Riscograma

Chiar s-au însănătoşit finanţele publice? Cifrele!

După felul în care se laudă Guvernul şi chiar FMI, unii ar putea spune că în finanţele publice româneşti s-a produs vreun miracol. Însă datele arată cu totul altceva.

Execuţia bugetară pentru prima jumătate de an arată un deficit bugetar de puţin peste 2% din PIB, dar sub ţinta stabilită cu FMI. O fi mult, o fi puţin? E suficient să ne amintim că până prin 2007, primul semestru se încheia cu excedent.

Iată însă ce s-a întâmplat în primele jumătăţi ale anilor de iresponsabilitate fiscală, adică din 2008 până acum.

VENITURI

Încasările au oscilat, cu scăderi în 2009 şi 2010, dar şi cu un vârf în 2011, pe seama majorării taxelor. Veniturile în prima jumătate a lui 2011 au fost cu 4,4% mai mari decât în prima jumătate a lui 2008. De fapt, încasările mai mari şi nu cheltuirea mai responsabilă a banilor explică deficitul mic.

Principala sursă a plusului de încasări au reprezentat-o majorările de TVA şi accize. Veniturile din CAS şi impozitul pe salarii au stat pe loc, deşi CAS a crescut cu 3 puncte în februarie 2009, în timp ce încasările din impozitul pe profit au scăzut constant.

CHELTUIELI

Cheltuielile statului au crescut constant, ele fiind mai mari cu 11% în prima jumătate a lui 2011 faţă de prima jumătate a lui 2008. Bun, la începutul lui 2009 majorările de cheltuieli erau cele deja decise.

La începutul lui 2010, încă trebuia respectat un calendar. Însă în prima jumătate a lui 2011, cheltuielile au continuat să crească cu toate că angajaţii de la stat aveau salariile reduse.

Pe ce s-au dus banii? Păi pe bunuri şi servicii, care au crescut cu 15% faţă de ianuarie-iunie 2010, până la un nivel fără precedent. Adică toate lucrurile care pot fi date fără licitaţie sau prin licitaţii trucate clienţilor politici.

Au crescut “cheltuielile de capital” cu 30%, până la nivelul lui 2009, deşi în toată perioada asta s-au văzut ca rezultate doar două-trei cioturi de autostradă şi multe, foarte multe săli de sport.

Însă cea mai abruptă creştere a ultimilor patru ani este la capitolul dobânzi. Împrumuturile pe care Guvernul le-a luat pentru a stabiliza bugetul au atras dobânzi în creştere de la jumătate de miliard de euro în semestrul I al lui 2008 la mai mult de 1,1 miliarde în prima jumătate a lui 2011.

Deja, costul datoriei publice este mai mare decât cheltuielile cu apărarea. În ritmul de acum, până la sfârşitul anului viitor dobânzile vor ajunge să coste mai mult decât sănătatea iar până în 2014 vor depăşi educaţia. Aşa începe o spirală a morţii.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou