Ma indoiesc de faptul ca politicienii pot rasturna caruta cu bani, deoarece FMI-ul nu are in niciun caz de gand sa-i dea pe toti odata, ci, in transe mici. In cazul in care oranjgutanii si ceilalti maimutoi politici de diverse culori incep sa faca scandal, Jeff isi ia cu siguranta jucariile si pleaca, lasand Guvernul, oricare ar fi el, cu mana intinsa, deci cu simbriile neplatite la bugetari si pensionari. Chiar si in acest caz, probabilitatea de explozie a mamaligii este redusa, pentru ca in ultimii 20 de ani s-a transformat in … piftie.
In schimb, scenariul contagiunii "pietelor emergente" in urma unui soc major (iberic?) venit din Vest este destul de probabila in urmatorul an. Contagiunea este la fel de probabila si in sens invers, adica dinspre periferia estica spre zona Euro. Trigger-ele ar putea fi doua:
1) Rata de nerambursare a creditelor imobiliare o ia in sus, iar piata se deblocheaza … in jos (minor);
2) Dupa plecarea FMI, una dintre tarile vecine si prietene cu prim-ministrii liliputani intra in incetare de plati (major);
In ambele cazuri, poarta de intrare a crizei in sanul EuroZone ar fi Austria, tara ale carei banci sunt puternic expuse pe datorii est-europene prin intermediul subsidiarelor locale. Probabilitatile sunt corelate, iar evenimentele nu se exclud reciproc.
Scenariul realist este improbabil pentru ca, desi Guvernul a adus fiscalitatea dincolo de limita suportabilului, inregistreaza inca un deficit bugetar semnificativ (~6%?) venit dupa unul si mai rau. In aceste conditii, o reducere a taxelor fara reforme reale – timpul a expirat demult, iar concedierile pot fi cel mult cosmetice – nu ar face decat sa dea dezastrului un aer hazliu de populism, avand si darul de a accelera falimentul Statului, doarece, in acest caz, FMI s-ar putea sa taie macaroana. O astfel de perspectiva este chiar una mai buna, pentru ca un faliment rapid si curat este de preferat continuarii unei agonii fara niciun fel perspective. Cu cat momentul intarzie mai mult, cu atat mai multe firme vor fi trase la fund impreuna cu epava Statului.
In concluzie, merg pe scenariul realist, dar in varianta cu restructurare involuntara, prin faliment. Daca evenimentele se desfasoara astfel, concretizarea scenariului pesimist va fi un fel de bomboana pe tortul de arpacas al Romaniei 🙂