Standard
Lucian Davidescu

Poate că e timpul ca pensia privată să nu mai fie obligatorie…

…ci facultativă

– Bulă, de ce ai nota scăzută la purtare?
– Pentru că am ajutat o bătrânică să treacă strada.
– Dar asta e o Faptă Bună!
– Este, numai că ea nu voia să treacă strada.

Dacă strângi 3% dintr-un salariu minim brut, pensia garantată după 40 de ani de muncă nu depăşeşte 50 de lei pe lună. Sigur, există şi posibilitatea unor dobânzi fabuloase în tot acest timp, dar există şi riscul ca toţi banii să dispară. În al doilea caz rămâne doar garanţia-sumelor-depuse, neindexate-cu-inflaţia, minus-comisioanele-de-administrare, doar-dacă-tot-statul-mai-are-bani-s-o-achite. Cam mulţi „dacă” pentru o sumă atât de mică. Măcar de la bancă îţi poţi retrage banii în caz de panică. La fondul de pensii poţi doar să-i muţi dintr-o parte în alta, cu „penalităţi” de fiecare dată în speranţa că vei nimeri „cel mai bun cal de la fabrica de clei”.

Sigur, nu trebuie ignorat scenariul fericit, în care activele vor continua să crească ca Făt-Frumos cu 10% pe an şi ne vor face pe toţi milionari. Însă şi acest scenariu include o „Lebădă Neagră”, adică un risc dificil de anticipat dar uşor de explicat: Economisirea exclusiv financiară într-un context de îmbătrânire a populaţiei face posibil un fenomen puternic inflaţionist la scadenţă. Concret, dacă mulţi bătrâni licitează pentru munca şi serviciile a puţini tineri, nu mai contează câţi bani au la dispoziţie: va trebui să dea din ce în ce mai mulţi bani pentru o calitate a vieţii din ce în ce mai mică. În acest caz, mult mai inspirate sunt investiţiile materiale în stare să facă viaţa mai ieftină şi mai uşoară.

Pensiile private au fost un proiect corect la momentul iniţierii lor. Scopul principal era ca într-un orizont mediu de timp să înlocuiască cea mai mare parte a sistemului public de pensii. Însă statul hrăpăreţ n-a reuşit să se ridice la nivelul aşteptărilor iar criza, cu toate schimbările pe care le lasă în urmă, a pus capac. Era vorba ca sumele retrimise către fondurile private să crească accelerat în timp ce contribuţiile ar fi scăzut chiar mai repede iar statul s-ar fi folosit de creşterea economică pentru a înlocui sursele de venit necesare pensiilor aflate în plată. Nimic din toate aceste lucruri nu s-a întâmplat, iar acum lucrurile băltesc într-un impas imposibil de depăşit.

Impozitarea mare a muncii ţine jos numărul celor care contribuie. Numărul mare de pensionari – la termen, speciali, sociali şi anticipaţi – nu permite privatizarea imediată a sistemului. Iar sumele virate către pensia privată, deşi prea mici pentru a asigura ceva, sunt destul de substanţiale încât să facă taxarea muncii şi mai greu de suportat. În condiţiile în care pensia de stat oricum nu va mai exista din motive naturale iar pensia de stat va fi neglijabilă, viitorii pensionari au în faţă două probleme şi nicio rezolvare.

Singura ieşire fezabilă în acest moment este reducerea taxării muncii cu orice preţ, chiar şi dacă e vorba de mărirea altor taxe, austeritate severă sau desfiinţarea unor privilegii care în momentul acesta le mai sunt de folos doar administratorilor şi, în cel mai bun caz, inutile beneficiarilor. Atenţie, nu vorbim de desfiinţarea pensiilor private ci de desfiinţarea obligativităţii pensiilor private. Cine vrea să plătească în continuare poate să plătească, însă avantajul este că dispare efectul pervers: nu va mai vedea asta ca pe un motiv de-a evita un contract de muncă. Cine nu mai vrea să plătească o face pe propria răspundere, avantajul său fiind că ştie asta încă de la început. Socialismul de dreapta e doar o falsă rezolvare, la fel ca şi cel de stânga: „majoritatea” s-a înşelat de prea multe ori ca să mai poată fi luată în serios.

Sigur, există contra-argumentul că fondurile de pensii au investit nişte bani pentru a ajunge aici. Sigur, au investit teribil de mult în marketing şi poate au investit şi pentru a putea arăta nişte randamente neverosimile (pe volume mici, totuşi) în primii ani. Dar dacă au crezut că statul poate înlocui nevoia de-a avea agenţi de vânzare convingători, atunci s-au înşelat. Banii sunt ai patronilor şi ai angajaţilor aşa că lor ar trebui să le aparţină decizia finală despre cum să fie folosiţi. Nici statul nu este dator să plătească despăgubiri pentru o decizie care s-a dovedit neproductivă, ci poate cel mult lobbyştii care au rugat statul să croiască legile într-un anume fel.

Pensiile private pot fi încurajate în continuare prin deductibilităţi, cât timp decizia este absolut liberă. Ba chiar fondurilor de pensii li se pot face concesii substanţiale în cadrul procesului de reducere a CAS. De exemplu, mărirea iniţială până la 10% a cotei virate, urmată de un proces de tip „opt-out”, adică se retrage doar cine vrea în mod expres. Un exemplu: dacă statul adună suficiente resurse pentru a reduce subit impozitarea muncii de la 45% la 30%, poate propune următorul scenariu: reducere iniţială la 40%, din care 10 puncte se duc, din oficiu, la pensia privată. Angajaţii pot alege să păstreze banii dar cei mai mulţi vor fi tentaţi să-i lase să se adune, alături de sumele deja-acumulate în ultimii ani.

Tot la capitolul contribuţii obligatorii pot fi incluse şi capitole noi, de exemplu sporurile pentru grupele de muncă sau contribuţii suplimentare pentru pensionarii „speciali” ai statului. Este normal ca judecătorii pensionari, care au decis că la pensiile lor nu se umblă, să-i taxeze doar pe judecătorii în activitate. De CAS-ul colectat în plus se pot ocupa bine-mersi casele private. La fel şi în cazul securiştilor care ies la pensie la 40 de ani, răpuşi de plictiseala de-a asculta mereu aceleaşi telefoane.

Dintr-o astfel de schimbare de abordare, fondurile de pensii private ar avea – net – mai mult de pierdut. Însă individual vor fi şi câteva, cele mai performante şi mai convingătoare, care vor ieşi pe plus. Dintre contribuabili, vor fi destui cărora le lipseşte disciplina financiară de-a acumula pentru cei 50 de lei în plus la pensie. Însă majoritatea abia atunci vor putea spera la o pensie.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Finante Azi

Cu evolutia natalitatii din Romania, nu as merge pe desfiintarea pensiilor private, pentru ca sistemul public nu isi va permite prea multe intr-un viitor previzibil. Lipsa de educatie financiara a marii mase face imposibila adoptarea unei decizii in cunostinta de cauza.
Cel mult as merge pe alternative, de genul celor de la americani, sa poti sa-ti investesti singur banii daca crezi ca o poti face mai bine.

ion

Nici statul nu este dator să plătească despăgubiri pentru o decizie care s-a dovedit neproductivă

hahaha, imi place, adica eu daca nu platesc obligatoriu cotizatia, patesc ceva (amenda, inchisoare), daca niste amatori de economisti si polititicieni nu imi mai dau nimic dupa ii iertam le dam si medalii

asa functioneaza economia … lasa ca prostii o sa plateasca

eu sunt de parerea, statu sa nu mai ia nimic de acum incolo, 0,
ba mai mult sa intoarca banii cotizati in termen de 1 an, la acei care au cotizat, fie ca sunt inca activi, fie ca sunt pensionari

de unde ii ia? vinde toate proprietatile care le are, si dupa recupereaza de la toti care au fost in administratia din stat in ultimii 50 de ani

ion

nu vor rezolva nici pensiile private nimic, fiecare trebuie sa isi faca cum il duce capul

si statul sa ia minim de impozite

parca il vad pe lucian in 5-10 ani angajat la stat si ne va gestiona pensii … 🙂 pe masura ce trece timpul , gandirea incepe sa se apropie de cea a guvernantilor

Geo

Eu astept sa se renunte la asigurarea de sanatate (la Stat). Am inteles ca exista un proiect de lege in acest sens, unde se stipuleaza ca poti alege unde vrei sa ai asigurare (la Stat sau la pivat).

dezGusty

Ideea pensiei private obligatorii o vad ca un avantaj, deoarece reduce puterea unei arme populiste foarte la indemana pt. politicienii nostri. „Va marim pensia” nu mai merge la fel de usor.

stan

este momentul sa nu mai fie obligatoriu taxele :vrei sa ai ,,avantejele” statului ,,protector” si plin de ,,gratuitati” bine…nu si mai bine..te descurci , esti pe barba ta .atunci romania ar intra in sec. 21,nu ar mai fi tara bananiera unde politrucii sunt ,,miezu”
ps:alta palarie dar aceasi tarfa de marie.datoria totala=banii imprumutati dar si garantiile sau obligatiile catre privati (viitorii pensionari inclus)…jocul piramidal unde fraerii isi iau teapa continua…nu-i nimic atata timp cat datoria este denominata in moneda politrucilor locali totul va fi platiti :prin tiparire de rahat (i.e. fiat) sau ctrl….:)

romania inedit

Mie mi se pare evident ca pensiile private sunt o noua schema Ponzi, mai ales ca sunt obligatorii .

Liviu Stoian

Mai intai trebuie sa stie toata lumea ca mult trambitatele procente de 2 si apoi 3% au fost la inceput voluntare si ca au reprezentat contributii pentru PENSIA SUPLIMENTARA si nu contributia pentru pensia de baza. Pensia de baza avea o alta logica, astazi „uitata”, respectiv contribuabilului i se platea doar salariul net, contributia pentru pensie si alte obligatii (sanatate,invatamant, etc) era considerata platita (si garantata de constitutie) prin diferenta dintre un slariu brut necunoscut, dar estimat la nivel european si cel net inregistrat in documentele de plata a salariilor. Explicatia era aceea ca nu avea rost ca statul, care era aproape singurul angajator, sa dea niste bani cu o mana si sa-i ia inapoi cu alta. Ulterior si mai ales dupa venirea la putere a „oltenilor” lui Ceausescu, s-a trecut printr-o smecherie la declararea salariului net drept salariu brut, pentru a face loc in bugetul de stat uriaselor fonduri pentru investitiile megalomane si prostesti(obicei care se pastreaza si azi). Pensia de baza se calcula in raport cu ultimul salariu. Dupa ’89 baza de calcul a pensiei a avut mai multe oscilatii pana cand s-a adoptat legea 19/2000 pe baza unui algoritm stufos si imposibil de verificat de catre omul de rand, impus de FMI atat in Romania cat si in Grecia, care are ca fundament timpul lucrat si un raport dintre salariul incasat si salariul mediu lunar pe economie de-alungul carierei. Asadar, tot acest esafodaj care se vrea construit pe contributivitate este fals si distorsionat. Daca mai adaugam la aceasta si faptul ca statul a „uitat” sa restituie fondurilor de pensii sumele confiscate la nationalizare si pe cele „imprumutate” dupa ’89, avem un tablou edificator al situatiei. Ce s-ar mai putea face ? Mai intai ar trebui facuta distinctia intre pensiile angajatilor si rentele viagere ale militarilor, sportivilor, etc. care nu au nicio legatura cu pensiile. Apoi, pentru perioada de dinainte de 1989 ar trebui sa se constituie separat un fond de pensii si alte contributii al taranilor cu sume reprezentand diferenta de pret intre valoare de piata a produselor agricole achizitionate de stat in perioada pana in 1989 si preturile platite de stat acestora, urmand ca taranii care nu se incadreaza in aceasta categorie sa primeasca separat de la buget ajutor social. Abia dupa aceste clarificari s-ar putea reorganiza sistemul de pensii. In toate cazurile, folosirea fondurilor de pensii in alte scopuri trebuie catalogata drept deturnare de fonduri si incriminata, indiferent cand s-a produs. Dupa recalcularea si reintregirea fondului de pensii contributiv, se poate trece la autonomizarea lui cu management privat, cu un director votat de contribuabili. Categoric, instituirea de catre stat a obligatiei salariatilor de a finanta firme private zise fonduri este abuziva si incalca libertatile fundamentale. Pentru a petici totusi situatia prezenta ar fi necesar ca actualele fonduri private sa fie reasigurate 100% pe banii lor si nu ai contribabililor si sa aibe limitate atat profiturile cat si cheltuielile de functionare(lucru cam greu de infaptuit). Se mai poate face ceva pentru protejarea fondurilor de pensii, respectiv se poate introduce in lege alternativa platii contributiilor sociale ale angajatorului si ale angajatului de catre angajat prin hatarare judecatoreasca pentru angajatorii cu restante mari (CFR, etc). Contributia la fondul de pensii trebuie ca prin lege sa fie recunoscuta ca fiind proprietatea intangibila a contribuabilului consemnata in fond, asfel incat sa dispara ideea prosteasca conform careia noii salariati trebuie sa plateasca pensiile. De asemenea trebuie asigurata evidentierea dobanzilor la contributiile depuse si dreptul de retragere (ca in SUA). Nivelul contributiei trebuie revizuita pe baze probabilistice serioase si la alegerea contribuabilului, iar garantia statului trebuie sa fie de 100% pentru fiecare leu depus. Trebuie sa dispara ideea de joc economic in materie de pensii.

punk

„Trebuie sa dispara ideea de joc economic in materie de pensii.”

Jocul economic e prin definitie o parte a ecuatiei economisirii. Cata vreme nu economisesti grane, medicamente si combustibil, ci impulsuri electronice si proprietati cu valoare de piata, intodeauna vei avea nevoie de cineva tanar si in putere, care sa-ti transforme impulsurile in mancare si cele necesare vietii la batranete. Si garantia statului e supusa tot jocului economic, daca ajunge sa fie executata.

Sistemul aplicat in Romania, in care fondurile sunt obligate sa aiba un randament peste inflatie, altfel se desfiinteaza din oficiu, mi se pare un compromis acceptabil. Indiferent cat de prost e management-ul, tot vei recupera cea mai mare parte a activelor, presupunand ca auditorul si-a facut datoria.

Sigur, e plauzibil si un eveniment tip FNI, cu valori si portofolii fictive, aprobate „ca primarul” de auditor; pe de alta parte nici un siloz urias nu e o garantie ca vei avea de mancare. Nu exista garantii absolute pe lumea asta, si „reasigurarea pe banii lor” e de fapt pe banii tai si se volatilizeaza exact cand vrei sa o incasezi in stil Lehman Bros.

Lucian Davidescu

„Sistemul aplicat in Romania, in care fondurile sunt obligate sa aiba un randament peste inflatie”
Această obligaţie nu există.

punk

Am facut o confuzie, randamentul minim are o expresie mai complicata: cea mai mica valoare dintre (50% din randamentul mediu pe piata) si (randamentul mediu – 4%). Pentru ultimul an aceasta valoare a fost peste inflatie dar nu exista garantia.
Ideea e ca nu se pot acumula pierderi semnificative fara colaborarea auditorului.

mee

CEA MAI BUNA PENSIE PRIVATA ESTE SA NU AJUNGI LA MANA LOR.
FONDURILE DE PENSII FUNCTIONEAZA PE PRINCIPIUL SOCIETATILOR COMERCIALE INDIFERENT DE PIRAMIDA GARANTIILOR OFERITE.
SI NATIIUNILE DAU FALIMENT DARAMITEE…………
PENTRU PENSIONARII NOSTRII CARE AU TRAIT IN COMUNISM NU ESTE VALABILA ACESTA SUGESTIE.(DAR EI AU CEL PUTIN O PENSIE GARANTATA ,NOI ???? PE VIITOR( INDIFERENT DE CONTRIBUTILE ADUSE )
NOI NU SANTEM RESPECTATII ACUM, CARE PLATIM CU VARF SI INDESAT INCOMPETENTA TUTUROR CARE NE SUBSTITUIE BANII.
BATRANETEA ESTE NEPUTINTA DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE ,FIZIOLOGIC,FINACIAR,MENTAL,ETC.

droid04

@Mihai Alexandru – nu mai visa maica … normal asa ar fi – cu timpul sa se treaca de la pensia de stat la cea privata. Sau macar sa se inverseze proportiile. Dar n-o sa vezi tu in Romania asta cat oi trai …
Pai cum ar mai da partidele spaga electoratului pensionar ?

bog

@punk are perfecta dreptate. Economiile in moneda sunt ca fata morgana. Ca tu sa ai o batranete linistita va trebui ca cineva sa munceasca pentru tine. Ai siguranta ca acest lucru se va intampla doar prin faptul ca tu in decursul vietii ai pus la pastrare niste hartii cu valoare intr-un fond de pensii?
Fondurile de pensii private obligatorii reprezinta arma crimei la batranete.
Daca nici statele nu mai confera siguranta unei pensii la batranete, cu ce ar fi mai sigure aceste fonduri private?
Lumea se indreapta spre prapastie, noi nu avem toate datele dar aceasta contractie economica globala se poate datora si pe fondul diminuarii drastice unor resurse, altfel spus nu mai este pentru toata lumea oricati bani ai avea. Fizic.
In 2-3 decenii daca nu vom reusi sa atragem resurse din afara Terrei, vom prinde si noi WW3. Si in lume este ca intr-o familie, nu mai sunt bani, incep certurile.

Arthur Andersen

„Ideea e ca nu se pot acumula pierderi semnificative fara colaborarea auditorului.”

Aa, ok, acum m-am liniştit.
L.

Mirela Bojin

Poate ca e timpul ca pensia de stat sa nu mai fie obligatorie. :((. Daca s-ar renunta la obligativitatea pensiilor private procentul de 3% s-ar duce la asigurarile sociale, nicidecum nu ar fi eliminat.

Mihai Alexandru Pop

Poate că e timpul ca pensia de stat să nu mai fie obligatorie….
…ci facultativă

Se poate argumenta si asta.

geo

Am pensia obligatorie la Allianz, m-am uitat si eu asa intr-o doara cum sta intre restul fondurilor de pensie – surpriza, e ultimul. Si descoper cu sume exacte ca in ultimele 6 luni cel putin, eu am pierdut bani pentru ca au fost pusi acolo. O crestere anemica de 1% – 2.5% comision de administrare = -1.5%, nominal. Asta in conditiile in care daca ii puneam la banca optineam un 3.5-4% / an, deci sa zicem 1% nominal in astea 6 luni considerand un fel de cont de economii in care se tot aduna banii. Plus ca eu contribui de la inceput – ori daca banii pe care i-am pus acum nu performeaza, la fel fac si cei care sunt deja acolo de 6 ani. Mai stau vreo cateva luni, poate au investit in actiuni sau ceva de genul, cu plan de crestere pe timp mai lung … daca e la fel ma bate rau de tot un gand sa-i schimb. Poate sunt eu mai greu de cap, dar nu mi se pare normal comisionul de administrare procentual. Pentru ca sunt aceleasi costuri pentru ei indiferent de salariul meu: cineva proceseaza niste cifre in calculator, imi trimite un plic / an, la pensie se asigura ca are cine sa-mi trimita pensia 1 data / luna, oricum investitiile se fac la gramada. Un fond de investii are comisioane pentru ca sa te descurajeze sa pleci cu banii dupa putin timp. Sunt de acord sa platesc procentual din randament, ca sa fie interesati sa aiba angajati seriosi care sa caute niste planuri de investitii, nu doar o contopista obosita care mai cumpara niste titluri de stat la ceas de seara. Stiu de unele state unde poti sa scoti la un moment dat banii de la fondul de pensii, ca sa-i investesti in ceva (o casa, o afacere) sau macar sa decizi in ce portofoliu sa se investeasca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.