Riscograma
Lucian Davidescu

De ce e Rău să deschizi o afacere în România

7 păcate capitale:

1.„Firma de apartament”. Eroarea de percepţie vine din faptul că Registrul Comerţului cere ca fiecare firmă să fie înmatriculată într-un spaţiu fizic imobiliar propriu. Evident, nu mai contează dacă e o cameră pustie. În realitate, firmele au nevoi cât se poate de diverse. Unele funcţionează în clădiri întregi şi reţele de sucursale, în timp ce pentru altele locul de muncă este „la domiciliul clientului”, „la volan” sau „la o cafea în oraş”. Cu adevărat relevante sunt doar două lucruri: juridic – adresa de corespondenţă, care poate fi proverbiala căsuţă poştală iar fiscal – adresa la care contabilul ţine documentele disponibile pentru control.

2.„Sereleul”. Asemănător cu prima, cu prezumţia că sintagma „răspundere limitată” ar presupune că varianta „esa” ar presupune „răspundere nelimitată”. În realitate, ambele forme juridice presupun răspundere limitată, ceea ce înseamnă că proprietarii răspund pentru datoriile companiei doar în limita capitalului investit. Constituirea ca societate pe acţiuni nu are legătură nici cu mărimea firmei. Un „sereleu” poate fi oricât de mare (de exemplu Metro România), iar un SA – oricât de mic.

3.„Ofşorul”. Existenţa unei firme offshore e un semn bun pentru Fisc – înseamnă că există şi o contra-parte onshore, deci ceva impozite tot se plătesc. Complicat pentru Fisc este atunci când firma offshore dispare iar locul ei este luat de vărul cel rău – contul bancar offshore, care de obicei este invizibil şi care lucrează doar cu alte conturi offshore pentru ca să fie sigur că nici un cent nu ajunge la stat. În realitate majoritatea „ofşor-urilor” sunt foşti antreprenori locali alungaţi de taxarea excesivă, abuzurile, corupţia şi nesimţirea unor state depăşite de vremuri, care încă mai cred că pot avea control teritorial exclusiv.

4.„Spălarea de bani”. Termenul e chiar mai volatil şi mai ambiguu decât cel de terorist. În primul rând, pentru că banii n-au nevoie să fie spălaţi. Sunt foarte buni aşa, murdari şi îi acceptă oricine în frunte cu Fiscul din orice ţară. În foarte rare cazuri, de obicei de politicieni, există nevoia reală de-a spăla bani. Atunci când se spune că cineva a făcut o afacere „doar ca să spele bani”, e o mare eroare. Nimeni nu iroseşte bani la vedere ca să-i spele. Pentru că poate foarte bine să-i păstreze aşa, murdari. Este mult mai frecventă operaţiunea inversă, prin care banii trebuie să se facă nevăzuţi fără a da de bănuit asupra destinaţiei lor.

5.„Specula”. Au plâns cu lacrimi de crocodil televiziunile de ştiri când au auzit că buticarul din Nu-ştiu-ce-sat-înzăpezit-Vale cerea 10 lei pe o pâine. Numai că preţul mare are rostul său, de-a raţionaliza consumul unei resurse care a devenit rară. Se poat dezbate că putea „să dea câte o pâine, ca să ajungă la toată lumea”. Însă preţul mare mai are un rost – tocmai acela de-a semnaliza că există un dezechilibru de cerere şi ofertă şi de-a stimula rezolvarea rapidă a problemei. Într-o ţară fără educaţie antreprenorială, concluzia e că negustorii „e hrăpăreţi”. Într-o ţară cu educaţie antreprenorială ar fi semn că se pot face bani: „Cine-mi dă câte trei lei să mă duc prin nămeţi, după pâine?”

6.„Intermedierea”. Cică intermediarii „care iau grosul” sunt de vină pentru preţurile mari. Cei care cred asta au o mare surpriză când producătorii care îşi integrează distribuţia cer cam aceleaşi preţuri. Chiar dacă ai făcut o economie, de ce să vinzi cu mai puţin decât poţi vinde? Dimpotrivă, intermediarul priceput – care negociază volume, controlează stocurile, balansează sursele de aprovizionare şi anticipează corect cererea – îşi poate permite să vândă chiar mai ieftin decât producătorul care încearcă să se ocupe de vânzări dar nu se pricepe. Preţul „la poarta fabricii” este într-adevăr mult mai mic, dar la el se adaugă şi costul de-a umbla din fabrică în fabrică.

7.„Exploatarea”. Unii sunt de părere că nu-i în regulă să ceri unui om muncă cât mai multă pe bani cât mai puţini, însă după definiţia asta cam toţi suntem exploatatori.
Când are de ales între două produse identice, nimeni nu are scrupule în a-l lua pe cel mai ieftin. chiar dacă el presupune muncă mai prost plătită. Chiar şi cine are scrupule, tot pe cel mai ieftin trebuie să-l aleagă, pentru că mai rea decât munca prost plătită de munca neplătită
Taximetriştii care afişează pe uşă 3,5 lei în loc de 1,4 sunt luaţi drept hoţi şi ocoliţi, deşi doar cu tariful respectiv ar putea obţine „un venit decent”. Desigur, cu condiţia să existe şi destui clienţi care să-i angajeze.
Dacă un instalator cere „100 de lei net”, adică „coane, eu atât vreau să-mi rămână în mână, nu mă interesează că tu mai scoţi 80 să dai la stat”, el va pierde contractul în faţa unuia care vrea „100 de lei”. Teoretic, al doilea nu va avea pensie la bătrâneţe. Practic, primul nu va avea nici pensie la bătrâneţe nici salariu acum, pentru că aşa a decis un „exploatator” care nici măcar nu e patron.
O bonă incompetentă sau nesimţită va primi un şut „în clipa asta”, chiar dacă teoretic codul muncii i-ar da şi ei dreptul la „respectarea procedurilor legale de concediere”, preaviz de 15 zile şi concediu medical iniţial pe banii angajatorului. Noroc că n-a fost vorba nici o clipă de contract de muncă!
Toate aceste atitudini sunt considerate fireşti de cei care trebuie să scoată banii din buzunar, însă atunci când ei înşişi cer banii respectivi de la „firmă” spun că-i exploatare.

56 de comentarii
ION STEFAN

Vreau sa comentez un pic de intermediere.Intermedierea eu o vad precum o capusa care traieste de pe urma taranilor si a altor producatori.Ei vor sa castige mai mult decat cel care produce.Lasti tarani(producatorii ) sa-si faca pana la capat treaba,sa vanda marfa,cu preturile reale nu supraevaluate.

Andrei Stroiescu

Te-ai gandit ca poate tarani aia, prinsi toata ziua cu treburile campului, nu au cand sa mai vina si pe la oras sa vanda din usa in usa produsele la preturi „reale”, nu supraevaluate? poate ca lor le convine sa vanda la direct cuiva care vine sa ia produsele direct de pe camp sau de la poarta, ca sa se poata ocupa de ce stiu ei mai bine, munca campului?
Vrei sa scapi de intermediari? Atunci nu te mai duci la piata, sau la alimentara de colt, sau la supermarket, ci te duci singur prin sate dupa lapte, paine, branza, oua, verdeturi, legume… iar daca vrei portocale si ulei de masline ca e mai sanatos, un drum pana in Grecia ar fi numai potrivit… Concluzionand, treaba taranilor/producatorilor este sa… produca. Nu sa iti vanda tie, unde iti e mai comod, la preturi „reale”… Ei vand la preturi foarte reale intermediarilor, care ii scapa de grija logisticii, marketingului, etc.

mormaila

intermedierea a aparut pentru ca „se poate”. nu e o capusa in nici un domeniu, ci este vorba de a profita de o situatie oportuna nereglementata sau legala. faptul ca intermediarii vor sa castige mai mult decat producatorii demonstreaza ca sunt mai organizati decat ce-i care produc. de altfel, cine nu vrea sa castige cat mai mult? ca unele metode de castig sunt imorale, ei dragii mosului, apai asta-i alta poveste.

No name

Putin pe langa subiect, referitor la tema blogului. Poate ar trebui sa mai renuntati la culoarea gri mai ales pe bucata unde apare textul articolelor. Albul este „mama si tata” culorii de fundal, textul fiind mult mai lizibil decat pe orice altceva.

Lucian Davidescu

Eroare de programare, s-a rezolvat

Finante Azi

3 si 4, daca nu chiar majoritatea punctelor sunt specifice oricarei tari. E rau sa faci afaceri in Romania pentru ca e prea multa birocratie la constituirea firmei, mai ales daca vrei sa ai una de mici dimensiuni.

Geo

Si atunci ce este de facut…?

Lucian Davidescu

„Si atunci ce este de facut…?”
Pe dos

florin

Un titlu care atrage vizitatori si un text fara foarte multa legatura cu titlul … parca am fi la Capital. Pentru ca e prima oara, se iarta.
Mult mai corect ar fi fost ceva de genul: 7 pacate ale afacerilor din Romania: mit sau realitate?

Lucian Davidescu

„mit sau realitate?”
Mit 😀

Dan Olteanu

Explicatiile la punctele 5, 6 si 7 ar fi pertinente daca am discuta despre o economie de piata in care cererea si oferta ar determina in cea mai mare parte pretul. Intr-o economie in care intermediarii prospera si producatorii, in special cei mici, stau cu spectrul falimentului deasupra capului, in care salariile de abia acopera subzistenta, in care majoritatea afacerilor profitabile sunt cele facute cu statul de clientela politica, o economie in care majoritatea bunurilor de larg consum sunt importate e normal ca perceptia populatiei sa fie negativa cand vine vorba despre „binefaceriile” economiei de piata.

Lucian Davidescu

Nu-i aşa că şi ţie ţi-e dor de o coadă la Cesebagă? 😛

Dan Olteanu

Nu, doar mi-e scarba de vremurile in care un jeg scumpeste painea de zece ori profitand de o calamitate. Nimic, anormal nu-i asa? Atunci cand o marfa devine rara, pretul rationalizeaza consumul. Desigur ar mai fi si varianta ca atunci cand cineva detine un monopol limiteaza oferta ptr a mari artificial pretul.


Lucian Davidescu

„atunci cand cineva detine un monopol limiteaza oferta ptr a mari artificial pretul”
Nonsens total. Se vede treaba că n-ai încercat să vinzi niciodată, nimic 😛 Orice vânzător vrea să vândă cât mai mult. Dacă e „monopolist”, are un motiv în plus, trebuie ca marfa lui să se şi găsească, pentru a-şi putea conserva „monoplolul”.


Ilie iONESCU

Absolut RESPECT. Suntem – noi ăştia de peste 65 – atât de tributari sistemului – fost, ce-i drept – că tot ce nu vine pe calea aerului ca tovarăşul Cioară, nu e pe înţelesul nostru. Ce să facem noi cu o libertate care ne pune să muncim? Libertatea socialistă era să poţi să baţi din palme contra unei porţii de ouă/salam/făină/fasole boabe/ulei … nu de măsline glumeţilor … de floare/lapte.
Rădeţi, n-aveţi decât, in 1987 laptele si iaurtul nu mai erau la liber. Știu că n-aţi uitat, ca nu eraţi incă născuţi, iubiţilor.


db

Ehh, presupun ca va referiti numai si strict la intermedierea de produse agricole si nu si la alte intermedieri. In general, intermedierea aduce o „plusvaloare” in orice business – orice dealer sau distribuitor al oricarui producator este un intermediar care face serviciul de vanzare directa catre consumatorul final sau in B2B – face dispersia teritoriala a produselor ( transportul, logistica), tine stoc, termenele de plata, prezentarea produselor catre clienti, marketingul BTL, service garantie si post-garantie, etc. Pentru ca un producator sa tina toate aceste activitati e destul de complicat ca ii mareste costurile si structura intreprinderii si business-ul devine mai greu de condus. Nu mai bine gaseste niste intreprinderi mai mici care sa faca toate astea pentru el si daca vreuna dintre intreprinderi da gres o inlocuieste rapid cu alta? fara riscuri si fara mari batai de cap, doar angajeaza cativa „indirect sales executives” care urmaresc activitatea respectivilor. Si majoritatea riscurilor de piata le suporta intermediarul: tepe la plati (ca marfa se plateste catre producator ori inainte, ori cu un termen f. mic, dar catre B2B la termene si de 6 luni), risc inflationist, risc de schimb valutar, neadaptarea cererii locale la oferta si deci stoc de „morti”, etc, etc, etc.. Producatorul da o marja/discount/adaos din care intreprinderile astea trebuie sa traiasca, si de cele mai multe ori, sumele nominale nu sunt prea mari. In criza asta, mai multi intermediari au murit/disparut de pe piata decat producatori si e normal asa.
Bineinteles, nu ma refer nici o secunda la „firmele de partid si de stat”, unde intermedierea poate fi aur curat, dar astea sunt exceptii – cateva firme pe tara, eu personal cred ca pana in 10000 de astfel de firme.
Cat despre intermedierea la produsele agricole, aici e o complicatie in plus din cauza perisabilitatii ridicate a productiei ( ceea ce face ca producatorii agricoli sa vrea sa scape de marfa repede si la aproape orice pret) si din cauza desfacerii care este preponderent locala ( ceea ce face sa ai supraproductie in anumite zone pe anumite produse si genereaza lupta in preturi si criza de marfa in alte zone). Producatorii mici sunt „plancton” in orice piata pentru ca nu au capacitatea sa isi adapteze productia la cerere si nici sa influenteze semnificativ cererea cu R&D lor.

db

ma rog, comment-ul meu de mai sus cu intermedierea era in principal pentru Ion Stefan.


Lucian Davidescu

@db
Nici măcar în agricultură nu e cazul. Asta cu intermediarii e un stalinism, care presupune că după ce a muncit pe câmp ţăranul ar trebui să stea în piaţă să vândă fără a cere nimic în plus.
Ţăranii care vând intermediarilor o fac în principal pentru că n-au timp să stea să vândă. Iar când au, cer acelaşi preţ că doar e şi aia tot o muncă.
La vegetale e mai greu de văzut asta, dar e foarte uşor cu ciobanii. Dacă te duci la stână să cumperi brânză, e ceva mai ieftin, dar te costă benzina. Dacă iei de pe marginea drumului, e doar cu puţin mai ieftin. Dacă se întâmplă să vină în oraş, vând scump şi foarte scump. Este normal, pentru munca lor standardul este să meargă cu Audi, care e la rândul lui scump.
Un vânzător angajat, care vine cu autobuzul, ar da-o probabil mai ieftin, dar atunci n-ai mai avea încredere că e “de la ţăran” şi ai spune că “te fură intermediarii”.


gigi

Uiti de carteluri si monopoluri, consiliul concurentei nu poate sau nu vrea sa faca curat in piata, pretul impus de importator e regula pietii de mult timp in multe domenii.

La specula la fel, bula imobiliara s-a umflat enorm ca era cererea mare dar la fel ca analogia ta la paine si cererea de paine e mare, de ce nu a ajuns o paine 100E mergand pe acelasi principiu? nu cumva la paine exista reglemantari iar la imobiliare e legea junglei?

Lucian Davidescu

„nu cumva la paine exista reglemantari?”
nu


alt.gigi

poti sa pui cate reglementari vrei..tu tot prost si sarac vei ramane . vei fi un iobag pe plantatia national socialisitilor sau a comunistilor.
lumea este plina de ,,reglemntari” si pulimea inca nu isi da seama ca avem resurse limitate si multi prosti care vor fi mereu ,,vicitme”
in ceea ce priveste bula imobiliara…tot prostii ca tine s-au ars.pretul creste daca exista o explozie de populatie (stau aglomerati in acelasi spatiu iar pretu creste)..crestere de venit (prin cresterea venitului populatiei sau schimbarea tipului de cumprator :vin ,,bogatii” la tine in cartier.deci , cine si-a luat apartament cu 50000 cand avea salariu de 300 e problea lui.NU ESTE PROST CEL CARE CERE CI ALA CARE DA (vorba din ,,bobor”)
ps:tu te duci la biserica?!! daca te duci sa stii ca si zeii sunt vrajeala…

Adrian

Daca ai un offshore si un onshore corespondent in Romania, acel onshore din Romanai trebuie sa indeplineasca cerinta de a avea sediu intr-un spatiu fizic imobiliar propriu (ca al puncul 1)?

Lucian Davidescu

„onshore din Romanai trebuie sa indeplineasca cerinta de a avea sediu intr-un spatiu fizic imobiliar propriu?”
da

Green

Un articol bun care se putea numi – Capitalismul pe intelesul tuturor-

Vlad

Superb articol !!
Intr-adevar suntem o natie cu mana intinsa….

db

@Lucian Davidescu – De total acord [se intampla sa stiu (si) business-ul asta, ca mi-a picat pe cap la un moment dat o exploatatie agricola pe vreo 100 si ceva de ha – ma rog, probleme de familie]. Ma bucuram ca „chelul de tichie” cand vedeam la 6 dimineata la poarta fermei cate 6-7 papuci Dacia cu „intermediarii” bruneti. Pe Dacii alea incarcau cate 1.5 – 2 tone de cartofi timpurii, de mergeau ca avioanele Concorde, cu botul in sus! Era bucurie mare, ca Insemna ca aveam pret bun, mai bun decat ceilalti 9-10 producatori din zona si marfa buna si ca am sanse sa vand in ziua aia cartofii de pe vreun ha… din vreo 70 pe care le aveam cu cartofi. Daca la 6.30 nu era nimeni la poarta, ma lua disperarea, ca insemna ca au oferte mai bune de alt undeva si puneam mana pe telefon si incepeam sa ma interesez: ce se intampla, a inceput sa scoata Lunguletu (DB) cartofi trufanda? Aoleu, cu cat? Cum numai cu atat? Pai, cum dracu’ ca pe mine ma costa mai mult numai samanta? Bai, ce ieftini sunt astia! O sa stice piata, ceva de speriat! Si la cate ha au cu cartofi, aoleu! Astia pot sa faca dumping si mi se usuca productia in pamant! pai, ma opresc si nu mai scot cartofii din pamant, ca la pretul asta nu-mi scot nici 2/3 din investitie! Oi vedea mai incolo, in vreo 2-3 zile, poate mai creste pretul! Sper macar sa suga piata! Si uite asa, cam o luna jumate de zile, cat era perioada optima de scos cartofii. Ce mai, distractie mare! Asta mi-ar mai fi lipsit, sa ma mai duc si cu cartofii in piata! Ii iubeam pe intermediari! Ii serveam cu cafea pe cand stateau la coada la incarcare si in zilele in care aveam si tiruri la incarcare (rar, dar se intampla) le dadeam si cartofi prajiti acolo pe loc in ferma – deh, sa guste marfa!

marks

Rolul intermediarului a fost definit de Adam Smith.Iar pretul mai mic la fabrica e semn de infantilism economic.Un prieten s-a dus in Italia sa ia paste de un tip.La LIdl erau vreo 35 de centi.Si-a frecat mainile fericit gandindu-se ca la vreo 25-30 centi castiga in Romania de cateva sute de ori.La angosisti a gasit 80 de centi.S-a gandit ca-s golani.A fost la alti si la alti pana a ajuns la o fabrica care facea pentru Lidl.Incepe discutia si obtine …80 de centi.Atunci nervos incepe sa spuna ca la Lidl gaseste cu 35 de centi si ca asta e o excrocherie.Calm patronul ii arata conditiile.Lidl comanda si platea cu un an inainte si aducea faina si ocupa jumatate de fabrica. Daca ofera la fel pretul e 20 de centi. Prietenul meu s-a intors fara paste iar visurile de intermediere si imbogatire s-au dus. Intotdeauna lucrurile sunt mai complicate decat povestea cu taranul muncitor stors de bisnitarul din piata….

Ilie iONESCU

Lucian, un articol absolut inteligent si plin de bun-simt. Ce pacat ca nimeni (myself included) nu il citeste (aspectul vizibilitate), din cele mai diverse motive. Oare s-ar putea distribui cu forta, contra fluturasul bi-lunar? Intrebarea este adresata, cu tot respectul, d-lui Ungureanu.

cristi

Uite ca eu incerc sa nu fiu exploatator si sunt consecvent cand spun ca e incorect sa ceri unui om cat mai multa munca pe bani cat mai putini.
Cateva exemple concrete din micul meu antreprenoriat. Mi-am facut o casa. Cu acte in regula, fara spagi, in regim propriu, cu teren cumparat fara PUD, fara autorizatie, fara utilitati. Cine si-a facut vreodata o casa in felul acesta stie ce inseamna.
Cand am cumparat terenul am avut de-a face cu o droaie de agenti imobiliari. Unii m-au impresionat prin efortul depus si onestitate. Desi nu am cumparat de la ei, DUPA ce am achizitionat terenul, m-am dus la acei agenti si le-am dat cate 50-100E. Putin, mult, era munca lor, au facut-o onest pt. mine, si am considerat ca trebuie platita. Ca referinta, terenul m-a costat 20000E in 2006. Am refuzat sa cumpar de la vanzatori care doreau eludarea agentiei imobiliare care ne-a facut legatura. Multi vanzatori m-au considerat scrantit, de se dau bani mai multi? Multi dintre cei care vor citi aceste randuri, vor considera la fel.
Muncitorii care au lucrat la casa si care au cerut prea putin (fata de cat consideram eu ca merita munca lor) le-am dat mai mult. Pe altii i-am premiat desi urma sa nu ne mai vedem.
Am vandut un apartament, recent si am aplicat aceiasi strategie ca la cumpararea terenului. Agentilor care m-au impresionat le-am dat bani pt. munca depusa, chiar daca vanzarea am facut-o prin altcineva.
Asta se numeste echitate si este o valoare umana pe baza careia societatea se dezvolta armonios. SUA o ia in jos pt. ca etica muncii dispare. Etica aia protestanta de acum 200 de ani care au ridicat SUA…
Eminescu a spus: „nu exista alta bogatie decat munca sau furtul muncii altora”. Cine are urechi de auzit, sa auda.
Sa nu uit. Sunt salariat intr-o corporatie oarecare fara functii de conducere.

ionut

„Cu acte in regula… fara PUD, fara autorizatie” 😀

” Desi nu am cumparat de la ei, DUPA ce am achizitionat terenul, m-am dus la acei agenti si le-am dat cate 50-100E.”

Foarte frumos! Oi fi preot? Da ce legatura are asta cu articolul de fata? Tara are nevoie de d’astia ca tine… 😀

Luciane, ne doboara bre, „monopolurile si cartelurile”. ai ‘reacu’ intermediari.

„atunci cand cineva detine un monopol limiteaza oferta ptr a mari artificial pretul”

Asa e bre, cel mai bun exemplu e statu’ si oferta de „bunuri publice”! 😀 da asta-i valabila doar la stat si prietenii lui (carora le inmaneaza si asigura prin reglementare „monopoluri si carteluri”).

ionut

I-auzi ia: „Atunci cand o marfa devine rara, pretul rationalizeaza consumul”

Ce de mai coletie de truisme, neamule!

Bre, marfa e rara prin definitie, altfel pretul n-ar fi posibil.

Altu’:

.”Lasti tarani(producatorii ) sa-si faca pana la capat treaba,sa vanda marfa,cu preturile reale nu supraevaluate.”

In afara de faptul ca te crezi f’un omniscient (ai stabilit tu care-i pretul real), ce te faci ca, de regula, producatorii care vand snguri marfa au preturi mai mari decat intermediarii?
A, si cu „si”-u’ ce faci?


cristi

@ionut
„Cu acte in regula… fara PUD, fara autorizatie”
Achizitionarea unui teren este perfect valabila si iti confera titlu de proprietate (ca si cumparator) daca vanzatorul terenului detine urmatoarele acte:
– un titlu de proprietate (contract de v-c, punere in posesie, etc.)
– intabulare in cartea funciara (care presupune automat si un numar cadastral).
PUD si autorizatie de constructie iti sunt necesare (printre alte acte) daca te hotarasti sa construiesti pe acel teren. Am specificat acest lucru pt. a arata ca am avut mult de-a face cu birocratia din Primarie. A construi o casa in regie proprie, pornind din pozitia descrisa, fiind un salariat si neavand alt sprijin, este o intreprindere deloc usoara. Si oricare ar fi situatia, trebuie sa incerci sa ramai om caci o intreprindere nu inseamna neaparat „maximizarea profitului” (in cazul meu minimizarea costurilor). Sper ca acum ai inteles ideea…
„Foarte frumos! Oi fi preot? Da ce legatura are asta cu articolul de fata? Tara are nevoie de d’astia ca tine… ”
1) am spus deja: sunt salariat oarecare intr-o corporatie oarecare (IT). Deci nu sunt preot…
2) postul meu are legatura cu punctul 7 al articolului, „Exploatarea”.
Concluzie: ar fi bine sa citesti mai atent si apoi sa raspunzi, daca te pricepi; sarcasmul ieftin nu e suficient sa te faca sa pari ceea ce nu esti…


ionut

La restul „ideilor” nu-ti raspund ca orice critica e caduca, dar:

Exploatarea e cheia bre, doar ca tu confunzi notiunile!


ionut

Lucian, cand ne vom intalni f’odata in viata reala, te paste o bere! Blogul asta al tau e o sursa inepuizabila de bunadispozitie pentru mine.

Oglinda de Vest

dupa ce am citit articolul asta, sunt oare singurul care a cam ramas usor bulversat de cum functioneaza economia sau nu am inteles eu prea bine

Lucian Davidescu

Na, scopul era ca ăia gata-bulversaţi să nu mai fie. Dacă s-a întâmplat pe dos, nu ştiu ce să mai zic 🙂

De ce nu luam exemplul grecilor?

Cititi in articolul asta cum grecii stiu sa cumpere de pe internet legume direct de la producator si obtin preturi cu 2/3 mai mici:
http://www.jurnalul.ro/externe/miscarea-cartofilor-grecia-intermediari-agricultura-preturi-606128-comentarii-pagina2.htm

E asa greu sa existe si la noi cateva site-uri asa, stiu e greu sa tii legatura cu taranii dar macar cateva firme de producatori mijlocii tot ar trebui sa stiu sa profite de vanzarea directa printr-un site. Producatorii obtin un pret mai mare decat daca ar vinde la intermediari dar consumatorii obtin un pret mai mic decat cel normal. Corect?

Lucian Davidescu

Păi şi internetul e tot un intermediar, doar că-i mai eficient. A simplificat lucrurile în cam toate domeniile, de la poştă (e-mailul e tot o eliminare a „intermediarului”) până la vânzări de electronice şi case – de ce te-ai fi aşteptat să fie altfel cu agricultura?

db

@de ce nu luam exemplul grecilor…
Sa-l luam, nu zic nu, da’ va bagati sa veniti miercuri la 18.30 la piata X, cu banii ficsi pentru un sac sau mai multi de cate 22 kg de cartofi? Mai pot da ceapa la sac de 10 kg si morcov la 7 kg. Upps, pai, daca vand direct din camion, imi dau astia de la piata amenda; a, si stati sa ma interesez daca oi avea nevoie de casa de marcat. aaaaa, stati ca se complica treaba, trebuie sa-mi iau de la Registrul Comertului un nou CAEN, ca n-am voie sa vand in piete cu ce am eu acum. Asta asa, la o analiza scurta; mai bine ma intalnesc inainte cu avocatul si contabilul firmei sa vad care mai sunt reglementarile legale pentru aprobarea comertului cu produse agricole autohtone in piete fara sa vinzi la tarabe. Mai vorbim peste 2 luni…cand ma clarific cu toate.

Dli

Intradevar ai dreptate, sincer cel mai mult mi-a placut ce ai scris la Spalarea de bani 🙂 sunt total deacord! O zi faina!

Afacere online

Cred ca te-ai documentat suficent cand ai sris acest articol dar sunt curios dupa atata studiu care este recomandarea ta,solutia ta sa evitam aceste lucruri?

Multumesc pentru cele „7 pacare capitale”

micutu204

Aha ,e proaspăt , de pe 7 martie.
Am fost informat greşit că e interactivă risco gama asta . Nici un răspuns-contra comentariu în ultimele 76 de zile.Acolo eram ….ultimii 3 !
„Pentru articolele mai vechi de o lună, se poate comenta doar prin Facebook. 52 comentarii ” Nu am cont pe inepţia aia de facebook .
Micălică nu tot ce zboară se mănîncă, pe net , chiar şi la marii ziarişti de la ziarul meu de suflet.
_____________________________________________
Neică Davidescu , la chestiune : am avut un offşore şi 6 combinate de apartament sau sediu separat ,de tip SRL în România, pînă prin 2008. Din 2009 am rămas numa cu 1 SRL şi ăla suspendat. Lucrez în Croaţia cînd vor muşchii mei, că vechime cotizabilă la pensie am 42 de ani din 53 de ani de viaţă- fără grupa 1 şi 2 – ! Sunt mîncat destul de sistemul birocrato -comunist-PSD- &co.
Poate mai revin , dar ai scăzut puţin în chiorănia mea oculară.

APSS

Autorul este ambiguu: faptul ca poti sa deschizi usor o firma este un beneficiu iar nu un dezavantaj. In clasamentul Heritage Foundation al libertatii economice Romania e pe locul 62 din 160. De fapt, in Romania deschiderea unei afaceri este ingreunata de birocratia ce trebuie hranita. In alte tari o afacere se deschide cu cateva click-urit. Pe de alta parte, societatile pe actiuni nu pot fi oricat de mici pentru ca au un cuantum minim obligatoriu de constituire a capitalului social, mai greu de realizat decat cel al Societatilor cu Raspundere Limitata.

TCP

Riscograma avea numai articole bune. Insa acest articol este de toata jena.
„Ati uitat” sa mentionati ca specula este facuta in primul rand de mafiile de intermediari, care se inteleg intre ei. Buticarul din nustiu-ce-sat este absolut irelevant.
Ati „uitat” de faptul ca taranii sunt obligati sa vanda la preturi de mizerie acestor mafii, si nu au posibilitatea sa-si vanda marfa la altcineva, la un pret decent.
Iar ati „uitat” sa mentionati ca aceste mafii controleaza pretul cu care se vinde marfa, ei dau tonul in stabilirea preturilor.
Specula, intermedierea si exploatarea sunt realizate toate odata de aceleasi mafii – ati „uitat” de elementul de legatura dintre aceste lucruri.
Ati uitat sa mentionati ca in state cu adevarat capitaliste exista Consiliul Concurentei, care taie in carne vie cand descopera specula.
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_largest_pharmaceutical_settlements
Promovarea ideii ca „piata se regleaza singura”, asa cum faceti dvs acum, nu arata decat nerusinare crasa.
Acest articol de ziar a fost probabil platit pentru a da o imagine buna mafiilor de samsari care nenorocesc agricultura si pe micii producatori din Romania.

Pe cand un articol despre „efectele pozitive” ale celor mai temuti camatari?
Hai ca stim ca puteti, nu mai faceti pe modestii!

Presa lu’ peste..

TCP

@ Geo (Si atunci ce este de facut…?):
Intermedierea este un lucru bun, dar monopolul, cartelul si mafiile de intermediari sunt niste lucruri foarte rele.
Problema este ca la noi capitalismul este promovat de niste sarlatani de presa care se fac ca nu stiu ce este acela un cartel si cat de mult poate un cartel sa dauneze economiei.

http://en.wikipedia.org/wiki/Cartel
http://en.wikipedia.org/wiki/Monopoly

Uite niste exemple proaspete:
2012 – Compania farmaceutică GlaxoSmithKline trebuie să plătească o amendă record de 3 miliarde de dolari pentru a scăpa de investigaţiile guvernului de la Washington privind promovarea ilegală a unor medicamente, precum şi practicarea unor preţuri mincinoase
http://www.evz.ro/detalii/stiri/amenda-record-vezi-cate-miliarde-de-dolari-trebuie-sa-plateasca-glaxosmithkline-990004.html
INDUSTRIA AUTO: Investigaţii similare derulate în ultima perioadă în Statele Unite au pus sub lupă şase companii şi zece persoane fizice care derulau activităţi incompatibile cu legislaţia anti-trust. Au fost percepute până acum amenzi în valoare de peste 750 de milioane USD

TCP

@Green: (Un articol bun care se putea numi – Capitalismul pe intelesul tuturor-)
Da, sigur! Mai bine zis: „Capitalismul rastalmacit pentru prostit multimea”

In ce priveste companiile offshore, majoritatea acestora sunt detinute tot de mafiotii care au devalizat industria romaneasca (cei care au capusat Sidex, Petrom, RAFO, si alte rafinarii) . Principalul motiv pentru care aceste mafii detin companii offshore nu este lipsa taxelor (ei oricum nu platesc taxe, pt ca se „inteleg” cu functionarii ANAF), ci pur si simplu nu vor ca lumea sa stie ca ei au atatia bani. Adica vor sa faca investitii anonime.

Printre principalii detinatori de offshore din Romania se afla Virgil Magureanu, Ioan Talpes, Victor Hrebenciuc, si probabil alti „grei” ca Dan Ioan-Popescu, Dan Matei Agathon, Adrian Nastase, Calin Popescu Tariceanu, majoritatea lor sunt „buhaie sinistre” (vorba lui Dinescu) din PSD.
Acestia nu vor sa fie deranjati de jurnalisti cu intrebari de genul „de unde aveti atatia bani?”.
Inclusiv controversata cladire de langa Catedrala Sfanta Treime este finantata de politicieni romani ascunsi in spatele unui offshore. (Acel offshore a avut inclusiv sustinerea tacita a lui Basescu)

Gabi Sintion

cepoti sa faci astazi in romania?intr-o tara unde Basescu si acolotii lui au furat tot?

Ratzone Ratzone

cat dreptate ai:)

Ervin Czéczi

Taxare abuziva si excesiva… si se tot plang ca creste evaziunea fiscala. Nici nu inteleg de ce ne tot plangem, noi care platim taxele lor, ca din bani se construiesc autostrazi, se renoveaza parcurile si se face viata noastra mai usoara..

Profesori De Ştiinţe Sociale

Autorul este ambiguu: faptul ca poti sa deschizi usor o firma este un beneficiu iar nu un dezavantaj. In clasamentul Heritage Foundation al libertatii economice Romania e pe locul 62 din 160. De fapt, in Romania deschiderea unei afaceri este ingreunata de birocratia ce trebuie hranita. In alte tari o afacere se deschide cu cateva click-urit. Pe de alta parte, societatile pe actiuni nu pot fi oricat de mici pentru ca au un cuantum minim obligatoriu de constituire a capitalului social, mai greu de realizat decat cel al Societatilor cu Raspundere Limitata.

Suhanea Dan-Corneliu

Nu sunt numai 7, dar e o simplificare necesara…

Mustafa Bello

Căutați un împrumut de urgență pentru a vă plăti facturile sau pentru a crea un nou serviciu
Afaceri? Dacă da, vă rugăm să ne contactați prin e-mail:
[email protected]

Ferdinand Leo

Căutați un împrumut de urgență pentru a vă plăti facturile sau pentru a crea un nou serviciu
Afaceri? Dacă da, vă rugăm să ne contactați prin e-mail:
[email protected]

Dă-i un răspuns lui TCP Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *