania este prea birocratic examenul pentru carnetul de condus, tu ai zice ca ar trebui desfiintate de tot carnetele de condus, sa conduca cine vrea si cum vrea. Nu, solutia optima este o solutie moderata, un sistem cum este in SUA (sau mai precis in fiecare stat, ca toate au sisteme diferite) unde examenul de condus are doar cateva intrebari de bun simt si oricine il poate lua din prima fara nici o toceala sau spaga.

Nu am avut timp pana acum sa va raspund d-le Davidescu. Iata despre ce accident era vorba si cum proprietatea privata ucide oameni in tara inventatorului de trenuri pentru ca introducerea unor sisteme de siguranta nu este justificata economic. Daca trenurile ar fi fost echipate cu ATP (Automatic Train Protection), accidentul de la gara Paddington (31 de morti) nu ar fi avut loc. Acesta survine dupa o serie de alte trei accidente: Royal Oak, Clapham si Southall, soldate cu morti si raniti. Si nu este vorba numai de absenta ATP: este vorba si de sistemul de penalizari ale conductorilor de tren care pentru intarzieri erau penalizati salarial, ceea ce i-a facut pe multi sa ignore siguranta calatorilor.

Dupa ce am citit multe articole scrise de dvs. precum si comentariile cititorilor si raspunsurile dvs la aceste comentarii am ajuns la urmatoarele concluzii: sunteti putin fanatic, nu acceptati critica si credeti ca detineti adevarul absolut. Este de apreciat totusi ca incercati sa dialogati cu cei care comenteaza insa fara urmari la nivel practic. As fi vrut sa cred ca am ce invata de la dvs, dar lipsa de flexibilitate de care dati dovada si trufia ma fac sa ma opresc astazi in a va urmari articolele. Romania are nevoie de echilibru; revolutia continua nu este si nu poate fi benefica.

Mult succes. Aveti un cititor mai putin

http://www.guardian.co.uk/business/2007/mar/30/tr…

http://www.telegraph.co.uk/news/uknews/1309269/Pa…

http://www.guardian.co.uk/uk/2001/jun/20/ladbroke…

http://www.wsws.org/articles/2001/jun2001/pad-j25…

http://www.railwaysarchive.co.uk/documents/HSE_La…

http://pubs.socialistreviewindex.org.uk/sr235/mor…

British Rail had introduced such a warning system in the 1950s. Under this very basic system, if a red signal was passed, an alarm sounds in the driver’s cab and applies the brakes. However, the driver can cancel the alarm and continue. In the late 1980s, British Rail approved plans for a more sophisticated Automatic Train Protection (ATP) system. The use of ATP was also recommended following the Inquiry into the Clapham rail crash in December 1988, when 35 people lost their lives.

A trial system was installed on the tracks running into Paddington, except for the last 12 miles into the station. Then, prior to privatisation of British Rail in 1994, the government decided that the cost—estimated at £3 billion—far exceeded the “normal safety investment criteria as measured by cost per equivalent fatality avoided”. ATP was scrapped and a cheaper Train Warning and Protection System (TWPS) was devised. The government authorised the Paddington pilot scheme to be completed, but it soon fell into disrepair, to the point where it was operable for only 30 percent of the time.

Great Western had inherited trains fitted with ATP from British Rail, although the system had been disconnected in the train involved in the Paddington crash. ATP was never installed in the Thames Turbo—a cost-benefit analysis commissioned by Thames Trains management showed the cost to fit all their trains amounted to £3.5 million. According to Cullen, the brief for the analysis “could be construed as inviting a conclusion adverse to the fitting of ATP”.

@Mi se pare că vorbim ca să n-adormim

OK, asta înţeleg, ce nu înţeleg este de ce aţi postat un text care vă contrazice propria teză? 😀

Ca tot vorbeam de privatizare si efectele ei asupra sigurantei, nu pot sa nu ma gandesc la decizia lui British Petroleum acum un an in Golful Mexic de a nu instala sisteme de siguranta corespunzatoare, pentru ca le-ar fi micsorat un pic profitul. Rezultat: vreo 12 morti, pagube imense cauzate mediului inconjurator si economiilor locale, si petrol in valoare de peste 1B irosit degeaba.

Nu mai retin sursa, dar am citit articole cum Norvegia de exemplu, unde o companie de stat foreaza la adancimi mari, practica masuri de siguranta mult mai exigente decat BP, si nu s-ar fi intamplat aceasta catastrofa ecologica daca norvegienii ar fi facut forarea. Ca pentru ei siguranta este mai importanta decat maximizarea profitului.

Nu inseamna ca sistemul nu poate fi lasat in maini private. Dar trebuie amenzi foarte usturatoare, care sa ii arda rau nu doar pe actionarii prezenti (de multe ori nevinovati), ci pe executivii care au luat deciziile pentru a nu investi in siguranta (si uneori pot trece cativa ani de la aceste decizii pana cand se intampla catastrofa). Daca acei executivi deja si-au incasat bonusurile grase (ca urmare a reducerii cheltuielilor pe siguranta), aceste bonusuri grase ar trebui returnate.

Apropo de facultati private, compania care detine ziarul Washington Post a investit si in zeci de scoli private, care au venituri de miliarde de dolari (in venit brut, nu stiu profitul net), in principal din loan-uri educationale garantate de guvernul SUA si care sunt luate de fraieri, oameni cu inteligenta sub medie, din care 2/3 nu reusesc sa termine, si apoi in mare parte fac default la loan-uri.

Washington Post este surprinzator de candid cu aceste aspecte:

http://www.washingtonpost.com/business/the-trials…

citat cheie:

The Post Co.’s reliance on federal student loan money grew. By the end of 2010, more than 90 percent of revenue at Kaplan’s biggest division and nearly a third of The Post Co.’s revenue overall came from the U.S. government.

Public money means public accountability, and critics said Kaplan fell short. Two-thirds of Kaplan’s students drop out before graduating. In Kaplan’s largest unit, nearly one-third default within three years of leaving the school. But Kaplan notes that only a small percentage of its graduates default.

Pe cand asa spovedanie de la investitorii in Spiru Haret?