Riscograma

Cât costă educaţia în România: 4000€/student/an, 1500€/elev/an

Singura scuză pe care şi-o găsesc universităţile de stat proaste e că cele particulare sunt şi mai proaste. Însă ştanţa de la stat e de zece ori mai scumpă.

Calitate: cu un miliard de euro, România ar putea să trimită 25.000 de studenţi la universităţile de top ale lumii. Cantitate: cu acelaşi miliard, ar putea ţine 2,5 milioane! de studenţi în făbricuţele locale de diplome. Nici cal nici măgar: miliardul de euro ţine 250.000 de studenţi în fabricile de diplome cu ştaif, de la stat.

Cât costă educaţia „gratuită”? Ministerul Educaţiei ia în calcul doar „finanţarea de bază”, aşa că mediile obţinute par mai mici: 1000 euro/elev respectiv 1200 euro/student.

Însă metoda regresivă, pornind de la întreg, dă cu totul rezultat: cele 4,5% din PIB plătite efectiv în 2009 de la buget (deci excluzând veniturile proprii) înseamnă 5,3 miliarde de euro. Din aceştia, 0,8% din PIB, adică un miliard de euro, reprezintă finanţare pentru educaţia universitară: jumătate salarii, restul investiţii şi „cheltuieli curente”. Împărţiţi la cei 250.000 de studenţi fără taxă (licenţă, master, doctorat) rezultă un cost de 4000 euro/student/an.

Spre comparaţie, taxa anuală pentru o fabrică de diplome privată este de 400 de euro. E drept, educaţia adevărată costă şi 40.000.

Restul de bani, 4,3 miliarde de euro, se împart la 2,8 milioane de elevi, ceea ce înseamnă un cost mediu de 1500 de euro/elev pe an. Culmea, pe măsură ce finanţarea pentru educaţie s-a multiplicat în doar câţiva ani, chiar şi cele mai bune universităţi româneşti au părăsit top 500 mondial, iar în cazul elevilor performanţa de citire a căzut rapid, până sub media OECD.

Chiar este statul o garanţie a calităţii? Măcar, în ultimă instanţă, un miliard de euro ar fi de ajuns pentru a salva de la tăiere salariile din licee şi şcoli.

Lucian Davidescu
EXITCARD