EXITCARD

offshore

Lucian Davidescu

Farsa mondială a dosarului offshore

Doar au „speriat vânatul”

offshore

Un ciorchine de căpuşe din lumea a treia au început să horcăie la scurt timp după ce un hard-disk plin cu date din mai multe offshore-uri a fost dat presei, analizat şi publicat. Lucru care merită salutat.

Înfierarea proletară care să justifice scurgerea în sine era inutilă şi pe alocuri caraghioasă.

Transferurile de bani în străinătate, legale sau ilegale, personale sau ale firmelor, pot distruge economii şi pot asmuţi naţiuni unele împotriva altora

Adică nu guvernele incompetente şi iresponsabile ar fi de vină pentru toate nenorocirile ăstea, ca de fiecare dată în istorie!

Iar în datele devenite publice, nici o vorbă despre ce bani prin offshore-uri au căpuşele cu vocaţie de slugă aflate la vârful politicii româneşti. S-ar părea că în offshore via România ascund bani doar oligarhii ruşi (nu e bine, domnu’ Cipru!). Şi în fine, nici o vorbuliţă despre ză mazăr anză fazăr of şor – Delaware.

În schimb, deşi lipsesc multe jurisdicţii întunecoase, apar pe listă Cipru şi Elveţia, care sunt mai cooperante decât Germania, Olanda sau SUA. În cazul Ciprului e de-a dreptul ironic. Ciprioţii care stau cu conturile sugrumate în aşteptarea confiscării îşi doresc acum să fi ţinut banii într-un offshore adevărat. Cât despre Elveţia, e semn că-i printre următoarele în domino.

După cum arată lucrurile, datele publicate acum sunt cel mai probabil remise voluntar de statele respective pentru a se conforma regulilor OECD de transparenţă, caz în care conformarea va scădea. Dar nu poate fi exclusă nici varianta că au fost colectate sistematic de vreun serviciu secret prin uneltele clasice ale spionajului – agenţi infiltraţi, informatori plătiţi şi interceptare de date.

Scopul pentru care au fost scurse este însă destul de cert – descurajarea off-shore-urilor ca loc de păstrare a banilor. Va fi el atins? Probabil nu în modul în care autorii scurgerii şi-au dorit. Iată de ce!

Sunt trei categorii principale de persoane care îşi ţin banii în offshore:

1. O minoritate substanţială de persoane care au obţinut sau vor să folosească veniturile în mod ilegal – corupţi, mafioţi sau terorişti.

Există o noimă în a ţine cât mai bine sub supraveghere cât mai multe jurisdicţii off-shore.

Pentru ca, la nevoie, cei din ultima categorie să poată fi identificaţi şi urmăriţi. Este esenţial însă ca supravegherea să fie cât mai discretă, astfel încât să nu le dea nimic de bănuit. O astfel de scurgere de informaţii, care arată că totuşi sunt expuşi, nu-i va face să scoată banii la suprafaţă (ar risca confiscarea lor şi arestarea) ci să-i îngroape mai adânc. Deci în loc ca offshore-urile să slbească, se va face o selecţie a celor mai buni – cei care ştiu să protejeze identităţile prin scheme şi lanţuri cât mai complexe vor prospera, cele care nu-s în stare să se apere de cârtiţe şi ploşniţe vor da faliment.

2. O majoritate de persoane care au obţinut veniturile în mod legitim dar au evitat taxarea.

Cu siguranţă, cei care au sifonat datele sunt conştienţi de acest lucru. Şi totuşi, de ce au făcut-o? Probabil ca pe un gambit: au acceptat riscul ca hoţii să coboare sub radar, sperând în schimb să-i determine măcar pe „evazionişti” să iasă la suprafaţă sau măcar să ajungă la concluzia că nu-i nici o scofală să ai bani în offshore. Lucru care probabil că se va întâmpla, cel puţin parţial. Pe de altă parte, există şi un posibil „efect pervers”. Aflând amploarea offshore-urilor şi că „toată lumea o face”, este posibil ca mulţi să înceapă acum să intre.

3. O minoritate foarte mică de persoane care se tem de confiscarea arbitrară a veniturilor legitime şi taxate – mai ales în lumea a treia dar mai nou şi în Uniunea Europeană.

…minoritate care este probabil să crească.

Ce să înţeleagă cineva care vede şi pune cap-la-cap faptul că soluţiile de ieşire din criză s-au epuizat, felul cum economiile ciprioţilor sunt blocate şi confiscate pentru acoperi viciile structurale ale euro (deghizate sub numele „banii oligarhilor ruşi”), respectiv gambitul cinic de mai sus? Ar putea de exemplu înţelege că urmează o confiscare pe scară largă a depozitelor bancare după modelul cipriot, de ordinul a 30%, după cum prevedea Boston Consulting Group încă din septembrie 2011.

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *